Bucegii, un grup de masive muntoase extrem de complexe și frumoase, sunt cea mai bătătorită destinaţie turistică montană a României. Superficial.

În realitate, superbi, sălbatici, periculoşi, sunt pentru români o necunoscută şi arată altfel în funcţie de locul de unde îi priveşti. Dacă ar fi fost umană, Fata Morgana se năștea în Bucegi.

Frumuseţea sălbatică a Munţilor Bucegi, priviţi dinspre nord-vest (Culoarul Rucăr – Bran), nord (Valea Mălăieşti), nord-est (Cabana Trei Brazi, Masivul Postăvarului) şi est (Valea Prahovei, Munţii Baiului) e memorabilă.

Bucegii arată altfel după unghiul din care sunt admirați. Imaginile colosale ale versantului estic, cunoscute turiştilor, cu succesiunea Colţii Pietrei Arse-Furnica – Jepii Mari (Claia Mare) – Jepii Mici – Caraiman – Coştila – Colţii Morarului – Omu – Bucșoiu Mare sunt o mică parte a frumuseţii.

Din interior, deschiderile sunt şi mai sălbatice şi măreţe. Dacă Munţii Făgăraş aduc, ca structură, cu Alpii Elveţieni – reci, austeri, trasee grele, distanţe mari, de 7 – 8 ore între cabane, Bucegii sunt blânzi şi primitori, adunându-se-ntr-un grup de vârfuri granitic-calcaroase spre versantul nordic.

Totul culminează cu complexul Masiv Omu, cu Bucşoiul Mic, Bucşiul Mare, Moraru, Padina Crucii, Ţigăneşti şi Vârful Omu – 2.507 metri altitudine, un mic platou (faţă de marele platou de pășune alpină – Podişul Bucegi).

Spre nord-vest urmează Creasta Ţigăneşti. Cine a văzut Bucegii iarna de pe Creasta Ţigăneşti are de povestit nepoţilor. În spate este Muntele Obârşia, de unde izvorăşte Ialomiţa.

Ezoteric, cel mai interesant e versantul vestic. Un grup de cercetători şi pasionaţi a descoperit acum câţiva ani aici, pe Vârful Doamnele, o zonă unde organismul nu oboseşte.

Sub vârf, spre Bran, unii-şi fac cabane, unde se retrag şi se dedică spiritului. Se spune că magnetismul locului avantajează meditaţia şi, în general, intelectul.

Pe vremea dacilor, în Bucegi ar fi existat un altar închinat lui Saturn. Sfinxul de lângă Babele, ca şi cele trei mari babe de aici, sunt printre marile enigme ale locului: cum a ştiut vântul să sculpteze ceva ce seamănă izbitor cu Sfinxul egiptean?

Turistic, Bucegii au trasee de intrare şi de interior. Noi suntem adepţii celor din urmă, pe Podişul Bucegi. Distanţele sunt rezonabile. Dacă te ţii de indicatoarele turistice şi respecţi vremea, nu te rătăceşti. Din extremitatea sudică a podişului înalt, de la Cota 2000, până la Cabana Piatra Arsă, mergi 60 – 90 de minute lejer.

45 de minute până la Babele. Babele – Cabana Caraiman, deasupra potecii Jepilor, 30 de minute. Babele – Crucea Eroilor se făcea în 30 de minute. O furtună a prăvălit pietroaie de pe Vârful Caraimanului peste vechea potecă. 

Drumul a devenit de atunci mai anevoios: până la Cruce ai de urcat bine de tot. Şeile succesive dintre Caraiman – Coştila, Coştila – Colţii Morarului sunt nerecomandabile amatorilor de simple drumeţii montane, ci doar avansaţilor, ca şi Valea Jepilor (între Jepii Mici şi Caraiman) şi Valea Albă (între Caraiman şi Coştila).

Nu recomandăm traseul Buşteni – Jepii Mici – Cabana Caraiman începătorilor şi în nici un caz la coborâre, nici Brâul (Brâna) Mare şi cea Mică. Mai uşoare sunt traseele Stâna Regală – Colţii Pietrei Arse sau retur, precum şi Valea Cerbului, între Colţii Morarului şi Moraru.

Mare atenţie la vreme: acum e soare, peste cinci minute plouă în rafale. Nu trebuie să vă lipsească bocancii de munte, jaka şi pantalonii de GoreTex, echipamentul termic PolarWear. De preferat rucsacul uşor: nu urci niciodată, dacă vrei să nu-ţi iasă untul, cu un rucsac cu cadru în Bucegi.

Mai puţin cunoscute: traseele Babele – Peştera Padina – Lacul Bolboci, cu prelungire spre Scropoasa – Cheile Orzei. Marea problemă a Bucegilor azi: sunt prea circulaţi cu maşina. Drumurile forestiere se întind până la poalele lui Omu (de la Babele la poalele Vârfului Omu, lăsând în stânga Obârşia, e drum forestier ca-n palmă), iar în cealaltă extremitate, până departe, în Dâmboviţa. Dacă eşti dus cu camionul şi-l întrebi pe şofer „unde suntem?”, acesta răspunde invariabil: „pe Păduchiosu”.

De telecabinele ce ridică mii de neofiţi (ce nu ştiu ce e muntele şi se plimbă pe Podiş ca pe Magheru, cu pantofi cu toc şi jakă de piele, după ce-au băut o bere şi-au mâncat un mic) de la Buşteni la Babele şi de la Sinaia la Cota 1400 şi 2.000 nici nu mai vorbim.

Ele pot fi o binecuvântare, dar au devenit pacostea acestor munţi minunaţi: novicii aduc cu ei o economie întreagă de servicii, ce strică muntele. Nu ştim ce să facem cu ce avem…

În Judeţul Brasov sunt câteva rezervaţii naturale: abruptul Bucşoiului, Valea Malaieşti şi Valea Gaura, unde s-au retras cele mai multe capre negre.