În relația bilaterală Turcia – Bulgaria au avut loc două blocaje semnificative în şase luni. Acestea nu pot fi expresia unor disfuncționalități izolate. Ar trebui să vedem care e cauza profundă. Pentru evaluările noastre profesionale, ar fi neindicat să explicăm totul prin tensiunile istorice dintre părți.

Transportatorii români erau anunțați că de pe 9 septembrie 2013, în Turcia, vor fi modificate prevederile legate de taxele și amenzile la camioanele străine. Asociația Transportatorilor Rutieri din Turcia (UND) preciza că, potrivit noilor prevederi, pentru o operațiune de transport unde se solicită autorizații sau o aprobare specială de la Ministerul Afacerilor Maritime și Comunicațiilor din Turcia, realizată de transportatorul rutier fără autorizație adecvată sau aprobare specială, fiecare combinație de vehicule sau vehiculul trebuie să plătească 3.000 de euro și, abia după plată, va fi eliberat de autoritățile vamale. O reacție mult mai importantă se declanșa la sud de Dunăre. „De la 1 septembrie, vom închide absolut toate punctele de trecere a frontierei cu Turcia, după ce Ministerul Transporturilor din acestă ţară a decis introducerea de taxe mai mari pentru operatorii străini de transport”, a declarat Ilian Filipov, membru în CA al Asociaţiei Bulgare a Societăţilor de Transport Rutier.

Potrivit bulgarilor, transportatorii străini ar fi fost dezavantajaţi din cauza taxelor mai mari impuse de turci, ceea ce îi făcea necompetitivi pe piaţa turcă. Totul se poate explica prin prevederile acordului bilateral.

Februarie, 2014

După neînţelegerile asupra permiselor de unică trecere Bulgaria – Turcia, peste o sută de reprezentanţi ai unor companii mici si mijlocii de transport bulgare au blocat luni, 10 februarie, punctul de trecere a frontierei de la Kapitan Andreevo. Asociația transportatorilor internaţionali de mărfuri, AEBTRI, ceruse transportatorilor să mai amâne protestele până după o programată întâlnire bilaterală Bulgaria – Turcia. Pe 1 februarie 2014, Bulgaria şi Turcia şi-au anulat reciproc autorizaţiile de transport emise, deoarece n-au putut ajunge la un acord privind numărul acestora.

Transportatorii bulgari au ridicat ulterior blocajul impus la două puncte de trecere, pentru a acorda o șansă discuțiilor bilaterale, mutate de pe 21 ianuarie pe 17 februarie 2014.

Ședința bilaterală

Pe 17 februarie, cele două părți s-au întâlnit și au analizat mai atent situația. Cum comentam din august 2013, acordul bilateral turco-bulgar pare să nu poată răspunde nevoilor actuale. Așa trebuie să fie, din moment ce părțile au decis să studieze în regim de urgență textul unui nou acord care să-l înlocuiască pe cel din 1977. Bulgaria avea atunci alte priorități. Turcia nu era economia prosperă de azi și nu emitea pretenții regionale deosebite.

Concluzii

Avântul economic al Turciei în ultimii 20 de ani a schimbat radical coordonatele cooperării bilaterale cu Bulgaria. Nevoile crescânde de tranzit de mărfuri s-au manifestat şi cu România.

Pentru a ajunge la echilibru, turcii au făcut concesii. Poziţia geografică avantaja partenerii vestici. Unii specialişti cu experienţă mai mare pe piaţa turcă dădeau recent exemplul contractului de transport al unor automobile destinate pieţei vestice, câştigat de bulgari. A fost prea mult pentru turci: au început să-i şicaneze pe bulgari. Concluzii importante şi pentru transportatorii români: la ultima comisie bilaterală, solicitările delegaţiei române au fost prost primite de turci. Le-au apreciat ca prea îndrăzneţe şi le-au tratat cu calm, siguri pe poziţia de negociere. Când turcii examinau rutile de redirecţionare a traficului blocat de bulgari, două ţări au fost amintite: Ucraina şi Grecia, ambele pentru transfer pe feribot.

Lipseşte ruta de feribot prin România, Pendik – Constanţa. E o mare nereuşită în stabilirea echilibrului regional, dar şi în valorificarea unor rute alternative prin România.

Linia de feribot a fost suspendată în principal din considerente economice, dar nici problemele administrative de la terminalul din Constanţa nu trebuie neglijate. Din evoluţia şi analiza problemelor vecinilor noştri, trebuie să tragem concluziile ce ne privesc şi să le folosim pentru a ne conecta mai bine sistemul de transport la realităţile regiunii.