Drumurile mătăsii în istorie
Legăturile comerciale cu China ale sciţilor din sudul Siberiei datează din antichitate. Morţii acestora erau îngropaţi în mătase chinezească şi în morminte sunt oglinzi cu ramă de bronz din China….
Legăturile comerciale cu China ale sciţilor din sudul Siberiei datează din antichitate. Morţii acestora erau îngropaţi în mătase chinezească şi în morminte sunt oglinzi cu ramă de bronz din China….
Adevărul e că industria lobbyingului nu este percepută favorabil și nu beneficiază de o bună imagine în mass-media. Parte datorită propriilor acțiuni lipsite de transparență și de onestitate, parte ca rezultat al manipulării îndreptate împotriva sa.
În chiar prima zi a anului 2013, Agerpres, preluând mesajul Comisiei Europene, anunţa trecerea europenilor din „anul îmbătrânirii active” – 2012 (dar şi al Premiului Nobel pentru Pace!) în „anul european al cetăţenilor”.
Da. Şi nu este nimic exagerat sau patetic aici. Semnele arată clar că ne comportăm mai retractil decât bătrânii noştri de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care au vrut să-i salveze de la asimilare pe conaţionalii lor din sudul Dunării. Şi au pierdut. Astăzi mai avem doar aşchii acolo, dar se vor risipi şi acelea.
Pe 28 mai a.c., Hanul lui Manuc a găzduit ultima conferinţă de comunicări ştiinţifice dedicată împlinirii a 200 de ani de la semnarea Tratatului de la Bucureşti dintre Imperiul Rus şi Imperiul Otoman.
În acest număr al revistei, vă prezentăm un text publicat prima dată în anul 1940 de C. Burghele, fost director în Direcţiunea Dunării Maritime.
Conform unui studiu de Nicolae Dabija, Transnistria e pământ românesc din cele mai vechi timpuri. În lucrarea „Consideraţiuni asupra unor nume de râuri daco-scitice”, Ed. Cultura Naţională, Bucureşti, 1923, Vasile Pârvan nota: „Grecii au găsit în sec. al VII-lea î.Hr., la gura Nistrului, un popor care numea acest fluviu Tyras. La gura Nistrului erau geţii. Sciţii îi ziceau Danaistru, dar şi Danapirs, Dana-ipr, Danapru, Porata, Prut”.
Istoria, așa cum o învățăm la școală , este o sumă complexă de relații pe orizontală. Ea începe din vremuri imemoriale, adică din acele timpuri despre care nu avem mărturii de nici un fel, urcă din Preistorie spre Antichitate, Evul mediu, Renaștere, Modernitate și poposește la picioarele prezentului.
Acest articol este preluat după o revistă interbelică de turism, dedicată frumuseţilor României. Publicaţia a apărut în anul 1936, sub egida Touring-Clubului României (T.-C.R.), „asociaţie de turism şi pentru protecţia naturei“, şi se numeşte “Calendar Săptămânal”. Prim-redactor (adică un fel de redactor-şef de astăzi) era Mihai Haret, geograf, preşedintele Asociaţiei T.-C.R.. Revista a fost publicată prin grija Editurii „Cartea Românească“ din Bucureşti, capitala Regatului României. Am păstrat grafia interbelică, dominată de farmecul aparte ale modului, desuet astăzi, în care erau tratate urcuşurile şi coborâşurile limbii române. Dintre toate ţinuturile ţărei, Maramureşul e fără îndoială acela, care, în afară de farmecul Naturei, atrage mai mult atenţia vizitatorului prin păstrarea străvechilor obiceiuri ale urmaşilor lui Bogdan şi Dragoş.