În z..." />

Strategia Dunării şi pragmatismul proiectului Nord Stream

 În ziua în care Angela Merkel şi Dmitri Medvedev inaugurau la Lubin, în nord-estul Germaniei, Nord Stream, la Bucureşti începea reuniunea informală a miniştrilor de Externe din ţările implicate în Strategia Dunării (SUERD). Două proiecte fără legătură, ce reflectă abordări opuse.

Nord Stream s-a făcut prin eforturi uriaşe ale Germaniei şi Rusiei. Gazele din gheţurile Siberiei vor ajunge spre vestul Europei, după un acord despre care oficialii polonezi spuneau că e al doilea pact Molotov-Ribbentrop. Germania nu s-a sinchisit de practicile monopoliste Gazprom, dar Bruxelles abordează lucrurile din altă perspectivă.

Fără creşterea dependenţei energetice de Rusia. Comisia Europeană face controale la toate filialele Gazprom, pentru a combate practicile monopoliste. Inaugurarea a fost umbrită de anchetele lui Günther Oettinger, comisarul UE pentru energie. Tot un neamţ ca Gerhard Schroeder, dar acesta din urmă prezent la Lubin ca sfătuitor Gazprom.

Comparativ cu proiectul de la Marea Baltică, Strategia UE pentru Regiunea Dunării (SUERD) e un poem fără fundament economic. Nu putem nega importanţa strategică a acestui proiect faraonic, ce ar împinge influenţa UE spre Asia Centrală. Replică modernă la Drumul Mătăsii, cu mare impact în dezvoltarea regiunilor. Dar cu ce?

Cele patru axe prioritare: conectivitatea (transport intermodal, cultură şi turism, reţele de energie), protecţia mediului (managementul resurselor de apă, protecţia biodiversităţii, managementul riscurilor), creşterea prosperităţii regiunii Dunării (educaţie, cercetare, competitivitate) şi îmbunătăţirea guvernării (capacitate instituţională şi securitate internă). Primadonele de afiş: Austria şi România. Liderii Consiliului European au aprobat încă din iunie Strategia Dunării, proiect de 100 de miliarde de euro. Cine pune banii? 14 ţări participă. Opt sunt membri UE (Germania, Austria, Slovacia, Cehia, Ungaria, Slovenia, România, Bulgaria), restul nemembri (Croaţia, Serbia, Bosnia şi Herţegovina, Muntenegru, Republica Moldova şi Ucraina).

Le-au trebuit ani de zile

Complexitatea realizării e incomparabil mai ridicată decât la Nord Stream. Iunie 2009: Consiliul European a aprobat iniţiativa privind Strategia Dunării ca proiect european şi a solicitat Comisiei Europene elaborarea unei Strategii până la finele lui 2010. 8 noiembrie 2010: la summit-ul din Bucureşti s-a finalizat dezbaterea pe tema viitoarei strategii. 3 februarie 2011: Johannes Hahn, comisar european pentru politici regionale, a anunţat oficial repartizarea domeniilor prioritare SUERD. Fiecare stat va coordona un domeniu. România se va ocupa de transport împreună cu Austria. Ne putem pune toată nădejdea în austrieci. România va promova cultura şi turismul împreună cu Bulgaria. Aici va fi vesel. Va superviza managementul riscurilor de mediu cu Ungaria. Sigur, conservarea Roşia Montană va deveni prioritate la Budapesta. „Noi v-am oferit instrumentul“ Teodor Baconschi a deschis lucrările Forumului Economic SUERD. Ministrul Baconschi cunoaşte dificultăţile: „Traversăm o severă criză, ce ne determină să regândim modul de a interacţiona în afaceri, care a adâncit competiţia globală. Comisia Europeană a lansat un pachet de regulamente pe politica de coeziune, o propunere de reformare a Politicii Agricole Comune şi o propunere pe viitorul buget UE. Suntem la debutul negocierilor pentru viitoarea perspectivă financiară UE (2014 – 2020) şi e clar că aceste provocări sunt o şansă. Depinde de noi să o fructificăm, dar azi, mai mult ca oricând, e timpul să acţionăm“. Nu putem trece uşor peste discursul entuziast al lui Baconschi: „Ca politician creştindemocrat şi membru al Guvernului, cred în subsidiaritate. SUERD nu e pentru guverne, ci pentru comunităţi. Ea priveşte în special comunităţile locale, de afaceri şi religioase. De la aplicarea ei nu pot fi excluşi cei ce gândesc, fac şi cei pentru care se fac proiectele! Guvernul e garant şi catalizator, nu maestru de ceremonii. E datoria dumneavoastră să transformaţi Strategia în succes; v-am oferit instrumentul“. Şi totuşi, de unde bani? Ministrul găseşte răspunsul: „Pentru a accesa fondurile, trebuie să pregătim proiecte viabile de pe acum şi să le promovăm intens. Problema n-ar fi lipsa banilor, ci capacitatea de absorbţie. Asistenţa tehnică va fi decisivă şi aici lucrăm pentru identificarea de soluţii care să asigure atât calitatea proiectelor, cât şi o rată mai mare de reuşită. Există proiecte concrete iniţiate şi o listă de propuneri cu o valoare de care nu mă îndoiesc. Aş menţiona dezvoltarea la Dunăre a «porturilor verzi», formarea unei reţele a oraşelor creative, elaborarea unui atlas integrat al bazinului Dunării, gestionarea riscurilor în Delta Dunării, dezvoltarea transportului de containere, a reţelei de porturi dunărene, schimb de informaţii privind râurile, reţea de cercetare ştiinţifică, centru de excelenţă pentru Dunăre şi Marea Neagră. Vizăm armonizarea legislaţiei de utilizare a carburanţilor pe Dunăre şi construirea a două poduri pe Dunăre“.

Cine vor fi beneficiarii? Ei ştiu ce li se oferă pe tavă? Ne temem că nu. Ministrul Baconschi recomandă: „Trebuie să avem în faţa ochilor toţi actorii participanţi, reţeaua de IMM-uri, comunităţile locale cu aleşii, cetăţenii, studenţii, elevii, mediul academic, reţeaua de ONG-uri. Sunt convins că printr-o bună comunicare putem atinge toate capilarităţile acestui joc de echipă. Până acum nu am comunicat foarte bine, puţini primari de pe cursul Dunării, pe segmentul românesc, sunt la curent cu SUERD, deşi li se adresează. E foarte greu să duci informaţia într-o formă simplă, să se transforme în acţiune“. A găsit şi formula înălţătoare, care să implice actori diverşi de dragul ideii europene: „Trebuie să folosim Dunărea ca pe o coloană vertebrală a Europei Centrale şi a Europei“. Baconschi s-a întâlnit cu vicecancelarul austriac Michael Spindelegger, cu care a iniţiat prima Reuniune informală a miniştrilor de Externe din statele riverane Dunării. Recent, a fost creat un grup de acţiune pe aspecte financiare, cu rezultate încurajatoare, susţine demnitarul. Dar e nevoie de sprijin din partea instituţiilor financiare internaţionale şi sistemului bancar pentru a finanţa proiectele din regiunea Dunării. Baconschi a amintit de Centrul internaţional de cercetare pentru sistemele fluviu-deltă-mare, localizat la Murighiol, Centrul de excelenţă pentru promovarea exporturilor, Centrul logistic pentru sud-estul Europei, precum şi rutele ecologice pentru turişti. Vicecancelarul austriac, ce e ministru de externe, a subliniat că e nevoie de investiţii în porturile Dunării, dând ca exemplu Galaţiul, punct cheie în regiune, a cărui infrastructură are nevoie de îmbunătăţiri. E nevoie de studii de fezabilitate pentru a evidenţia aspectele speciale pentru utilizarea Dunării. Managementul deşeurilor navelor e o necesitate şi e nevoie de o abordare transnaţională eficientă.

Ce bine că pe Dunăre e şi Austria

Johannes Eigner, coordonator naţional austriac SUERD, a subliniat importanţa menţinerii interesului cetăţenilor asupra proiectului european şi a unei bune coordonări între aşteptări şi rezultate. Kurt Puchinger, reprezentantul Vienei, coordonator SUERD, a subliniat necesitatea dezvoltării unei platforme intermediare între proiectele de dezvoltare şi cele de finanţare, insistând asupra nevoii de îmbunătăţire a absorbţiei fondurilor europene. Oraşele au obligaţia de a asigura cazarea în familii, pentru ca tinerii să ia contact cu realitatea locală, prin participarea la cursuri, la şcoală şi vizitarea locurilor de muncă ale codunărenilor. Donaucamp, tabăra ce are loc din doi în doi ani la Ulm, înseamnă 14 zile în care sunt invitaţi tineri ce discută despre muncă, cultură şi sport. „Vrem să propagăm aceste evenimente de-a lungul Dunării“, spune Gönner. Primăria Ulm cooperează cu România într-un proiect de construire de locuinţe pe o insulă din Turnu Severin. Ideea e ca fiecare oraş dunărean să construiască o casă pe energii regenerabile. Există şi o conlucrare în generarea de energie, prin construirea de hidrocentrale. Germanii stabilesc ontacte cu întreprinderi din macroregiunea Dunării, invitate să vadă infrastructura de cercetare-dezvoltare din Ulm. Austriacul Markus Simoner de la Via Donau, organismul însărcinat cu una dintre priorităţile strategiei, „îmbunătăţirea mobilităţii şi multimodalităţii pe Dunăre – pe căile navigabile interioare“, susţine că există proiecte de infrastructură legate de căile navigabile conforme cu TEN (reţeaua trans-europeană de transport). În România sunt două proiecte mari: ISPA-1 – românesc şi unul cu Bulgaria. Există şi multe proiecte de porturi în Programul Operaţional de Transport. Austria, Germania şi România au proiecte în domeniul sistemelor inteligente de transport. Via Donau e implicată de 10 ani în activităţi de îmbunătăţire a căilor navale. „Austria e foarte interesată de SUERD, pentru că Dunărea nu poate fi îmbunătăţită de o singură ţară. Dacă ameliorăm doar segmentul austriac de 350 de kilometri e insuficient, pentru că Dunărea se întinde pe 2.800 de kilometri şi pe 2.400 de kilometri e navigabilă. E logic să lucrăm împreună şi să căutăm finanţări europene“, explică Simoner.

Duşul rece al profesorului Daniel Dăianu

Profesorul Daniel Dăianu a atras atenţia că, în actualul context financiar european, atragerea de bani europeni poate fi dificilă, subliniind nevoia de atragere de capital din terţe state. Unul din beneficiile economice ale dezvoltării dunărene îl va reprezenta reconstrucţia industrială. Fostul demnitar consideră că SUERD poate fi o oportunitate pentru ţările riverane, dar poate fi şi o daună, în contextul în care toată lumea îşi canalizează atenţia pe rezolvarea problemei din zona euro. Dăianu crede că acum e mai greu ca în urmă cu doi ani, „dar trebuie să reuşim să limităm stricăciunile. Grecia, Portugalia nu vor mai fi resurse pentru SUERD, chiar dacă proiectele identificate par să aducă valoare. Guvernele din regiune sunt ale unor ţări ce fac sau nu fac parte din zona euro. Alt pericol: fracturile, clivajele în zona Dunării cresc şi criza le favorizează“. Fostul ministru a amintit de afirmaţia Angelei Merkel, că aceasta criza va dura tot deceniul: „Putem căuta posibilităţi de finanţare, dar, dacă grupurile bancare-mamă îşi vor diminua expunerea şi nu vor credita economiile – şi băncile austriece au o prezenţă masivă în bazinul Dunării, vom avea o mare problemă“. Dăianu a sugerat introducerea necesităţii întineririi industriale în Strategia Dunării. Se pune întrebarea: de unde putem aduce banii? Din America? Greu de crezut. Rusia? Niciodată! Moscova nu participă la acest proiect, care se leagă de spaţiul extins al Mării Negre, o viziune europeană pe care Rusia o respinge. Există şi un fetiş: „China salvează Europa!“ Dar de ce? Şi de ce să arunce chinezii bani pe Dunăre, când au amânat proiectul trenurilor de foarte mare viteză. De ce ar avea bani China pentru salvarea Europei? Iar dacă o va face, vom suporta condiţiile şi preţul?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 + 17 =