Toată această nebunie la nive..." />

Şi maşinile se copiază, nu-i aşa?

 Toată această nebunie la nivel planetar în care trăim astăzi a început în urmă cu jumătate de secol, când japonezii au decis că soluţia optimă ca să refacă avansul industrial dramatic al Occidentului era să copieze tot.

 Asiaticii au o veleitate nemaipomenită de a copia, un adevărat mimetism. De la cel de a te uita la Evgheny Plushenko şi a da în câţiva ani trei patinatori care îl imită toţi, ca roboţii, pe marele sportiv rus. Pentru noi, românii, e notoriu că în anii ‘70 eram plini de stilouri chinezeşti Hero sau Kin Sin, aşa cum Occidentul era invadat de radiocasetofoane extrem de fiabile fabricate în Japonia. Apoi în Japonia şi Taiwan. Apoi în Japonia, Hong Kong şi Taiwan. Apoi în aceste trei ţări şi în China, care, încet-încet, a preluat supremaţia contrafacerii în avalanşă a orice.

 Până la 10% din piesele auto vândute în Europa în anul 2009 erau contrafăcute. În Orientul Mijlociu, procentul contrfacerilor ajunge la 30%.

 Ţin minte că în 1978, la practica în producţie, la şcoală, aveam la un moment dat trei casetofoane: Asahi (Japonez, original), Asahei (taiwanez) şi Ashahi (de rasă incertă, probabil asamblat pe vreun vas). Nici Sony nu a scăpat. Japonezii au generat apariţia „celebrelor” mărci Sanwa, Sankey şi Sanyo. TDK a generat KDK. Philips – Piliphs.

 

Marile companii sud-est asiatice de azi care domină IT-ul sunt urmaşele onorabile ale unor astfel de piraţi. Asus, Lenovo (care a cumpărat divizia de laptopuri a concernului IBM, suprema ruşine) şi alte multe firme şi-au început existenţa, direct sau indirect, prin alte companii pirăţel care le-au pregătit Everestul tehnologic de azi, cu copierea produselor occidentale originale. Azi s-a ajuns la situaţia că o singură firmă tailandeză deţine monopolul fabricării de harduri, iar inundaţiile de anul trecut au dus la dublarea preţului hardurilor la nivel global.

 

India devine, încet-încet, raiul pieselor auto contrafăcute. În anul 2010 se estima că piaţa pieselor contrafăcute se ridica la 32% – 47% din totalul pieţei pieselor auto.

 

Dezastrul e însă incomparabil mai mare pe alte pieţe. Să luăm cazul pieselor auto contrafăcute. Interpolul, Biroul de Investigare a Contrafacerilor din Londra şi Coaliţia Anticontrafacere sunt investite să investigheze aceste lucrări. Estimările lor sunt că între şase şi nouă la sută din producţia mondială de piese auto, a cărei valoare se ridică anual la 120 de miliarde de dolari, e falsificată.

 

Fenomenul contrafacerii pieselor auto îi deranjează şi pe ruşi. KAMAZ a făcut de curând un apel privind necesitatea utilizării produselor originale. Cei ce contrafac piesele de schimb folosesc o tehnologie proprie diferită de originalul. Piesele contrafăcute nu corespund cerinţelor tehnice, atrag atenția cercetătorii Kamaz.

 

Acum, s-a constituit un consorţiu din 16 companii – Alianţa Globală a Liderilor de Business Împotriva Contrafacerilor, care include GM şi Daimler Chrysler, ce cooperează cu poliţia şi cu organizaţiile de comerţ pentru stoparea falsurilor. În 2010 alianţa estima că producţia mondială de componente contrafăcute a crescut într-un an la 9% – 10%.

 

Vânzările de produse contrafăcute ar fi legate de crima organizată şi ar susţine terorismul.

 

Cele mai comune falsificări de piese auto sunt la saboţii şi tampoanele de frână, transmisiile, filtrele de aer, bujiile, ştergătoarele de parbriz şi accesoriile de interior. Multe accidente s-au produs din cauza jenţilor şi elementelor de frână piratate.

 

Ultima trăsnaie: se copiază maşinile cu totul

 

BYD F0 (Toyota Aygo): Japonezii de la Toyota şi francezii de la Peugeot-Citroen au pus la punct micul automobil de oraş Aygo/107/C1, într-un joint venture pentru care s-a forţat o linie de finanţare comună, într-o alianţă globală. Ce s-a făcut praf în faţa unui pirat fabricat în China: BYD F0, anterior denumit BYD F1, realizat de firma chineză BYD Auto.

 

Lifan 320 (Mini Cooper): Ca să relanseze modelul Mini, de notorietate în anii 60 în Occident, de-a lungul anilor au muncit două mari nume ale automobilismului: Rover şi BMW.  Website-ul China Car Times e foarte simpatic când scrie: „Lifan 320 a fost numit MINI chinezesc pentru aspectul sau de MINI. Alţii spun că arată ca vechiul model Daihatsu. Cine pote şti?”. Cine se uită şi vede că e Mini Cooper toată ziua, dacă e nevoie şi cu hardtop.

 

Great Wall Peri (Fiat Panda): Fiat spune că a dat în judecată Great Wall Motor Co., pentru a opri producătorul chinez de maşini să vândă modelul Peri. În aprilie 2007, Fiat a pornit la Torino o acţiune legală pentru Europa. Una similară a fost pornită în China o lună mai târziu. Fiat spune că uşile modelului Peri, acoperişul şi întreaga caroserie sunt exact la fel ca la Fiat Panda, chiar dacă farurile din față și barele de protecție sunt diferite.

 

Geely GE (Rolls Royce Phantom): Dacă tot era de-a dreptul fantomatic acest model de ultralux de Rolls, chinezii de la Geely au rezolvat problema cu o „limuzină adibas”, cum o numeşte ProMotor. Geely GE e, conform Wikipedia, „o limuzină de lux lansată la Salonul Auto de la Shanghai în anul 2009. Iniţial, a arătat ca Rolls-Royce Phantom, înainte de a fi restilizat, în anul 2010”, iar de atunci arată ca o casă de bani pe roţi. Costă în jur de 30.000 de lire sterline.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen − six =