Anca ..." />

RESTRUCTURAREA TRANSPORTURILOR SACRIFICĂ SECTORUL RUTIER

Anca Boagiu şi-a propus să restructureze Ministerul Transporturilor. Până aici e bine. De aici încolo nu mai este: a decis să desfiinţeze direcţia de transport rutier.

Încă din anul 2010, se stabilise că Ministerul Transporturilor trebuie restructurat până în luna iunie a anului 2011, aşa cum prevedea un plan de acţiuni al ministerului elaborat împreună cu Banca Mondială.

Planul de acţiuni mai prevedea elaborarea unei strategii naţionale de transport pe perioada anilor 2011 – 2020, dar şi a unei strategii generale de transport în conformitate cu politicile europene, cu obiective pe termen mediu si lung. Se făcea referire şi la introducerea pe termen mediu şi lung a managementului privat în companiile din subordinea ministerului.

Anca Boagiu spunea atunci: „Am preţuit întotdeauna rolul pe care Banca Mondială l-a jucat in România, în procesul nostru de modernizare de după 1990. Acest raport ne va ajuta foarte mult în articularea unor politici care să dinamizeze sectorul transporturilor si al infrastructurii în România, într-un moment în care țara noastră are imensă nevoie de investiţii cu valoare adăugată în economie.

Raportul Băncii Mondiale asupra eficienței instituţiei Ministerului Transportului şi Infrastructurii va servi ca suport pentru finalizarea planului de acţiuni pentru restructurarea Ministerului şi a companiilor din subordine, cu precădere a CNADNR şi a celor din sectorul căilor ferate.“

Intenţiile acestea reformatoare se cunoşteau de mai multă vreme, dar cu toate acestea punerea în practică a măsurilor a provocat agitaţie între angajaţi şi în rândul transportatorilor rutieri.

Partea cea mai sensibilă a aplicării planului i-a revenit Ancăi Boagiu. Se putea presupune că ministrul va folosi acest prilej pentru a ajusta structura de personal în funcţie de nemulţumirile personale.

Direcţia generală ce devine serviciu şi dispare

Prima etapă a restructurării presupunea reorganizarea ministerului pe direcţii de specialitate şi direcţii de sinteză. A doua, cu termen în iunie 2011, presupunea „dimensionarea direcţiilor de specialitate şi a celor de sinteză în conformitate cu specificul activităţii“.

Structura efectivă şi, mai ales, dimensionarea au fost lăsate, aşa cum era normal, în grija ministrului însuşi: „Art. II. – Încadrarea în numărul maxim de posturi şi în noua structură organizatorică se aprobă prin ordin al ministrului Transporturilor şi Infrastructurii în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, în conformitate cu legislaţia în vigoare“.

Din analiza noii structuri reiese că transportul rutier a fost cotat mai slab în ierarhia activităţilor ministerului. Înainte, acesta era condus prin Direcţia Generală de Transport Rutier, care a mai trecut printr-o restructurare, ajungând direcţiesimplă.

Prin restructurare, se intenţionează acum transferarea întregului proces legislativ al transporturilor sub conducerea unei singure structuri specializate. Demersul e perfect justificat, după integrarea în UE, când activităţile de adaptare şi perfecţionare legislativă s-au redus.

Pentru transportatorii rutieri este un semnal foarte prost că Direcţia de Transport Rutier nu se mai regăseşte în noua structură. Transportul naval şi cel aerian se regăsesc în continuare, ce-i drept, însă sub formă de servicii. O motivaţie politică plauzibilă pentru această situaţie nu putem găsi.

Transportul aerian şi cel feroviar sunt domenii rămase, în mare măsură, sub controlul statului. Se confruntă ambele cu probleme şi sunt sub un permanent spectru al restructurării sau privatizării. Transportul naval este legat de un oraş special pentru ministrul Boagiu şi pentru preşedintele Băsescu, iar situaţia lui nu are relevanţă acum.

Transportul rutier este un domeniu cu societăţi private şi cu multe interese așijderea. Oricine conduce direcţia de specialitate dedicată transporturilor rutiere poate ajunge uşor să deranjeze unele dintre aceste interese sau să se confrunte cu protestele unor nemulţumiţi.

Într-o situaţie de acest fel ar fi putut ajunge Sorin Sârbu, pentru că dispariţia direcţiei sau a serviciului de transport rutier pare să aibă legătură cu eliminarea lui din orice poziţie de conducere. Prin gesturile profesionale din ultimul an, ministrul Boagiu arăta că are o atitudine de nemulţumire la adresa acestuia.

Lizeta Volcinschi ar putea fi numită director general

Direcţia de Transport Rutier avea pe agenda de lucru chestiuni importante. Rezolvarea unora dintre ele avansa de mult timp cu dificultate; restricţiile la permisele CEMT pentru Rusia nu pot fi eliminate; autorizaţiile de terţă ţară pe Rusia s-au epuizat cam din scurt, lăsând MTI nepregătit; programul unor comisii bilaterale este incert. Ultima comisie bilaterală cu Turcia a arătat că implicarea unor oficiali insufi cient familiarizaţi cu domeniul rutier sau cu normele de diplomaţie neînsuşite nu poate duce la cele mai bune rezultate.

Trecuţi printr-o criză serioasă, transportatorii au început să meargă tot mai mult spre est, spre destinaţii care presupun încă schimburi de permise şi negocieri bilaterale. În noua structură este prevăzut un nucleu de specialişti în transportul rutier, grupaţi ad-hoc într-un compartiment. Într-un fel de compartiment, pentru că structura… nu se regăseşte în organigramă!

Părea că tot programul transportului rutier va fi condus de specialişti din alte domenii. Anca Boagiu transmite un mesaj negativ organizaţiilor transportatorilor rutieri, perpetuând o atitudine mai veche: aceea de a face mai mult consultări formale, într-un consiliu de dialog social fantomatic, structură neomogenă şi fără reprezentativitate reală.

După ce iniţial a fost desemnată să coordoneze nucleul de specialişti din fosta direcţie rutieră, Lizeta Volcinschi a fost numită adjunct al noii direcţii generale.

La ora închiderii ediţiei, existau opinii justificate că Volcinschi ar putea fi numită director general. Ar fi un lucrubun pentru transportul rutier, până acum, după debutul nefast al restructurării, pentru că înaltul funcţionar participă de multă vreme la activităţile rutiere, ocupându-se în ultimii ani de transportul de persoane.

ARR, RAR şi CNADNR ar trebui să fuzioneze

Planul de acţiuni din anul 2010 mai prevedea ca până în anul următor, adică anul acesta, să fi e unificată activitatea de control în trafic, prin crearea unei entităţi unice de control, care să preia atribuţiile în domeniu ale Autorităţii Rutiere Române (ARR), Registrului Auto Român (RAR) şi Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale (CNADNR).

Acesta este unul dintre punctele din lista mai veche de revendicări a organizaţiilor transportatorilor. Intrarea lui în programul de guvernare al actualului guvern a fost un fapt important. Din programul de guvernare nu am reţinut, la capitolul transport rutier, decât două activităţi: construcţia de autostrăzi şi înfiinţarea Organismului Unic de Control.

Cum la capitolul autostrăzi progresele sunt foarte mici, ministrul Anca Boagiu va trebui să avanseze cu Organismul Unic de Control. Sorin Sârbu, fostul director al Direcţiei Transport Rutier, a considerat promovarea Organismului Unic de Control o datorie profesională şi o obligaţie asumată. Pe mulţi politicieni, chiar din partidul doamnei ministru, ca şi pe mulţi potentaţi locali i-ar fi putut incomoda o astfel de măsură, iar Sorin Sârbu şi-ar fi creat antipatii.

Cu siguranţă că atitudinea hotărâtă în problema centrelor de pregătire profesională a deranjat interese mari. Remarcăm la grupul de specialişti din fosta Direcţie de Transport Rutier, în special la Sorin Sârbu, o atitudine rezervată în privinţa schimbărilor apărute.

Vom aştepta explicaţiile doamnei ministru şi, în eventualitatea în care noua direcţie generală va fi condusă de un specialist în transport rutier, lipsa unui serviciu specializat ar putea fi compensată, pentru că transportul rutier ar fi reprezentat corespunzător.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × two =