„Suntem mereu uimiți să vedem simplitate la s..." />

Simplitate

„Suntem mereu uimiți să vedem simplitate la suverani; publicul, care îi vede doar înconjurați de fastul oficial, și-i imaginează la fel și în viața privată (…)” scria celebrul scriitor, diplomat şi călător al perioadei interbelice – francezul Paul Morand, în volumul „Bucureşti” (editura Humanitas).

***

De fapt simplitatea deriva dintr-un firesc al lucrurilor, iar cand vorbim despre intamplari deosebite este vorba despre o simplitate a simtirii, inteleasa nu ca saracie, ci tocmai ca opusul acesteia.

Aprilie 1944, zile de primăvară care ar fi fost doar călduțe dacă bombardamentele americane asupra Bucureștiului nu le-ar fi făcut încinse de-a dreptul. La câteva zeci de minute după unul din bombardamente, o femeie, farmacista într-o drogherie de pe Calea Victoriei, desfigurată de spaimă stătea pe un trotuar din Piața Victoriei și facea cu mâna, disperată, mașinilor care treceau spre ieșirea de nord a orașului. Nimeni n-o lua în seamă, toată lumea era mânată de griji, Primăria îndemnase (în mod oficial) femeile și copiii să se refugieze spre satele din jur, Capitala și zonele petrolifere de pe Valea Prahovei (bombardate și ele) fiind in haos…

Deodată, ca din senin, o mașină oprește lângă trotuar. Farmacista mai că se aruncă implorând spre ușa din spate:
– Am copiii și mama la Câmpina… trebuie să ajung să văd ce e cu ei… au căzut bombe ș’acolo… vă rog, ajutați-mă!…


Dinspre scaunul șoferului, fără să vadă ceva în agitația clipei, femeia aude o voce de bărbat:
– Urcați, duduie, într-acolo merg și eu…Femeia urcă în mașină, o podidește plânsul, se jelește, se vaită, se roagă să-și găsească copiii întregi acasă… totul întretăiat cu încurajările timide ale bărbatului cu ochelari de soare de pe scaunul șoferului. Într-un final, după lungi minute, femeia își mai revine cât de cât și – surpriză – observă ceva bizar într-un petic al oglinzii retrovizoare din față! Chipul acela semăna cu cel…


– Majestate… domnule Rege… Majestate… n-am știut că sunteți Dvs.,… v-am deranjat… – îngăima biata farmacistă, uluită și ajunsă iar în pragul leșinului.
– Duduie, nu vă faceți probleme, doar eu v-am invitat în mașină – a spus atunci bărbatul tânăr de la volan. Nu m-ați deranjat, că oricum merg la Sinaia. Mai bine dați-mi adresa de-acasă. Dupa ceva timp, farmacista a ajuns la casa sa din Câmpina, unde femeia și-a găsit copiii și mama teferi.

(Foto: Regele Mihai conducand un Jeep Willys, Sinaia, 1942. Sursa: www.gsp.ro).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

18 − three =