Conform unui studiu de Nicol..." />

Transnistria este pământ românesc

Conform unui studiu de Nicolae Dabija, Transnistria e pământ românesc din cele mai vechi timpuri. În lucrarea „Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1923, Vasile Pârvan nota: „Grecii au găsit în sec. al VII-lea î.Hr., la gura Nistrului, un popor care numea acest fluviu Tyras. La gura Nistrului erau geţii. Sciţii îi ziceau Danaistru, dar şi Danapirs, Dana-ipr, Danapru, Porata, Prut”.

Pârvan şi Tomashek credeau că sciţii erau persani (iranieni, turanici). Azi, unii istorici turci sau ruşi spun că sciţii erau acelaşi neam cu massageţii – dacii seminomazi şi războinici, ce au migrat în Epoca de fier spre răsărit şi au ajuns până în Iran şi Irak. Tomiris, regina massageţilor, fondatoarea cetăţii Tomis (Constanţa), l-a învins şi ucis pe împăratul persan Cyrus. Micul regat de pe Tyras e numit de Herodot Tyrageţia.

Teritoriul dintre Nistru şi Bug era controlat în Evul Mediu de Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş. Când domniţa Ruxandra s-a măritat cu fiul hatmanului Hmelniţki, Vasile Lupu i-a oferit ca zestre de nuntă mai multe moşii din Transnistria.

Datele recensământului din 1989

    Moldoveni/români: 39.9%
    Ucrainieni: 28.3%
    Ruşi: 25.5%
    Bulgari: 1.8%
    Găgăuzi: 0.8%
    Alte etnii: 3.7%

Secole, teritoriul de dincolo de Nistru a fost prădat de tătari, turci, ruşi, cazaci zaporojeni, polonezi şi lituanieni. Hoardele de zaporojeni prădau satele după decăderea statului moldovenesc post-Petru Rareş. Cazacii erau folosiţi şi ca mercenari de pretendenţii la tronul Sucevei. Aceasta nu îndreptăţeşte Kievul să pretindă Transnistria.

Ruşii au ajuns la Nistru pe timpul lui Petru I, ce a încheiat un tratat cu Dimitrie Cantemir, prin care ţarul se obliga să respecte hotarele Moldovei istorice, cu tot cu Transnistria de azi. Înfrângerea de la Stănileşti din 1711 a amânat planurile Rusiei.

Stăpânirea rusească în toată regula a ajuns la Nistru abia în 1792. Conform dreptului internaţional istoric, azi încălcat grosolan, ruşii n-au argumente să pretindă aceste teritorii.

Sub administraţia lui Gheorghe Duca

La începutul Evului Mediu, slavii de răsărit îi numeau pe români, deci şi pe moldoveni, „volohi”. Pe la 1150, în analele ruseşti e atestat oraşul Bolohov, pe drumul de la Kiev la Halici. Radicalul „wal-,wol-” înseamnă „lup” în multe limbi indoeuropene. „Voloh, valah” era traducerea mai vechiului „dac-oi”.

Ştefan cel Mare spune clar: „Am pus domn în cealaltă Valahie pe Laiotăî Băsărabă, ca să ne înţelegem între noi”. Transnistria a fost sub jurisdicţia lui Gheorghe Duca. Târgurile erau organizate ca oraşele moldoveneşti şi conduse de şoltuzi şi pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei e dovedită de condicile de socoteli şi biruri.

Datele recensământului din 2004

    Număr de populaţie: 555.500
    Moldoveni/români: 32%
    Ucrainieni: 29%
    Ruşi: 30%
    Bulgari, găgăuzi, evrei, germani, belarusi, polonezi şi alţii: 8%

Pe Nistru în sus e şi azi oraşul Moghilev, adică Moghilău, fondat de Ieremia Movilă (Moghişă) pe moşia cantacuzineştilor. Cetatea Oceacov din estuarul Niprului, unde se varsă Bugul, a fost construită de Petru Şchiopul, care în 1587 a trimis acolo 15.000 de salahori şi 3.000 de care.

Martie 1600: în tratativele cu Sigismund al III-lea al Poloniei, la Braşov, Mihai Viteazul a cerut să i se recunoască suveranitatea asupra Oceacovului.

Şi au venit ruşii

Cele mai subtile scenarii de folosire a Transnistriei ca mijloc de aglutinare treptată inversă a Moldovei istorice au fost folosite de Stalin. 12 octombrie 1924: guvernul sovietic a creat la est de Nistru Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în cadrul RSS Ucraineană. Capitala era la Balta, oraş din Ucraina de azi. Graniţele RSSAM au fost trasate astfel ca doar 30% din populaţie să fie etnici români. În 1929 capitala a fost mutată la Tiraspol.

23 august 1939: Molotov şi Ribbentrop semnau celebrul pact. Aglutinarea inversă a continuat.

2 august 1940: guvernul sovietic a proclamat RSS Moldovenească (RSSM), cu capitala la Chişinău, cu şase din 14 raioane RSSAM, restul revenind RSS Ucrainiene.

Iunie 1941: trupele germane şi române au atacat URSS. Conform Tratatului de la Tighina, România a preluat administrarea teritoriului dintre Nistru şi Bug („Pivdennyy Buh” în ucraineană), de la Bar (Ucraina), în nord, până la Marea Neagră, în sud, pe care l-a administrat sub numele „Transnistria”.

August 1944: trupele sovietice au reocupat Basarabia şi Transnistria. Majoritatea teritoriului dintre Nistru şi Bug, numit „Transnistria” de români în al doilea război, aparţine azi Ucrainei. O mică fâşie de-a lungul Nistrului a fost inclusă de sovietici în RSSM. După destrămarea URSS, a devenit parte a Republicii Moldova, fosta RSSM.

Agonia imperiului

Perestroika a făcut posibilă ridicarea românilor din teritoriile invadate de Stalin. Ei s-au izbit de agresivitatea minorităţii rusofone, ce pretinde să conducă majoritatea română. FPCD a învins în primele alegeri şi l-a votat pe Mircea Druc şef al Guvernului de la Chişinău.

În 1989, românii, majoritari în R. Moldova, au declarat româna limbă oficială. Lukianov, de la Moscova, le-a spus liderilor basarabeni: “Vreţi republică independentă? Veţi avea trei!”.

A doua a fost dincolo de Nistru. Prima farsă – în Găgăuzia. Druc a plecat spre sud cu voluntarii din Front şi a reuşit greu să oprească un masacru contra găgăuzilor. Şase poliţişti au fost ucişi. Propaganda de la Tiraspol a atribuit morţii lui Druc.

Presa internaţională, sensibilizată de minciunile presei ruse, i-a acuzat pe “naţionaliştii români”, ce vor unirea cu România. În urma anchetei, s-a stabilit că toţi cei şase morţi erau români basarabeni. Snegur l-a înlăturat pe Druc şi a luat măsuri contra românilor.

Raioanele de azi ale Transnistriei

    Camenca (Каменка sau Kamenka)
    Dubăsari (Дубоссарь sau Dubossari)
    Grigoriopol (Григориополь)
    Rîbniţa (Рыбница sau Rîbniţa)
    Slobozia (Слободзея sau Slobodzeia)
    + municipiul Tiraspol (Тирасполь)

În Transnistria, mai ales în Tiraspol, unde românii sunt puţini, s-a dezvoltat o mişcare separatistă. Pe 2 septembrie 1990 aceasta a proclamat Republica Moldovenească Transnistreană. 

Cu sprijinul trupelor ruseşti, a izbutit, în confruntarea armată din 1992, să preia controlul celei mai mari părţi a zonei transnistrene a Republicii Moldova şi a unei zone din Basarabia, în jurul Tighinei.

În războiul civil au murit 1.500 de persoane. Minoritatea imperială rusofonă s-a manifestat şi mai agresiv: mii de români transnistreni au fost siliţi să fugă dincoace de Nistru şi şi-au pierdut casele. Universitatea română din Tiraspol s-a refugiat la Chişinău, unde funcţionează şi azi.

Chişinăul a pierdut controlul Transnistriei, Tighinei (Benderî) (cu satul Proteagailovka inclus) şi comunelor Gâsca şi Chiţcani, la vest de Nistru. Guvernul moldovean mai are autoritate doar în şase sate din Raionul Dubăsari: Cocieri, Molovata Nouă, Corjova, Coşniţa, Pârâta şi Doroţcaia. În 1994 a fost semnat un acord cu R. Moldova pentru retragerea trupelor ruseşti din Transnistria, neratificat însă de Dumă.

17 septembrie 2006: separatiştii au organizat un pretins referendum privind soarta Transnistriei, ce ar fi arătat o majoritate largă sprijinind independenţa de Moldova şi aderarea la Rusia. Rezultatele n-au fost recunoscute internaţional.

Minoritatea imperială a simulat şi recensăminte. Populaţia regiunii, la recensământul din 1989, era de 546.000 de locuitori (fără Tighina şi celelalte localităţi basarabene controlate de separatişti). Ca urmare a situaţiei economice şi politice, recensămîntul din 2004 a arătat o scădere a populaţiei cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv Tighina). Făcut în cătarea kalaşnikovului, recensământul atestă că peste Nistru românii deţin majoritatea relativă, chiar şi după atâtea deportări şi masacre.

Cei mai hăituiţi români

În 1999, noul preşedinte Putin a semnat, la Reuniunea OSCE din Istanbul, retragerea trupelor de ocupaţie din Tiraspol – Tighina. Ulterior s-a dezis. În ultima vreme, se încearcă învierea altui mort: formatul de negocieri 5+2 (R. Moldova şi Transnistria – părţi în conflict, Rusia şi Ucraina –garanţi, OSCE – mediator, UE şi SUA – observatori).

Rusia nu are însă calitatea morală a unei puteri garante, fiindcă are interesul să-şi menţină trupele de ocupaţie. România nu există în aceste negocieri, deşi în Transnistria românii sunt majoritari. UE şi SUA sunt doar observatori. Tiraspolul pretinde să aibă aceleaşi împuterniciri ca şi Chişinăul. Ucraina stă la pândă, sperând să plece Rusia şi să ia toată Basarabia. Dincolo de Nistru trăiesc cei mai hăituiţi români de pe pământ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 × 4 =