Transportatorii din România sunt l..." />

Transportatorii la răscruce

Transportatorii din România sunt la limita supraviețuirii, într-o piaţă tot mai competitivă, la nivel european și național. Acesta ar fi cadrul obiectiv în care evoluează.

Jocul tarifelor, creșterea prețurilor la combustibili, sporirea taxelor de tranzit, scăderea producției economice în țară și în restul Europei nu depind de voința transportatorilor noștri.

La acest cadru obiectiv se adaugă legislația națională echivocă, administrarea greoaie și birocratică, lipsa unei disponibilități reale din partea guvernanților pentru cooperarea cu transportatorii. Dacă lucrătorul statului vede în orice om de afaceri un posibil infractor, nu se mai poate face nimic.

Controalele tot mai aberante, amenzile frecvent nejustificate, după criteriul „Dacă tot am venit, trebuie să vă amendez”, chiar dacă totul e în ordine, simularea construcției de autostrăzi cu banii strânși printr-o nouă acciză la carburanți, excesul de zel al inspectorilor, ce pot ridica abuziv licențele, provoacă asfixierea mediului de afaceri.

Cum pot explica totuși guvernanții prețul motorinei, mai mare în România decât în Bulgaria sau Turcia, țări ce nu extrag măcar un baril de țiței?

Iată motivele pentru care transportatorii din România își concep și urmăresc planurile de afaceri tot mai greu. Cei mai performanți au parcurs practic ruta cea mai directă spre profit, și totuși rezultatele devin tot mai fragile.

S-au dotat cu cele mai bune camioane, chiar și-n această perioadă în care criza nu se dă dusă. Au adoptat politicile cele mai flexibile pentru dezvoltare și adaptare la afaceri.

Prin urmare, au făcut până acum cam tot ce se putea şi depindea de ei. Cum să mai depistezi în activitatea lor performanțele sau punctele lor slabe, când activitatea lor a devenit dependentă excesiv de factori extra-economici?

Cei mai mulți așteaptă să treacă timpul, cum făcea bunicul: ștergea sticla de lampă cu petice din Scânteia, freca oglinda, potrivea fitilul, îl mai tundea, îl curăța de zgură, o ridica spre geam și clătina din cap: „Lampă, lampă, iar n-ai gaz…”.

Ioan Oprean, Sebeș, Alba

„Anul 2013 n-a fost nici mai rău, nici mai bun ca 2012. Transportăm confecții spre Occident, iar înapoi aducem mărfuri generale și alimente, ce au nevoie de instalații frigorifere cu temperatură controlată.

Creșterea profitului e foarte mică față de anul trecut. Din România, avem ce transporta afară. A fost o perioadă în care nu prea aveam ce aduce din Occident. Șoferii mai trebuiau să aștepte o zi-două, să aibă ce încărca. Nu prea mergeau importurile.

De sărbători, exporturile au avut un boom. Producătorii și retailerii români și-au făcut rezervări la tiruri pentru perioada de dinainte de Crăciun şi Anul Nou. Mai complicat e să încărcăm pentru întoarcere.

Confecțiile merg în continuare foarte bine. E greu cu taxele. O să ne ia și sufletul într-o bună zi. Bine, comparativ cu alte state, în România e ceva mai bine în domeniul taxelor.

Eu am sperat mereu ca acciza nouă la motorină să nu se mai introducă. Sigur, noi, transportatorii, o dăm mai departe, o punem în preț, dar ce va fi mai jos, Dumnezeu cu mila! Cei din sud pot cumpăra motorină din Bulgaria, dar noi ce facem?

În ianuarie 2014, vom lua alte 20 de camioane Mercedes noi. Nu ne putem plânge, avem perspective clare pe piață. Ar trebui să mai creștem prețurile, dar ceilalți parteneri nu vor să crească tarifele.”

Gheorghe Vlase, Slobozia, Ialomița

„Faliment general! Prețul pentru transporturi e în continuare foarte prost. Numărul de kilometri, foarte mic. Volumul de marfă rămâne extrem de scăzut. Dacă ai un camion afară, n-ai cu ce să-l încarci. Sigur, exporturile au crescut.

A crescut producția la Dacia, însă Dacia e alt sistem. Foarte multe cereale au probleme de calitate și au fost blocate. Prețul la cereale a fost mult mai mic în 2013, comparativ cu 2012. Altfel de mărfuri nu se vând la export.

Mai fac unii contrabandă cu cheresteaua, în rest nu se mișcă nimic. Din cauza noii accize, preţurile vor crește și mai mult. Toate se vor arunca în capul consumatorului. Transportatorul va trebuie să rostogolească diferența de preț.

De aceea, pentru 2014 nu întrevăd perspective pozitive. Piața românească e decapitalizată aproape total. Cu ce să te miști? N-ai cum să te dezvolți. Nu am nici un contract pe România. Absolut nici unul!”

Dumitru Sora, Vetmetal Spedition, București

„Dificultățile ce nu depind de transportatori se multiplică. Nu depind de noi, nu putem interveni să le rezolvăm favorabil. Cursele sunt tot mai puține. Asta arată că economia României e la pământ.

Transportăm mărfuri generale pe România – Turcia. Nu prea mai ai cu ce să pleci. Dacă găsești totuși marfă de dus de-aici, trebuie terț dincolo, să nu vii gol, nu mai e economicos. Cred că 2014 va fi mult mai rău.

Nu prea ne afectează noua acciză a lui Victor Ponta, pentru că alimentăm din Bulgaria și Turcia. Acolo, motorina e mult mai ieftină. Deși aceste țări n-au țiței, rafinării. Nu va mai alimenta nimeni în țară. Noi nu mergem spre Occident. Mai rău va fi, mai bine nu.”

Ion Găină, director Pfenning București

„Transportăm mărfuri generale în țările UE și pe piața intenră. E greu să spun dacă a fost mai rău sau mai bine ca în 2012. Din criză nu vom mai ieși niciodată.

Comparativ cu 2012, a fost mai bine. Se simte că economia s-a mai mișcat puțin înainte. Pentru 2014, cred că resurse de dezvoltare a transporturilor vor fi mai mari la produse alimentare, pe care le ducem în UE.

Există semne că și importurile din Occident vor crește. Acciza nouă pe combustibil va avea efecte dure. Tariful pe kilometru oricum e mare. Dacă se mai și scumpește cu 7 – 12 eurocenți la litru, cu tot cu TVA, lucrurile vor fi grave.

Vor crește tarifele pe kilometru. Toată lumea va face la fel.
La noi, taxele pe transporturi se raportează la veniturile populației. Afară sunt mult mai mari, dar şi veniturile.

De exemplu, taxele de trecere cu bacul sau prin tuneluri depășesc cu mult taxele din România. Ne afectează automat taxele pe tranzitul de Ungaria.”

Daniela Ciurea, Turda, Daniela International

„Lucrurile merg tot mai rău. Contractele, tot mai puține, prețurile pentru transport scăzute, taxele mereu mai mari, motorina e tot mai scumpă. Dacă facem curse externe, prețurile au rămas la fel. Taxa de tranzit pe Ungaria a crescut cu 100 de euro pe sens.

La un drum dus – întors, lăsăm 200 de euro doar în Ungaria. Prin urmare, profitul scade. Cum să fie bine? Dacă mai bagă și acciza asta nouă, ne vindem tot parcul auto. La modul cel mai cinstit: dacă prețurile la transport nu vor crește, nu putem rezista.

Nu mai e vorba despre managementul firmei. În ultimul timp, prețurile la transport au rămas aproape aceleași. Deci nu mai e profitabil. Dacă prețul la motorină crește iar din cauza accizelor, e foarte clar: vor apărea alte pierderi.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 − three =