secretar general BSEC

Un non-text pentru o Uniune Non-Europeană

În ziua de vineri, 27 ianuarie, un non-text a fost scos la înaintare de Germania, în cadrul grupului de lucru al ţărilor din zona euro, în care, ca o condiţie a acordării unui nou „împrumut salvator“, se cerea Greciei să acorde prioritate absolută achitării datoriilor şi să transfere suveranitatea asupra bugetului său naţional unui comisar european. Pentru cei care nu ştiu încă, în relațiile internaționale, un non-text este un document propus spre negociere, distribuit informal în cadrul delegaţiilor, fără să angajeze în nici un fel răspunderea inițiatorilor. Un astfel de document nu provine de la o sursă identificabilă, nu are vreun titlu și nu ține de competența cuiva anume (vezi Wikipedia, „non-paper“). Să vedem care sunt condiţiile propuse de acest non-text pentru acordarea unui al doilea pachet de ajutor Greciei: „Veniturile bugetare vor trebui să fie folosite în primul rând pentru achitarea ratelor şi a dobânzilor datoriei de stat și din ce mai rămâne se vor putea finanţa și cheltuielile primare.“ Asta înseamnă că Grecia trebuie să-şi plătească mai întâi creditorii şi, cu ceea ce-i rămâne, să achite salarii, pensii, etc. Fără îndoială, aceasta nu-i decât confirmarea unei stări de fapt deja existente. Banksterii au prioritate, în vreme ce populaţia Greciei e lăsată să îngheţe de frig şi să scurme prin gunoaie. „Eurogrupul trebuie să numească un comisar pe buget, care să asigure controlul resurselor financiare. Acesta trebuie să aibă puterea de a) a implementa un sistem de supraveghere şi raportare centralizat, care să acopere toate capitolele majore de cheltuieli ale bugetului grec, b) a respinge acele decizii care nu corespund ţintelor bugetare stabilite de Troika şi c) a asigura respectarea condiţiei privind prioritatea absolută a achitării datoriilor.“ Altfel spus, prin acest paragraf se anticipează pierderea suveranităţii Greciei şi marginalizarea poporului său. Într-o intervenţie fulminantă în plenul Parlamentului European, parlamentarul britanic Nigel Farage a condamnat public ideea numirii unui asemenea comisar. Cu toate acestea, rezultatele politicilor care au fost impuse Greciei constituie, prin ele însele, o încălcare a Tratatului de la Lisabona. Ele încalcă: Articolul 2, care stipulează că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităţii umane, a libertăţii, democraţiei, egalităţii“; Articolul 3, paragraful 1, „Uniunea urmăreşte să promoveze pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale“ şi Articolul 4, paragraful 2, „Uniunea respectă egalitatea statelor membre în raport cu tratatele, precum şi identitatea lor naţională…“ E limpede pentru toată lumea că demnitatea poporului grec a fost călcată în picioare prin măsurile greşite care i-au fost şi continuă să-i fie impuse. Articolul 7 al Tratatului de la Lisabona prevede sancţiuni pentru acele state membre care încalcă prevederile Articolului 2, iar acesta a fost încălcat de ţările din zona euro nu doar în Grecia, ci foarte probabil şi în alte state membre. Prin urmare, o Uniune Europeană care-şi încalcă propriul Tratat încetează să mai fie o Uniune Europeană, devenind o Uniune Non-Europeană, care se foloseşte de nişte „non-documente“. Nu există decât o singură soluţie pentru criza zonei euro. Datoria Greciei trebuie să fie ştearsă, cu condiţia ca aceasta să-şi restructureze în chip pragmatic administraţia. O astfel de soluţie s-ar putea dovedi mai puţin costisitoare decât se crede nu doar pentru Grecia, ci şi pentru Uniune, putând chiar salva de la prăbuşire zona euro.

Într-una dintre nenumăratele sale declaraţii aiuritoare, Comisia Europeană a spus că, pentru a se putea îmbunătăţi pe termen lung, situaţia din Grecia trebuie, mai întâi, să se înrăutăţească. Poporul grec nu mai poate accepta nici o astfel de înrăutăţire. El nu e alcătuit din procente sau numere, ci din fiinţe umane, care și-au dat viața pentru independenţa la care nu vor renunţa cu nici un preţ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

20 − 19 =