Un factor de stres major în zonele urba..." />

Tranzit mai silențios

 Un factor de stres major în zonele urbane europene este poluarea fonică din cauza traficului. Rapoartele organizaţiilor internaţionale arată agravarea situaţiei. Poluarea pe care o provoacă traficul rutier, de exemplu, are ca surse motorul şi eşapamentul vehiculului, dar şi interacţiunea altor sisteme ale camionului cu mediul: roţile şi transmisia cu carosabilul, precum şi caroseria cu aerul.

Propuneri de reconfigurare

Definirea unor limite acceptabile de zgomot şi stabilirea unor limitări legale datează de multă vreme. Ultima evaluare şi reconfigurare a limitelor a fost făcută acum 15 ani. Rezultatele obţinute au fost sub aşteptări şi au impus o studiere mai atentă a parametrilor, dar şi a modului de evaluare. Primele concluzii au arătat că protocolul de evaluare din acea perioadă este perfectibil. Un exemplu ar fi luarea ca reper a celor mai dificile condiţii de trafic. Din cauza aglomerării traficului urban, situaţia cea mai des întâlnită este cea în care vehiculele nu pot funcţiona prea des la accelerare maximă. Aşa că reperul e o funcţionare constantă în regim moderat de accelerare. La sfârşitul anului 2011, Comisia Europeană a propus schimbarea metodelor de evaluare a nivelului de zgomot al vehiculelor. În anul 2007, Grupul de lucru pe probleme de poluare fonică (GRB) al UNECE a introdus un nou standard, care ţine cont de situaţia actuală a traficului. Datele folosite provin atât din momentele de accelerare a maşinii, dar şi din perioadele de funcţionare a acesteia în regim constant.

Pentru realismul evaluărilor, au fost create scenarii speciale, de exemplu: autovehiculul intră în zona de testare cu o viteză prestabilită, apoi accelerează, iar în zona de interes (unde este plasat microfonul) trebuie să atingă 50 km/oră. Pe această bază, ar reieşi valori care să fie cu trei-patru decibeli mai mici faţă de limitele stabilite prin procedura veche. Noile valori vor fi introduse după un calendar în trei faze, care să permită celor vizaţi conformarea. Faza 1 va dura un an şi ar trebui să se termine cu evaluarea procedurii şi corelarea rezultatelor cu practica. Faza 2 s-ar încheia după cinci ani. La finalul fazei 3, peste șapte ani, procedura devine aplicabilă tuturor.

Transportatorii reacţionează

Preocupările pentru eliminarea efectelor fonice negative sunt privite de transportatori cu înţelegere. Reprezentanţii lor au acţionat constant pentru corelarea noilor cerinţe cu stimulentele pentru transportator. Propunerile oficialilor europeni sunt destul de modeste când e vorba despre  cu stimulente. Ambianţa urbană, inclusiv cea fonică, depinde însă de interacţiunea între sursele de poluare şi mediul înconjurător. Un design urban echilibrat, cu vegetaţie şi artificii constructive, poate reduce efectul asupra zonelor pietonale sau rezidenţiale. O parte dintre măsurile pentru reducerea poluării fonice, precum invazia scuterelor neperformante, s-a dovedit a avea efecte contrare.

Poluarea fonică urbană trebuie evaluată în ansamblu. Sunt zone afectate permanent de tramvaie, trenuri sau avioane. Aici eforturile de reducere a traficului rutier vor fi prea slabe pentru a se resimţi, din cauza celorlalţi factori dominanţi de poluare fonică. Găsirea echilibrului între cerinţele de mediu, progresul tehnic şi stimulente este esenţial în asigurarea unui transport sustenabil. Creşterea cerinţelor trebuie să permită transportatorului să le respecte cu eforturi care să nu-l coboare sub un prag decent de rentabilitate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

16 − seven =