Se ştie că albinele au o ierarhie perfectă. Pe..." />

Stupul bezmetic

Se ştie că albinele au o ierarhie perfectă. Pentru ele, rigoarea e prima natură, altfel n-ar supravieţui. Fiecare îşi cunoaşte locul, nu face nimeni ce-l taie capul, să nu dispară marea familie. Adaptarea la mediu a dus rigoarea la rafinament. “Pietrifică unul în sclav, altu-n împărat”, spunea Eminescu. La oameni, sclavul poate deveni împărat rar, dar nu e imposibil. La albine, ghilotina destinului nu iartă.

Şi totuşi, accidente “sociale” au loc şi la albine, nu numai la oameni. Matca poate degenera. Atunci ucide tot puietul. La rând. Inclusiv botcile de… matcă, adică urmaşele ei. Ca-ntr-un delir.

Într-un târziu, luptătoarele o omoară şi pe ea, chiar dacă prea târziu. Apoi se înfruptă şi ele cu lăptişor pentru matcă, le cresc ovarele şi încep să depună ouă. Fiecare se vede apoi regină, cum orice prost crede că poate conduce pe timp de anarhie socială… Atunci stupul e bezmetic: bez matki. E un stadiu avansat al stupului orfan, când au apărut albine ce depun ouă. Toate albinele sunt bătrâne. Şi din ouăle lor ies cel mult… trântori. Nu oricine poate conduce, fiindcă nu e o treabă uşoară. Oricând te pot ucide gărzile…

“Familia bezmetică acceptă foarte greu o matcă, pentru că albinele depun deja ouă. E o degenerare în interesul speciei, fiindcă din acele ouă ies numai trântori. Si aceste familii vor produce trântori până târziu toamna. Dacă sunt mătci care au nevoie să se împerecheze la alţi stupi, se folosesc aceşti trântori pentru salvarea speciei. Totul e calculat la albine”, ne lămureşte Adrian Siceanu, directorul Institutului de Cercetări pentru Apicultură de la Băneasa.

Uneori, albinele din stupul bezmetic acceptă totuşi o matcă străină şi stupul poate fi salvat. Trebuie să scuturi însă albinele nărăvite la conducere undeva mai departe, fiindcă, dacă au ovarele dezvoltate, nu mai pot zbura. Rămân acolo şi mor. Iar stupul va fi salvat. De unde concluzia că nu oricine poate conduce, dar când ştiubeiul oamenilor rămâne bezmetic şi toţi nefericiţii cred că pot ajunge regi începe dezastrul. Cine va da cu sulf?

Unicat în Europa: o asociaţie cu institut de cercetări propriu

Şi ce de poveşti au prisăcarii… Într-o perioadă în care aproape toată cercetarea ştiinţifică din agricultură a fost făcută praf, Asociaţia Crescătorilor de Albine are un institut de cercetare propriu. Nu intrăm în detalii. Esenţial e că institutul de la Băneasa s-a salvat, comparativ cu altele. De exemplu, comparativ cu Institutul de Cercetare pentru Sericicultură. Ştie Norica Nicolai…

Ioan Fetea, preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, spune că asociaţia lui funcţionează din anul 1958, că e singura cu acoperire naţională. „Activăm în Institutul de Cercetare Apicolă, avem un Combinat Apicol care produce faguri, povesteşte domnul inginer Fetea. Achiziţionăm produsele de la apicultori. Asociaţia reuneşte 60% din totalul de 36.000 – 40.000 de apicultori din toată ţara. România are acum 1.300.000 de familii de albine. Produce 20.000 de tone de miere anual şi ocupă locul al patrulea în Europa. Consumul anual în România e de 400 – 500 de grame de persoană. În Europa, consumul este de 1,5 – 2,5 kg de persoană. Nordicii consumă 3 kg”.

Nu s-a acceptat mierea în şcoli, s-a preferat mărul. Au probleme cu tratamentele fito-sanitare, fiindcă fermierii ceilalţi “uită” să anunţe când stropesc culturile şi albinele mor. Au apărut plante modificate genetic şi, printr-o hotărâre din toamna anului 2011 a Curţii Europene de Justiţie, se interzice mierea cu polen de la porumbul modificat genetic MON 810.

O asemenea miere nu se va primi la export, aşa cum nu se admit nici antibioticele în tratamente. Prisăcarii au îmbătrânit şi tinerii noştri preferă să plece în Italia.

Adrian Siceanu, un îmblânzitor al veninului

Expunerea lui Adrian Siceanu, director ştiinţific la Institutul de Cercetări Apicole, ar merita prezentată integral la televizor. Ar fi de cert interes pentru mulţi români. Un elogiu pentru rigoarea din lumea acestor fiinţe, care înţeleg perfect “democraţia pe verticală”. Aşa cum mai visează unii să facă state sociale.

“Albinele recoltează nectarul şi produc din ea mierea. Nectarul e un suc dulce din zaharoză. Albina are 100 mg şi transportă în guşă 70 mg de nectar, adică două treimi din greutatea proprie. În capul albinei sunt două glande hipofaringiene, ce secretă fermenţi care transformă nectarul în miere. Albinele scindează dubla moleculă a zaharozei în fructoză şi glucoză, apoi reduc apa. Mierea are 18% apă”, explică directorul Siceanu.

Pentru a produce 1 kg de ceară, au nevoie de 5 milioane de solzişori de ceară. Fagurele e una dintre cele mai perfecte şi rezistente structuri artitecturale, fiindcă fiecare celulă este hexagonală. Unei celule de o faţă îi corespund pe cealaltă faţă 3 celule. Într-un fagure se adună cam 3 kg de miere. Pentru a produce 1 kg de ceară, albinele consumă 3 kg de miere şi 1 kg de polen.

O nebunie: dansul spre Soare

Din vechime, organizarea vieţii sociale a albinelor, atât de ordonate în jurul mătcii, a fost o mare enigmă. Până de curând nu se cunoştea mai nimic despre comunicarea dintre albinele lucrătoare. Ele îşi transmit informaţiile despre flori în ritm de… dans! Să ne imaginăm ce-ar însemna dacă oamenii ar munci dansând sau ar dansa muncind. Nu ca în Cuba lui Fidel, cu anecdota “Trabajo si, rumba no!”. Dimpotrivă, un dans tematic şi metodic, ca în neolitic.

“Albinele au dezvoltat cel mai bun sistem de orientare din lumea animală”, ne asigură Siceanu. În 1973, austriacul Karl von Frisch a luat Premiul Nobel pentru descifrarea modului de comunicare la albine. După peste 40 de ani de studiu! Albinele se orientează după repere extrem de sigure: soarele, pe care îl văd şi în nori. Albinele văd pe o lungime de undă de 360 de nanometri, dar şi în spectrul ultraviolet. Omul vede la 500 de nanometri. Sistemul de orientare se bazează pe dansul albinelor. Dacă sursa de hrană e la maximum 5 km, e de preferat să nu alerge mai mult de 2-3 km. Albina se întoarce în stup şi, prin “dansul mobilizator balansant”, transmite celorlalte albine direcţia, distanţa şi specificul hranei, aroma etc.

Dansul are o formă de ou turtit. Punctul de sus de pe speteaza ramei reprezintă soarele. Albina pleacă din punctul Soare şi face un semicerc în jos, se întoarce pe linia mediană, face al doilea semiCerc şi se întoarce pe linia mediană în acelaşi punct şi repetă semicercul. Repetă dansul şi se întoarce mereu pe linia mediană.

Dansul se face în raport cu unghiurile solare. Dacă sursa de hrană e pe direcţia Soarelui şi în faţa stupului, linia mediană a cercului e perpendiculară pe speteaza superioară.

Polenul – sursa de proteine

Cea mai fanstastică adaptare o atestă polenizarea. Albinele sunt creaţia florilor, pentru polenizarea lor încrucişată. Mierea e sursa energetică. Albinele nu ar putea să trăiască doar cu miere, au nevoie şi de proteine. Polenul e hrana proteică prin care se face dezvoltarea corporală. Albina combate astfel consangvinizarea plantelor şi e principalul factor al biodiversităţii pentru flora spontană şi flora cultivată.

Albinele recoltează polenul pe picioruşe, îi adaugă nectar şi formează ghemotocacele de polen – 12 mg împreună. Într-un miligram de polen sunt 15.000 de celule sexuale masculine. La intrarea în stup se fixează colectorul de polen. Are un sertăraş în care cade polenul, o sită prin care cade polenul şi placa activă cu orificii de 5 mm. Când albina trece prin orificii, polenul se agaţă de marginile orificiului şi polenul cade prin sită în sertăraş. Polenul are culori şi nuanţe diferite. Aşa cum nectarul e prelucrat în miere, polenul e transformat în păstură.

Viagra dacilor

Apilarnilul e conţinutul larvelor de trântori înainte de căpăcire. E corpul în dezvoltare al trântorului. Apilarnilul a fost inventat de Nicolae Ilieşu, un apicultor ce a pus la punct tehnologia. Larva conţine toată hrana necesară pentru dezvoltarea trântorului. Larva are testicule aproape complet dezvoltate.

Din punct de vedere energetic şi proteic, e un produs extrem de complex. A fost folosit în două tipuri de produse în România – apilarnil simplu şi apilarnil potent, pentru stimularea potenţei. S-a produs până în 1989, la indicaţia partidului, pentru a stimula creşterea demografică. De aceea, s-a permis punerea pe piaţă a apilarnilului potent. Era viagra dacilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

13 + 16 =