Ambasador Leonidas Chrysanthopoulos

Sper din tot sufletul ca Declaraţia Eurogrupului de pe 21 februarie să aibă rezultate practice şi pozitive pentru ţară şi locuitorii ei. Mă tem însă că nu va avea şi am un presentiment oribil că situaţia din Grecia se va deteriora. Prin urmare, haideţi să vedem ce cuprinde aceasta.

foto: Mihail Cismaş

În primul rând, cele 130 de miliarde de euro ale pachetului de salvare nu au fost încă eliberate. Ele vor fi disponibile la începutul lunii martie doar în anumite condiţii:

„S-a convenit că efectuarea plăţilor către sectorul privat şi decizia finală de aprobare a garanţiilor pentru un al doilea program depind de succesul implicării sectorului privat şi de confirmarea de către Eurogrup, pe baza unei evaluări realizate de Troikă, a implementării legale a măsurilor stabilite anterior. Responsabilul oficial pe sector va decide cuantumul precis al ajutorului financiar ce va fi oferit în cadrul celui de-al doilea program de salvare, de la începutul lunii martie, în funcţie de rezultatul operaţiunii de implicare a sectorului privat şi de implementarea celorlalte măsuri stabilite“.

Prin urmare, transferul sumei către autorităţile elene este condiţionat de succesul operaţiunii de implicare a sectorului privat şi de implementarea măsurilor deja stabilite. Aşadar, totul va rămâne în aer pentru cel puţin încă o săptămână.

Într-un articol anterior, am vorbit despre conţinutul unui non-text german pus în circulaţie la Bruxelles. Acest document menţiona nevoia de a acorda prioritate achitării datoriilor greceşti. Aceeaşi idee este reluată, doar că în termeni mai duri, şi în Declaraţia Eurogrupului din 21 februarie:

„…Cu acest nou prilej, Eurogrupul salută intenţia autorităţilor greceşti de a introduce în legislaţie, pe parcursul următoarelor două luni, o prevedere care să garanteze prioritatea achitării datoriilor. În cel mai scurt timp cu putinţă, aceasta va face şi obiectul unui amendament constituţional“.

Cu alte cuvinte, din moment ce toate fondurile vor fi direcţionate către achitarea dobânzilor şi a datoriilor (către banksteri ş.a.) şi numai ceea ce rămâne va merge către populaţie, grecii vor deveni cetăţeni de rangul al doilea în propria lor ţară.

Acest articol încalcă Constituţia greacă, care garantează drepturile tuturor cetăţenilor ţării. Poate că a venit timpul să ne aducem aminte şi să aplicăm articolul 120, par. 4, al Constituţiei greceşti:

„La respectarea Constituţiei veghează patriotismul grecilor, care au dreptul şi datoria să se opună prin orice mijloace oricui ar intenţiona abolirea acesteia prin intermediul forţei“.

Acelaşi „non-document“ prevedea numirea unui Comisar însărcinat să controleze economia greacă. Declaraţia din 21 februarie îl înlocuieşte pe acesta cu mai mulţi.

„…Ca atare, invităm Comisia să întărească forţa grupului său de lucru pentru Grecia, îndeosebi printr-o prezenţă sporită şi permanentă în teritoriu, care să îi augmenteze capacitatea de a oferi şi a coordona asistenţa tehnică necesară. Statele membre din zona euro sunt pregătite să trimită şi alţi experţi, care să participe la activităţile acestui grup de lucru.

Eurogrupul salută de asemenea şi ideea intensificării activităţilor de monitorizare din teritoriu ale Comisiei, care îi vor permite să lucreze în strânsă colaborare cu Guvernul grec, ajutând Troika în evaluarea măsurilor ce vor fi luate de acesta şi asigurând astfel o implementare deplină şi eficientă a programului“.

Acest paragraf confirmă oficial faptul că Grecia şi-a cedat suveranitatea şi independenţa zonei euro. Probabil că nimeni nu-şi mai aminteşte cât sânge a trebuit să curgă pentru a le obţine. Dar ţările zonei euro intervin şi mai adânc în desfăşurarea proceselor democratice ale Greciei.

„… Eurogrupul salută şi asigurările oferite de liderii celor două partide de coaliţie cu privire la continuarea implementării acestui program şi după viitoarele alegeri generale“.

Ne putem deja imagina sloganurile ce vor fi folosite în campania electorală de PASOK şi Noua Democraţie. „Votaţi-ne, căci doar noi vă vom asigura o intrare în incapacitate de plată sigură şi ordonată!“

Pentru ex-democratica Uniune Europeană e ruşinos să pretindă astfel de asigurări, dar şi mai ruşinos este să îi fie oferite. Din moment ce programul are ca obiectiv reducerea datoriei publice greceşti la 120,5% din PNB până în 2020, toate suferinţele şi sacrificiile poporului grec vor fi fost în van.

Acesta era nivelul datoriei publice la începutul crizei, în 2009. Şi iată- ne înapoi în viitor! Aceasta s-ar numi, cică, progres! Ar mai trebui amintit şi că memorandumul redactat de Troikă şi adoptat de Parlament pe 13 februarie prevede o reducere cu 4 – 5 procente a PNB-ului în anii 2012 – 2013.

Aceasta va avea consecinţe dezastruoase pentru populaţie, împiedicând orice dezvoltare a ţării. Şi totuşi, ca să nu uit: există o menţiune referitoare la poporul grec.

„Eurogrupul este pe deplin conştient de semnificativele eforturi făcute deja de cetăţenii greci, dar a ţinut să sublinieze că alte eforturi majore din partea societăţii vor fi necesare pentru a readuce economia pe făgaşul dezvoltării durabile“.

Se înţelege că aceste câteva rânduri nu ar putea face vreun grec fericit… În concluzie, Declaraţia din 21 februarie este un plan de salvare pentru ţările din zona euro, nu şi pentru Grecia. E un plan ce sprijină interesele finanţiştilor, ale banksterilor.

Grecii devin cetăţeni de rangul al doilea în propria lor ţară, care îşi pierde  suveranitatea şi independenţa. Păcat că s-a vărsat atâta sânge pentru obţinerea şi păstrarea lor. Nu există nici o perspectivă de rezolvare a problemelor financiare ale Greciei.

Iar primul ministru şi-a exprimat încântarea la auzul comunicatului bruxellez. Din punctul meu de vedere, nu există decât o singură soluţie. Ştergerea, într-o primă fază, a datoriei greceşti, iar apoi ştergerea datoriei mondiale, pentru a permite umanităţii să o ia de la început pe o bază nouă şi sănătoasă.