Rusia, cărăuşul absolut pentru resursele de energie ale Europei

Tragedia de la Fukushima a venit mănuşă pentru Rusia. Cu ecou până în Germania. Pe 6 septembrie, Gazprom a început să pompeze gaz metan în conducta Nord Stream, pe care ruşii au construit-o pe fundul Mării Baltice ca să ocolească Ucraina, „o ţară prea labilă politic“. Aşa sună explicația oficială. Adevărul e că Moscova dorea să trimită pe drumul cel mai scurt hidrocarburile spre beneficiarii cei mai bogați ai continentului.

Festivităţile de lansare au avut loc în Regiunea Leningrad, la Staţia de comprimare „Portovaia“. A urmat şi pornirea oficială în exploataţie a primei ramificaţii a conductei, sub privirile lui Dmitri Medvedev.

Rusia va obţine astfel acces direct la piaţa europeană, iar Ucraina va pierde statutul de ţară de tranzit exclusiv pentru gazul rusesc spre UE. Colaborarea Moscova – Kiev din domeniul gazului ar putea pierde şi mai mult din actualitate, dacă va fi construită a treia ramificaţie a gazoductului. Dacă, desigur, Gazprom va putea demonstra partenerilor europeni că e necesar. „Se preconizează vizita lui Dmitri Anatolievici Medvedev în Germania.

El va avea posibilitatea să se întâlnească atunci cu cancelarul şi să discute aces te lucruri“, i-a spus Putin excancelarului Schroeder, unul dintre conducătorii proiectului. Un client al Rusiei care te face să te gândeşti la tandemul Ribbentrop – Molotov. Analiştii au văzut şi o intrigă politică: aproape niciodată şeful Guvernului nu anunţă viitoarea vizită în străinătate a şefului statului şi nu-i stabileşte priorităţile agendei.

E posibil ca Putin să fi vrut să sublinieze încă o dată interesul conducerii ruse pentru Nord Stream. Mai ales că pe principala rută de transport pe uscat a gazelor ruseşti apar semne de rău augur, ce prezic un nou război al metanului. Faptul că în curând se va da în exploatare Nord Stream îi oferă Moscovei atuuri suplimentare pentru a-şi apăra poziţia în negocierile cu Kievul.

Putin nu a scăpat ocazia să reamintească acest fapt. „Ucraina e vechea noastră parteneră tradiţională. Ca orice ţară de tranzit, manifestă tentaţia să profite de poziţie. Acum această exclusivitate dispare. Relaţiile noastre vor deveni mai civilizate“, a declarat el. Sigur, aceasta nu înseamnă şantaj politic pe teme energetice.

Creşterea exporturilor de gaze spre Europa are o relevanţă deosebită azi, a subliniat Putin. După avaria de la Fukushima, Germania a decis să renunţe la atomul cel paşnic. Pentru a compensa, nemţii vor să construiască centrale pe gaze. Putin crede că volumul gazelor livrate va fi comparabil cu energia produsă de 11 centrale nucleare.

Motorul Europei e acum în năvodul lui Ivan. Capacitatea de pornire în prima etapă a Nord Stream e de 27,5 miliarde de metri cubi/an. Costul proiectului e de aproximativ 8,8 miliarde de euro. Construirea celei de-a doua derivaţii, de 650 de kilometri, e în derulare. Aceasta va fi operaţională anul viitor. În consecinţă, capacitatea gazoductului va creşte până la 55 de miliarde de metri cubi/an.

Volumul total al gazelor ruseşti livrate spre UE ar depăşi 200 de miliarde de metri cubi/an. Rusia nu e împotriva ideii să facă spre Germania şi a treia derivaţie, pe fundul Balticii. În iulie, Putin a încercat în zadar s-o convingă pe Angela Merkel de fezabilitatea proiectului. Dar cancelarul a dat de înţeles că Germania nu are nevoie de un supraimport de gaze.

Merkel a spus că, „din necesarul de 80 de gigawaţi, centralele nucleare asigură 20, din care 8,5 s-au dezactivat. Mai rămân aproximativ 11. Dorim ca o parte din cantitate s-o acoperim pe seama surselor regenerabile. Vrem să dublăm ponderea acestor resurse. Rămâne deci un volum ce nu necesită deodată a treia, a patra, a cincea conductă Nord Stream“.

Pentru a dovedi contrariul, pe 6 septembrie, vicepremierul Igor Secin a spus că a treia derivaţie este necesară „dacă se ia în considerare degenerarea situaţiei cu Ucraina“. În orice caz, producătorii şi beneficiarii vor dori stabilirea unor contacte directe, e convins Secin.

La rândul său, Alexei Miller, preşedintele Gazprom, a pus în oponenţă cooperarea Rusiei în domeniul gazului cu Germania şi Ucraina. Împreună cu unii parteneri germani, Gazprom deţine magistrale de gazoducte în Germania. Cu Ucraina nu s-a obţinut nimic de acest gen. Miller le-a reamintit partenerilor ucraineni că primesc gaze mai ieftine decât Polonia, Ungaria, Turcia şi România.

„Colegii noştri ucraineni au urcat într-un tren numit Gaz Rusesc Ieftin, dar nu ştiu în ce gară să coboare, că pot să ajungă pe linie moartă, la dezastru“, a declarat sarcastic Miller. El i-a comunicat premierului că în anul 2011 se vor livra spre Ucraina minimum 40 de miliarde de metri cubi de gaz.

„Noi am oferit 100 de dolari reducere la mia de metri cubi, ceea ce înseamnă că subvenţia pentru Ucraina va ajunge la patru miliarde de dolari“, a calculat Putin, adăugând: „La asemenea volum, subvenţia se va acorda anual“.

Experţii consideră că punerea în funcţiune a primei derivaţii Nord Stream va avea o contribuţie semnificativă la creşterea securităţii energetice a UE. Nord Stream poate fi considerat o alternativă serioasă la livrările de gaze pe teritoriul Ucrainei şi un clenci în negocierile cu Kievul.

El nu exclude posibilitatea ca volumul exportului de gaze pe fundul Balticii să crească. Acest lucru se va putea întâmpla însă abia după finalizarea celei de-a doua derivaţii a gazoductului. A treia derivaţie Nord Stream e deocamdată doar dorinţa conducerii Rusiei. Lungimea Nord Stream e de aproximativ 3.000 de kilometri.

Pe uscat, din Rusia până la ţărmul Finlandei, sunt 897 de kilometri. South Stream e un sistem de gazoducte ce leagă Rusia de UE pe fundul Mării Negre. Lungimea totală a conductei de pe fundul Mări Negre va fi de aproximativ 900 de kilometri. Adâncimea maximă a gazoductului e de peste doi kilometri.

Concomitent, funcţionează şi magistralele de export Iamal – Europa (trece prin Rusia, Belorusia, Polonia şi Germania) şi „Blue Stream“ (prelungită pe fundul Mării Negre). Prin Ucraina, gazul rusesc intră în România pe magistralele Kiev – Viniţa – Ujgorod sau Harkov – Dnepropetrovsk – Odessa – Constanţa. Întrebarea firească este: cine mai scapă?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × one =