Teoretic, o zonă de liber schimb cât continentul european e un lucru excelent pentru transportatori. De la formarea Comunităţii Cărbunelui şi Oţelului (CCO) acum şase decenii, până acum, afacerile europene au fost pe trend ascendent, folosind transporturi în măsură semnificativă rutiere. Odată cu fondarea CCO (strămoaşa UE), a fost initiata marea discriminare între seniorii occidentali ai afacerilor şi restul Europei.
Din 1990, statele Tratatului de la Varşovia au fost stopate să dezvolte firme puternice de transporturi (şi nu numai) pe multiple planuri. Primul: lipsa fondurilor autohtone de investiţii.
Al doilea: apariţia neîncetată a motoarelor ecologice norma Euro 1-5, ce a pus o presiune fantastică pe transportatorii est-europeni, din care doar unii au ţinut strocul conformării, pe măsură ce ne îndreptam spre UE27. Al treilea: preeminenţa foştilor comunişti în economiile naţionale, a corupţiei şi clientelismului.
Până în 2005, obţinerea în România de CEMT-uri, de exemplu, era o aventură în sine. Era bine să ai pe cineva undeva. Au urmat doi-trei ani de aparentă opulenţă. Banii musteau. Orice părea posibil. Din 2008 a început căderea. Masa monetară s-a resorbit. Se resoarbe în continuare, până va ajunge la dimensiunile sale naturale.
La nivel european, unii se bucură că, de exemplu, siguranţa Transporturilor a crescut cu 6% în 2010 faţă de 2009. România chiar a depăşit media europeană, cu peste 20% scădere. Însă transporturile româneşti de mărfuri au scăzut, în anul 2010 faţă de 2009, cu 42% pe relaţia internă, crescând cu 3% pe extern.
În trimestrul IV 2008, la nivel european, s-au transportat pe rutier 290.000 de milioane de tone-km de mărfuri. A fost maximumul. A urmat resorbţia: în foarte scurt timp, s-a ajuns la 250.000 de milioane de tone-km de mărfuri. Statisticile europene arătau spre 2010 o apropiere lentă de 260.000.
În acest timp, statele iau măsuri pentru a se salva, încercând să împace capra cerinţelor europene cu nevoile proprii. Unele măsuri produc anomalii. Ca acelea din zilele trecute, când, într-o Europă îngheţată şi la propriu, şi la figurat, autorităţile române s-au găsit să facă, în vămile UE de interior, scanarea tuturor documentelor de transport ale camionagiilor.
E o măsură incredibilă! Rudă bună cu greva de exces de zel pe care o fac uneori vameşii. Când sunt nemulţumiţi de ceva, aceştia controlează tot, desigilează tot, taie săpunul în două şi se uită strâmb la fiecare rid al fiecărei anvelope. Urmaşii celor ce-au fondat utopia spaţiului liber economic european dau acum în cap celor ce-ar trebui să prospere în acest spaţiu.
Acum câţiva ani, când dansam pe bani, vorbeam despre dureri de creştere. Azi sperăm să putem vorbi despre dureri ale revenirii la normalitate. La o economie sănătoasă. În care astfel de nedreptăţi poate că nu se vor mai produce.
