Venea spre noi, ca ..." />

Simona Halep sau mica amazoană din Carpați

Venea spre noi, ca o adolescentă surâzătoare. O vedeam pentru prima dată atât de aproape. Nu-mi venea să cred că această fetișoară a umilit atâtea sportive, urcând rapid în WTA.

Simona nu e impunătoare ca Hipolita, „regina amazoanelor cu centură de aur”, nici ca Pentesileea, luptătoarea ce l-a înfruntat pe Ahile. Pentru Simona, Ahile s-a întrupat în… Serena Williams, de care încă se teme. La 22 de ani, e un copil curat, cu privire senină și inteligentă. Incisivii de sus îi dau o agresivitate candidă, ce o transformă pe teren într-o mică fiară.

Simona Halep, de unde această pasiune pentru tenis?
Fratele meu a început să joace tenis. El s-a dus primul la tenis din familie, a făcut vreo patru ani. Tata a jucat fotbal, a fost sportiv de performanță.

Când ați început?
Aveam doar patru ani și jumătate. Am început foarte devreme. Nu știam eu pe-atunci ce înseamnă tenisul, dar am avut bucuria să joc din prima clipă. De-atunci nu m-am mai dezlipit de rachetă. Nu regret nimic. Mă bucur foarte mult că am ales acest drum în viață.

Ce anume prevalează în această opțiune fundamentală de viață: e doar voință sau bucuria jocului?
E aici și bucurie, și plăcere, și voință, și ambiție… Acum am încredere că pot face performanță în tenis.

Cât de important e că ați putea fi la fel de performantă ca Ilie Năstase sau, de ce nu, mai mult decât el pentru România?
Nu pot să mă compar cu domnul Ilie Năstase. El a fost altceva, cu totul special. Eu sper să ajung cât mai sus în clasament, să ajung la rezultate cât mai bune, apoi voi vedea cât de departe pot să ajung. Veniți la meciul cu Serbia să ne susțineți! Am să dau totul pentru România… Hai, România!

Hai, România!…

Hipocrat: „Amazoanele nu au sânul drept. Când sunt încă mici, mamele lor înroșesc în foc un instrument din bronz special făcut și îl aplică pe sânul drept, pentru a-l cauteriza și a-i opri astfel dezvoltarea. Toată forța să meargă spre braț și umăr”.

Cât costă mândria de a fi român?

S -a născut pe 27 septembrie 1991, la Constanța. Tatăl ei, Stere Halep, tehnician zootehnist, a fost atacant la Săgeata Stejarul. Părinții lui nu aveau bani să-i sprijine cariera. Statul n-a intervenit. La fel s-a întâmplat cu pasiunea Simonei. Antrenorul, biletele de avion costau în 2010 50.000 € – 60.000 € anual. Simona câștiga prea puțin.

Banii pe care-i câștiga tatăl din făbricuța de brânzeturi de la Constanța nu ajungeau. Mama – casnică. Au început împrumuturi împovărătoare prin bănci. Unde era statul, să cultive „mândria de a fi român”? Simona e creația familiei și talentului ei, pentru care statul român n-a făcut mai nimic. Ea plângea când i se cânta imnul la juniori…

Lacrimi și bani

E legitimată și în prezent la CSŞ 2 Constanţa. Are dublă legitimare: la CSŞ 2 şi la Clubul IDU. Ajunsă pe 4 în lume, a depășit-o pe Irina Spârlea și se apropie de marea performanță a lui Ilie Năstase, ce a rămas pentru ea un monstru sacru. Ilie era spontan, imprevizibil, gata să dea cu mămăliga în geam. Simona e inteligentă, are voință, munceşte asiduu.

Învinsă de multe ori, nu prea știi când țâșnește victorioasă din iarbă, plângând de bucurie. Acum e jucătoarea de tenis cu cea mai fulminantă ascensiune în ierarhia WTA. Evită să discute despre operația din 16 iunie 2009, când și-a redus sânii, fiindcă o încurcau când ridica racheta. Ca amazoanele scitice, ce voiau să tragă bărbătește cu arcul… „Mă durea spatele îngrozitor. Nu puteam să mă mișc pe teren. Am făcut operația, iar acum mă simt excelent”, spune Simona.

În 2009 era pe 210, în 2010 pe 81, acum e pe 4. Anul trecut, în mai puțin de un an, câştigase şapte turnee WTA (Nurnberg, ‘s-Hertogenbosch, Budapesta, New Haven, Moscova, Sofia şi Doha). A depășit-o și pe Virginia Ruzici. La Doha, a umilit-o în finală pe Angelique Kerber.

Plânge și micuța amazoană uneori. Le înțelege pe adversare. Așa a fost cu Kerber: „M-am uitat pe ecran în timpul meciului, am văzut că suferă… Am jucat bine, am dominat-o, e frustrant în timpul unui meci când eşti dominat aşa. Pot înţelege, am avut momente din astea. Încercăm să nu plângem, dar uneori e greu să te abţii. Trăieşti pentru acest sport şi ţi-e greu când pierzi. Mie la finala de la Sofia mi-au dat lacrimile. N-am plâns niciodată pe teren când am câştigat, dar când am pierdut am mai plâns”.

Se cunoaște perfect. Nu exagerează când se prezintă: „Eu sunt o fată normală, încerc să fiu relaxată pe teren şi să joc cu plăcere. Ăsta a fost secretul meu până acum: să fiu agresivă, relaxată, să joc cu plăcere. Joc un tenis complet. Ştiu să joc mai multe variante pe teren, mai multe stiluri, mă mişc bine şi uneori reuşesc lovituri spectaculoase, cu reverul, în lung de linie”.

Acum au început să vină banii. A ajuns la trei milioane de dolari. Va investi în propria perfecționare. Poate va plăti și datoriile tatălui la bănci. A semnat un contract cu Adidas, semn că a început să conteze la nivel înalt. Țiriac a invitat-o la turneul de la Madrid, dotat cu premii de patru milioane €. „Mă deranjează grozav că, după ce câştigă un turneu, se prezintă la următorul şi abandonează după un set. Cineva nu a sfătuit-o pe fata asta că, dacă nu eşti în plenitudinea forţelor, nu participi? De bani nu are nevoie, nu o fi Federer, cu 82 de milioane pe an, dar banii şi-i face corect. Trebuie să aibă pe cineva împrejur”, spune Ion Ţiriac.

Vin și necazuri: dureri la tendonul lui Ahile, ba o unghie nu-i dă pace, ba dureri la coloană, care o fac uneori să abandoneze…

Simona se teme de Serena Williams, acest Ahile de WTA, ce parcă taie lemne cu racheta. Ilie Năstase o sfătuiește să-și propună s-o bată: „Dacă prinde o formă bună la turneele de Grand Slam, are o şansă la primul loc mondial.

Totul depinde de ea. Poate să câştige un turneu de Grand Slam, pentru că le-a bătut pe toate celelalte adversare în alte turnee. În afară de ce spune ea, că are probleme cu Serena şi n-a bătut-o niciodată. Tot zice că nu crede că poate s-o bată, dar e rău să spui asta. Halep ar trebui să spună că numai pe Serena vrea s-o bată de acum înainte”.

Poate nu a venit momentul, dar Mangusta Halep o va murseca până la urmă și pe căloaica Serena. Numai să fie sănătoasă…

Marii sportivi știu că pe teren bucuriile sunt împărțite. Am întâlnit-o pe Simona Halep într-o zi în care bucuria victoriei i-a revenit concurentei sale. Aflasem de la televizor, dar am vrut să văd dacă în ea mai există și altfel de bucurii decât cele aduse de tenis. „Hristos a inviat”, i-am spus vecinei mele de rând din avion. „Adevărat a înviat”, mi-a răspuns. Tânără, veselă, credincioasă, Simona trecuse foarte ușor peste o înfrângere din care a învățat tot ce era de învățat. Am văzut la ea bucuria de a juca pentru România, responsabilitatea de a reprezenta cu demnitate un popor pentru care sportul de performanță a adus de multe ori alinare națională. Maturitatea ei ca jucătoare de tenis de top vine din ascultarea cu discernământ a antrenorului, din prietenia cu care familia, presa și fanii o înconjoară de ceva vreme. Simona Halep reprezintă generația celor pentru care jocul și seriozitatea se împletesc și rodesc de mai multe ori pe an, spre bucuria noastră. (Daniel Mazilu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen − 10 =