..." />

România – un Eldorado al gazelor?

Indiscutabil, România încă mai are hidrocarburi. Cât de multe? Încă nu se ştie, iar cei ce ştiu deja n-au interesul să spună. Aceasta pentru că ţara noastră este deja prinsă, fără voia ei, în vârtejul european al politicii gazelor. Nu există atâtea gaze în lume câtă politică se face pentru ele.

OMV Petrom şi Exxon Mobil au făcut explorăripe platoul nostru continental, care a fost deja împărţit de Călin Popescu-Tăriceanu, înainte să ştim decizia Curţii de la Haga pentru procesul cu Ucraina. Prin februarie, Mariana Gheorghe, director general OMV Petrom, spunea că România ar putea deveni independentă energetic tocmai pe seama gazelor din Marea Neagră. Traian Băsescu şi-a pus uniforma de protecţie, s-a dus în larg şi ne-a asigurat că scăpăm de Rusia. Ulterior, Mariana Gheorghe a devenit foarte reticentă: cantităţile nu ar fi atât de mari, acolo trebuie investiţii de multe miliarde şi primele bule de gaz vor ieşi oricum spre anul 2020.

Marea Neagră rămâne încă necunoscută

România consumă 14 miliarde de metri cubi de gaz pe an şi 80% din acest necesar e asigurat de producţia internă. Ar trebui să mai extragem trei – patru miliarde de metri cubi din Marea Neagră şi am fi salvaţi. Jurnal de Chişinău scrie că vom face o breşă în monopolul Gazpromului, fiindcă „la orizont se întrevede o reală răsturnare geopolitică. Avem o şansă istorică să ne rupem în sfârşit de Rusia, prin posibila transformare a României într-o putere energetică regională. O veste bună a venit din adâncurile Mării Negre. S-a confirmat prezenţa anunţată deja a unor enorme zăcăminte de gaze naturale în apele teritoriale ale României“. Compania Petrom OMV, în parteneriat cu binecunoscutul Exxon Mobil, a concesionat peste 170 de kilometri din teritoriul marin naţional al României, unde se găsesc zăcăminte de ordinul a 60 – 80 de miliarde de metri cubi, ceea ce, după opinia experţilor, va permite României să scape de importurile de gaze din Est. Ruşii ne dau peste nas: ar fi vorba despre aproximativ 42 – 48 de miliarde de metri cubi, ceea ce echivalează cu necesarul României pe trei – şase ani. Exagerat: în realitate ar fi vorba despre 10 – 12 ani de independenţă de Rusia, dacă ar fi vorba de o rezervă de 40 – 50 de miliarde de metri cubi. O lozincă bizară apărea în ianuarie la Universitate: „Gazul de şist nu reduce dependenţa de Rusia!“. Toţi cereau să iasă „javra ordinară“, unii nu voiau anticipate, alţii nu doreau nici comasate, iar doi patrioţi veniseră cu „gazul de şist“. Ulterior, am văzut şi alte „înscrisuri“, la fel de binevoitoare, pe ziduri de blocuri, pe cutii poştale… „Rusia este bună“. Simplu şi direct. Bună la ce, bună pentru cine? Gazele de şist: slabă speranţă Tehnologia de exploatare a gazelor din şisturi bituminoase vine din SUA. America a depăşit exporturile de gaze ale Rusiei. Dacă această tehnologie nu va afecta mediul, Gazprom e în pericol. Toate ţările din nordul Europei au mari cantităţi de şisturi. Rezerve uriaşe există în Polonia şi această ţară ar putea să exporte cantităţi enorme.  Chevron a început în această primăvară să exploreze 2.500 mp în Dobrogea. Tehnologia de fisurare hidraulică e însă ca o bombă cu apă. Se injectează mari cantităţi de apă la adâncime. Substanţele chimice folosite pentru fixarea particulelor de gaz pot pătrunde în pânzele de apă freatică, ceea ce ar fi un dezastru. America vrea să-şi impună tehnologia pe continentul european. Rusia se sufocă dacă nu mai poate scoate bani grei din gazele exportate. Hillary Clinton, şefa diplomaţiei americane, a discutat pe 5 februarie cu premierul bulgar Boiko Borisov despre energetica actuală. Dependenţa majorităţii ţărilor europene de livrările de combustibil din Rusia îi irită tot mai mult pe americani. Atât de mult, încât recent, Clinton a propus Bulgariei livrări din surse alternative, numai să înceteze o dată pentru totdeauna dependenţa energetică de Rusia. „De fapt, ajutorul de peste Ocean va fi costisitor, iar ecologic va fi o satisfacţie destul de murdară“, crede „Nezavisimaia Gazeta“. Autorităţile bulgare au acţionat deja pentru a găsi surse alternative de energie, în special gaze din şisturi bituminoase. În iunie 2011, Guvernul a acordat o licenţă Chevron să caute astfel de gaze în nord-estul ţării, sperând că va reduce dependenţa de gazul rusesc, dar, sub presiunea „verzilor“, a cerut o fundamentare ecologică. Pe 5 februarie, Borisov a subliniat că extracţia gazului de şist poate să înceapă numai după ce specialiştii bulgari se vor convinge că o asemenea exploatare e sigură pentru mediu. Între timp, gazele de şist au provocat o revoluţie în SUA. În prezent, unele ţări din estul Europei atrag companii occidentale pentru explorări. România şi Serbia intenţionează să declanşeze explorarea geologică. Polonia speră să înceapă extracţia prin anii 2014 – 2015. Franţa, dimpotrivă, a interzis tehnologia de injectare a unui amestec de substanţe chimice, apă şi nisip, în şisturile bituminoase. Adversarii susţin că injectarea substanţelor contaminează apele subterane şi ar putea provoca cutremure. Marea Britanie a oprit forajele de adâncime de lângă Blackpool, după unele oscilaţii ale solului, din primăvara anului 2011. Pentru extragerea a 1.000 mc de gaze de șist se cheltuie 150 de dolari. În Europa, indicatorul poate fi şi de două ori mai mare. Aici şisturile sunt la adâncimi mai mari şi au fost cercetate mai puţin, cred experţii ruşi. Riscul de contaminare există. Pentru o singură hidroexplozie în puţ trebuie circa 1.000 mc de apă cu substanţe chimice. SUA încearcă să smulgă de la Rusia ţările din estul Europei şi de aceea îşi stimulează companiile să vină aici, consideră ruşii. Între magistralele faraonice ale Rusiei România se află între cele două magistrale ale gazului concepute de Putin pentru Occident: Nord Stream şi South Stream. Prima, inaugurată în 2011, în nordul Germaniei. Gazoductul are două conducte paralele. Putin mai vrea una. „Dar e enorm, la ce vă mai trebuie una?“, l-a întrebat Angela Merkel pe Medvedev. „Aşa e mai bine“, a răspuns acesta. South Stream va avea patru conducte paralele, cu capacitatea de 63 de miliarde de metri cubi pe an. România e exclusă din ambele proiecte. Dacă nu- şi găseşte o alternativă serioasă, va păţi ca Ucraina, care vrea să cumpere gaze din… România sau Germania. Mai ieftin decât cele rusești. Contractanţii pentru South Stream în Bulgaria au fost selectaţi pe 23 martie. O decizie finală privind investiţia se va lua în noiembrie, se arată într-un comunicat Gazprom. Pe 19 martie, a avut loc la Moscova o întâlnire de lucru a lui Alexei Miller, preşedintele Gazprom, cu Dimităr Gogov, director executiv Bulgargaz.

Ruşii ne „sar ” prin Bulgaria. Exportul de gaze rusești se face în Bulgaria din 1974. În 2011, se cifra la 2,81 miliarde de metri cubi. Conform foii de parcurs din 25 octombrie 2010, Gazprom şi holdingul energetic din Bulgaria au semnat un acord pentru fezabilitatea fragmentului bulgăresc South Stream. Pe 16 decembrie 2011, Gazprom şi partea bulgară au finalizat înregistrarea juridică a lucrărilor de pregătire a studiului de fezabilitate pentru South Stream Bulgaria. Conform datelor Gazprom, în prezent se analizează cinci variante de gazoduct: Rusia – Bulgaria – Serbia – Ungaria – Austria; Rusia – Bulgaria – Serbia – Ungaria – Slovenia; Bulgaria – Grecia – Italia. Există şi opţiunea ce ia în calcul toate variantele de mai sus. Se analizează şi varianta Rusia – România – Serbia şi mai departe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

twenty + one =