Europa păgână de acum două mii de ani s-a ridicat, cu ajutorul lui Dumnezeu, prin primirea Botezului creștin și, câtă vreme a stat tare în dreapta credință, nu s-a mai prăbușit. Dar când popoarele europene s-au lăsat seduse de bogăție au început să se războiască între ele, sfârșind prin a se lupta cu Dumnezeu Însuși. Atunci, din creștină, Europa a devenit iluministă, iar din iluministă, întunecată.
Părăsindu-L pe Dumnezeu, Europa a devenit cu adevărat Apusul, locul vrajbei din neam în neam. Și aceasta s-a văzut limpede până în anul 1945. Dar de atunci încoace europenii căzuţi nu au mai căutat salvarea și ridicarea de la Dumnezeu. Cu toate acestea, Europa s-a ridicat pentru că a fost luată pe sus și învârtită puternic din toate părțile. O vreme au învârtit-o comuniștii; o alta, capitaliștii, iar acum o învârt cei care au susținut financiar ambele ideologii. Europa a devenit titirezul perpetuu și nu trebuie să ne mai mire faptul că, în ciuda neputinței sale, ea rămâne încă în picioare. Alții îi cântă lieduri de sirenă exorbitant de scumpe, iar ea dansează o ciuleandră perfectă pentru marele mecena. O vreme, s-a crezut că UE este un tampon politico-economic între SUA și Rusia/China sau o cămașă de forță din fire de aur pentru Germania sau o reînviere a vechiului Imperiu Roman.
Astăzi se vede mai bine că UE este titirezul de porțelan ajuns în mâna celor care învârt, trag și împing miliardele la New York, la Berlin, la Londra, la București și la Tel Aviv. În părtășie cu aceștia, oameni politici din toate țările, autohtoni sau meteci, luptă ca mișcarea giratorie a Europei să nu încurce interesele „investitorilor străini“.
Iată, spre exemplu, ce declara Tony Blair la București, în luna martie: „Pentru generaţia tatălui meu era importantă pacea. Pentru viitorul Europei, importante sunt acum schimbările rapide din lume, cum să-şi menţină Puterea“. Acest om care se preocupă intens de viitorul a jumătate de miliard de oameni şi alţii ca el, reuniţi în tot felul de societăţi şi grupuri discrete, ne spune printre rânduri că provocările actuale schimbă miza Uniunii Europene. Dar cum s-ar putea traduce mai bine această afirmație? Prin sintagma Noua Ordine Europeană. Numeroase voci politice anunţă în toate ţările UE că dincolo de austeritate trebuie să fie o viziune, una sustenabilă, cum le place unora să spună.
Ei bine, această „viziune sustenabilă“ înlocuieşte, tiptiltiptil, filosofia protecționistă a statului cu o filosofie corporatistă. Protecționismul a presupus împrumuturi masive, spun criticii momentului, iar viitorul nu mai poate fi unul al îndatorării. Se va tinde spre o redresare economică, care va presupune și o redresare ideologică a popoarelor europene. Protecția socială a murit! Trăiască performanța socială!
Germania pare să dea tonul. Ea pare că asigură și coordonează mișcarea în UE. Ar trebui să fim impresionați că teutonii fac jocurile de la Bruxelles la Atena. Din nefericire, germanii nu excelează în spiritul ludic. Europa aceasta îndatorată până peste cap nu-și va afla izbăvirea de la Buchhalterii (contabilii) Cancelarului Merkel. Dar contabilii planetari vor fi, fără îndoială, îndatorați Germaniei, care are naivitatea să creadă în mitul unui neocapitalism barbar.
