Ucraina e un pericol pentru români, din..." />
ucraina romania

UCRAINA iese DIN UMBRĂ

Ucraina este un pericol pentru tot spațiul românesc nu doar din cauza caracterului imprevizibil al acestui popor turbulent de la răsărit. În toată istoria mai nouă, ucrainenii s-au comportat ca ungurii față de români.

Fie că a fost vorba de diversiuni pe timpul Imperiului Țarist, fie că au indus împărțirea diabolică a teritoriilor românești din est, ucrainenii și-au urmărit interesele lor expansioniste, atribuind totul… rușilor.

De fapt, la fel ca sîrbii, ucrainenii s-au comportat și se comportă la fel ca rușii față de națiunile mai puțin numeroase: cu aroganță și cu multă agresivitate, folosind totate instrumentele asimilării.

Așa cum sîrbii au uitat ce le-au făcut turcii, la fel uită și ucrainenii masacrele și deportările la care au fost supuși de ruși, atunci când își construiesc relațiile cu românii de pe poziția unei națiuni superioare.

Chiar dacă Ucraina deține teritorii care nu i-au aparținut niciodată, în mare parte locuite de români, mulți ziariști și politicieni ucraineni acuză România de… expansiune.

Dacă Bucureștiul se interesează de soarta românilor din Ucraina – și e normal să procedeze așa – este acuzat imediat de expansiune. Am fost printre puținii care au avertizat de multe ori că semnarea Tratatului cu Ucraina va fi un dezastru pentru românii rămași dincolo de sîrma ghimpată. Și așa s-a întâmplat. Avem în continuare un dialog al surzilor cu Kievul, chiar dacă Emil Constantinescu, Adrian Severin ne asigurau că tratatul va da roade grele.

Iată însă că până și rușii încep să priceapă ce înseamnă Ucraina. Roman Konopliov, un intelectual de clasă din Rusia, crede că agenții Kievului controlează tot ce mișcă în Transnistria, că este doar o chestiune de timp să închidă frontiera pe Nistru.

Sigur, putem să nu fim de acord cu această apreciere, mai ales că majoritatea afacerilor din Transnistria sunt controlate de noii capitaliști din Rusia. Ruși sau evrei.

“Cu un an în urmă, în Transnistria au avut loc alegeri prezidenţiale, care au divizat viaţa enclavei în două perioade – „până la” şi „după”. Evgheni Şevciuk l-a înlocuit pe Igor Smirnov, care a condus două decenii.

În Rusia, soarta Transnistriei este urmărită mai atent decât orice zonă, cu excepţia, să zicem, a Republicii Moldova”, apreciază Roman Konopliov.

De ce rușii l-au iertat pe Smirnov pentru furtul ajutoarelor?

Aici ar trebui să remarcăm haosul politic extrem din preajma alegerilor din decembrie 2011 din Transnistria. Toată lumea îşi aminteşte cât de energic s-a implicat Kremlinul pentru soarta şefilor din regiuni cu reputaţie de „venerabili demni de toată onoarea”. Ei fie au plecat bine-mersi spre o pensie rezonabilă, fie s-a folosit artileria grea contra lor.

“Igor Smirnov a devenit incomod pentru Moscova. În primul rând, pentru motivul că Republica Moldovenească Transnistreană este asociată de comunitatea internaţională cu Rusia şi se ajunge la concluzia că tocmai Kremlinul susţine pe linia de plutire un baron cu reputaţie dubioasă, cu o imagine sumbră, care nu corespunde imaginii actuale a Rusiei, sub pretextul „dreptului de a trăi pe acest pământ” şi sub eticheta „Rusiei Mari”.

Narîşkin i-a propus subtil lui Smirnov să cedeze drumul noii generaţii de politicieni. Smirnov l-a ascultat şi a început un război mediatic sângeros între Moscova şi Tiraspolul oficial”, spune Konopliov, care a fost declarat persona non grata în Transnistria.

Vulpoi bătrân şi cu experienţă politică, Smirnov nu a pus niciodată toate ouăle într-un singur coş. Atât el, cât şi copiii lui aveau puţin de-a face cu Rusia, în afară de paşapoartele lor. Singurul lucru de care se putea lega Kremlinul era o casă extrem de scumpă de lângă Moscova, povestește Konopliov.

Familia Smirnov nu-şi ţinea banii în Rusia. În toţi aceşti ani, copiii lui Igor Smrinov s-au simţit mai liniştiţi prin Europa şi prin Ucraina. Şi din punct de vedere financiar, şi din alte motive.

Numai Marina, nora lui Smirnov, adică soţia unuia din fii, şi-a căutat fericirea în politica rusească. Sigur, fără şanse. Însă ea nu însemna „familia”. Marina avea ambiţiile şi viaţa ei proprie.

Şi astfel, la mijlocul anului 2011, Moscova a obţinut un rezultat lamentabil, cu toate manipulările ei din Transnistria. Unicul etnic rus din enclavă, care are statutul unui personaj puternic, era Vladimir Antiufeev, şeful serviciilor secrete locale. Însă…

„Mâna Moscovei” a fost tăiată

A venit al doilea tur de scrutin. Fără Smirnov. Numai cu Şevciuk şi cu un Kaminski exsanguinizat. Şi toată maşinăria administrativă extrem de puternică, cu excepţia Ministerului Securităţii, a mers mai departe din inerţie ca să-l „topească” pe Kaminski. Bugetarii au înţeles că acum şansa lor este Şevciuk.

„Mâna Moscovei” de la Ministerul Securităţii era deja demoralizată. “Moscova a suferit o înfrângere majoră în regiune, o înfrângere extremă. Cine a purtat răspunderea pentru eşecul din Transnistria?”, întreabă Konopliov și nimeni nu-i va răspunde.

Totuşi, acest eşec a fost planificat prin toată politica Rusiei din ultimii ani. Foarte stranie şi extrem de coruptă. Pe fondul acestui haos şi al remanierii oficialilor de la Moscova, Evgheni Şevciuk a devenit noul conducător al Transnistriei.

Geopolitica și serviciile

“Şevciuk nu se aştepta la victorie şi nu se pregătise pentru ea. El părea pentru toţi doar o figură pe tabla de şah într-o partidă cu final previzibil – lichidarea Republicii Moldoveneşti Transnistrene.

Este doar o chestiune de timp şi de negociere. Cu toate acestea, rolul Moscovei în acest târg nu e pur şi simplu neglijabil, ci aproape de zero”, crede Konopliov.

Noul şef al Transnistriei şi-a început „reformele” cu Ministerul Securităţii Statului. „Dacă pe timpul lui Smirnov, acest centru de influenţă al Moscovei avea totuşi unele poziţii, în prezent, întreg aparatul de conducere şi verigile intermediare ale instituţiei au fost curăţate drastic. Foştilor angajaţi ai Ministerului Securităţii, „antiufeevii”, li s-a interzis de-atunci să mai lucreze în Transnistria.

Aceşti oameni au ajuns în situaţia unor pungaşi, ei se află şi acum acolo, riscându-şi libertatea. Locurile lor au fost ocupate de protejaţii serviciilor speciale din Ucraina”,subliniază Konopliov. Noua elită din Transnistria este întreţinută atractiv de Ucraina tot după aceeaşi schemă tradiţională.

Factorul de frontieră și alunecarea pe orbita Ucrainei

Toate aceste procese de eroziune a „statalităţii” transnistrene şi de înlocuire treptată a pârghiilor de influenţă ale Rusiei cu altele ucrainene nu datează de un an, de doi. Este vorba de ultimul deceniu, susține Konopliov. Iar alunecarea lentă a Transnistriei pe orbita Ucrainei este un fenomen extrem de natural.

Un factor de frontieră. Toţi aşii se află acum în mâinile Kievului. Serviciile secrete şi alte instituţii sunt aliniate de agentura ucraineană, lideri cunoscuţi din Transnistria sunt încorporaţi într-un domeniu sau altul de afaceri transfrontaliere, în trafic de contrabandă de tutun şi alcool, în reexport şi în alte activităţi devenite tradiţionale pentru această regiune.

Mediul ucrainean de afaceri, elita militară, agenturile – toate au legături cu interesele din regiunea transnistreană. Aceste entităţi şi persoane fizice, împreună cu omologii lor de la Tiraspol, câştigă milioane şi miliarde de dolari folosindu-se de această „zonă gri”.

Rușii din Transnistria caută prin gunoaie

În timp ce politicienii de la Moscova încearcă să ne prezinte ce este patriotismul, în Transnistria situaţia se degradează după fiecare lună şi evocă mai degrabă un spectacol tragic, crede Konopliov. Migraţia creşte. Şomaj. Sărăcie lucie.

S-a ajuns până acolo încât oamenii cerşesc direct în magazine, iar cafenelele s-au transformat în depozite de cârpe Second Hand, unica marfă care mai are cerere constantă.

“Cetăţenii Rusiei sunt persecutaţi de noile autorităţi. Sunt torturaţi uneori până la moarte în închisori. Pe motive netemeinice, partidele de opoziţie sunt lichidate. La cererea KGB, furnizorul local a tăiat accesul la Internet pentru autorităţile locale, care nu se află sub control.

Toate aceste lucruri groaznice sunt însoţite zilnic de mesaje batjocoritoare la televizor pornind de la „minunatul Putin” şi „minunata Rusie”, care uneori mai trimite şi bani!

Este o laudă la adresa pacificatorilor şi militarilor ruşi, care, involuntar, s-au trezit în rolul de „apărători” ai aunor autorităţi criminale.

Concluzia: Rusia plăteşte. Ucraina câştigă. Ruşii sunt hărţuiţi şi torturaţi”, avertizează analistul rus. Pentru toate acestea, după 20 de ani de experimente în Transnistria, Rusia a cheltuit deja peste 4 miliarde de dolari – numai pentru datoria la gazul folosit de Transnistria. Au fost şi alte cheltuieli. Rusia trimite constant bani acolo.

Dacă se doreşte, se poate elabora un program de integrare pentru cei care iubesc Rusia şi care vor să trăiască acolo. “De fapt, din cei 750.000 de transnistreni, care trăiau acolo în 1990, astăzi mai există în enclavă mai puţin de 300.000 de oameni. Oamenii au fugit practic şi nu le este nici pe departe mai uşor în Rusia. Dar drumul înapoi pentru ei nu mai există”, spune Konopliov.

În prezent, în Transnistria, peste jumătate din populaţie o reprezintă cetăţenii Republicii Moldova. Din cei 500.000 înregistraţi în Transnistria, deşi oamenii nu mai locuiesc acolo, aproximativ 260.000 au paşapoarte moldoveneşti, 100.000 ucrainene, 170.000 ruseşti. Unii au cetăţenie dublă sau triplă. Alţii au cetăţenia Bulgariei şi a României.

Ambasadele Rusiei şi Ucrainei le cer acestor cetăţeni din Transnistria să prezinte permis de şedere în Republica Moldova. Procedura este complicată. Acum se poate vedea că transnistrenii au trăit aici ilegal mulţi ani. Toate hârtiile se fac la Chişinău. Asta înseamnă bani, timp, nervi şi cozi interminabile.

Situaţia este dificilă şi cu paşapoartele ruseşti. Mulţi transnistreni sunt nevoiţi să plătească pentru un asemenea document. Uneori 3000, chiar şi 5000 de dolari. În Rusia, aceşti cetăţeni, chiar dacă au paşapoarte interne, sunt lăsaţi la discreţia angajatorilor. Nu li se recunosc drepturile.

Transnistria are deja reputaţia că este locul de unde poţi să procuri documente falsificate, care nu au nicio valoare în Rusia. Uneori, oamenii, când ajung pe „marele pământ”, sunt nevoiţi să rătăcească, în ciuda naţionalităţii lor ruse, chiar dacă ştiu ruseşte şi au paşaport nou.

Cu mulți ani în urmă, Mircea Druc făcea aceleași evaluări cu privire la developarea Kievului în regiune. Și totuși, noi continuăm să înjurăm Rusia. Sigur, de cele mai multe ori, pe bună dreptate.

Roman Konopliov a făcut o analiză complexă asupra enclavei transnistrene. Și dacă Ucraina controlează deja totul, de ce Vladimir Putin continuă să pompeze banii contribuabililor ruși spre mercenarii de la Tiraspol?

Este o întrebare la care Putin trebuie să răspundă nu numai în fața europenilor sau a americanilor, dar în primul rând în fața concetățenilor lui. Până la urmă, rușii trebuie să plece de pe Nistru, din cetatea Tighina a lui Ștefan cel Mare, iar apoi vom vedea ce face Ucraina la frontiera NATO. Aici este cheia rezolvării conflictului. Abia atunci vom putea rezolva problemele românilor din Transnistria, de care intelectualul rus Konopliov nici nu amintește.

Să sperăm că Angela Merkel nu va desluși „resetarea” lui Obama în maniera Putin…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

ten + ten =