A ..." />

Relu Fenechiu: ACTA este lipsit de credibilitate democratică

 A vorbi cu un politician în anul 2012 despre Acordul ACTA este o întreprindere cam la fel de dificilă cu a vorbi cu un alt politician în anul 2006 despre steguleţele roşii ale României, în procesul de integrare, spre exemplu: toată lumea are păreri, dar puţină lume ştie. Relu Fenechiu este numărul doi din PNL și șeful Departamentului pentru Infrastructură și Transporturi din PNL. Şi este unul dintre politicienii cei mai bine informaţi asupra impactului ACTA asupra transportatorilor.

ACTA, care se doreşte un acord revoluţionar la nivel global, a încins deja spaţiul public din foarte multe ţări. Cum vedeţi aceste reacţii publice?

Aceste reacţii sunt în mare parte îndreptăţite, dacă avem în vedere unele aspecte contestabile pe care le conţine, care vizează atât modul elaborării, natura juridică a acestui acord, dar mai ales lipsa unui echilibru între protejarea drepturilor de proprietate intelectuală şi apărarea drepturilor fundamentale ale societăţii.

 Prevederile ACTA implică un pericol real privind încălcarea unor drepturi, cum ar fi reţinerea şi protecţia datelor cu caracter personal, libertatea de exprimare, liberul acces la informaţie şi cultură sau respectarea vieţii private. Chiar Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a fost sesizată în acest sens, precizând că provider-ul (de Internet – n.n.) nu poate impune o supraveghere a utilizatorilor pentru prevenirea utilizării ilicite a materialelor audio şi video.

 

Consideraţi că aceste ample manifestaţii ar fi putut fi înlocuite de consultări publice detaliate? De ce credeţi că nu s-a mers până la capăt pe calea democratică şi transparentă?

Consider că, atunci când s-a elaborat şi negociat ACTA, tocmai asta s-a dorit, şi anume evitarea unei consultări publice, fapt demonstrat şi de modul în care textul acordului a ajuns în atenţia opiniei publice, căpătând un caracter conspirativ. Nu s-a dorit o dezbatere publică, din dorinţa de a-l impune aşa cum a fost elaborat, pentru a satisface probabil anumite grupuri de interese.

 

De aceea a fost evitată consultarea unor forumuri multilaterale din domeniile vizate de Acord, precum Organizaţia Mondială pentru Proprietate Intelectuală şi Organizaţia Mondială a Comerţului, instituţii care oferă garanţii procedurale clare. Această lipsă de transparenţă a negocierilor face ACTA lipsit de credibilitate democratică.

 

După posibila ratificare ACTA în PE, ce schimbări întrevedeţi în mediul de afaceri european şi global în ce priveşte libera circulaţie a mărfurilor şi a ideilor?

În primul rând, vreau să cred că Parlamentul European nu va ratifica ACTA în forma actuală. Eu văd necesară renegocierea acestuia, în condiţiile unei dezbateri publice reale şi a transparenţei decizionale. Dacă totuşi va fi ratificat, se va încuraja un comportament anti-concurenţial în domeniul furnizorilor de servicii de Internet.

 

Impunându-se responsabilităţi de supraveghere, companiile de Internet mai mici nu vor avea capacitatea de a implementa aceste cerinţe‚ iar acest lucru va reprezenta un avantaj semnificativ pentru concurenţii mai mari. Pe de altă parte, Statele Unite ale Americii au precizat că, din punctul lor de vedere, ACTA reprezintă o “înţelegere” care nu are forţă juridică. Această interpretare poate genera confuzii cu privire la statutul juridic al ACTA, oferind în acelaşi timp mai multă flexibilitate SUA şi, implicit, un avantaj concurenţial faţă de UE.

 

Credeţi că se vor modifica unele reglementări anterioare, pentru a face ACTA aplicabil sau se va implementa ACTA cu respectarea legislaţiei naţionale în vigoare?

Trebuie mai întâi precizat că Parlamentul European nu poate schimba acordul în conţinutul său, având doar puterea de a-l aproba sau respinge. ACTA nu poate intra în vigoare fără acordul Parlamentului European. Dacă PE votează pentru, ţările nesemnatare din UE vor trebui să-l semneze şi toate statele membre vor trebui să-l ratifice (plus cel puţin cinci state din afara UE), înainte ca acesta să poată intra în vigoare.

 

Apoi, în ceea ce priveşte România, conform Constituţiei, Curtea Constituţională are atribuţia verificării constitutionalităţii tratatelor semnate de ţara noastră. În urma sesizării acesteia, Curtea stabileşte dacă tratatul este sau nu incompatibil cu prevederile Constituţiei. În cazul incompatibilităţii, actul internaţional nu poate fi ratificat, în lipsa modificării corespunzătoare a Constituţiei.

 

De asemenea, pentru a fi aplicat în România, ACTA trebuie ratificat de Parlamentul României, iar ulterior ratificării urmează să fie implementat prin legi naţionale (în lipsa legilor de implementare Acordul nefiind direct aplicabil între particulari). Problema principală e implementarea în conformitate cu respectarea Constituţiei României. Foarte important va fi conţinutul acestor legi care, pentru a fi constituţionale, nu vor trebui să afecteze disproporţionat dreptul la liberă exprimare şi dreptul la viaţă privată al cetăţenilor.

 

Care credeţi că ar putea fi măsura unui just echilibru între drepturile creatorului de produse, utilizatorul simplu şi autorităţi? Consideraţi necesară definirea unei limite în ceea ce priveşte drepturile pe care un creator de produs le poate solicita pentru creaţia sa?

Măsura echilibrului între creator, beneficiar şi autorităţi transcende zona reglementărilor juridice în ceea ce priveşte relaţiile de acest tip, ţinând mai mult de moralitate sau respect. O alterare a acestui echilibru intră în sfera infracţionalităţii, iar aici intervine justiţia sau autorităţile, care încearcă refacerea acestui echilibru cu ajutorul legilor în vigoare.

 

Drepturile creatorului sunt totale asupra creaţiei sale, până în momentul în care doreşte comercializarea sau transferarea acesteia într-o zonă publică. În această situaţie, limitele sunt stabilite între creator şi utilizatorul simplu, măsura limitărilor fiind consensul dintre aceştia, conform prevederilor legale.

 

Deşi scopul declarat ACTA ar fi să echilibreze echitabil drepturile titularilor şi utilizatorilor, totuşi nu introduce nici un mecanism nou în reglementarea existentă, ci doar înăspreşte puternic sancţiunile, în lipsa unei justificări rezonabile pentru implementarea unor măsuri atât de severe, în raport cu beneficiile relativ limitate conferite titularilor.

 

În cazul ratificării ACTA, identificaţi, vă rugăm, principalele măsuri care vor fi adoptate de autorităţile  europene şi naţionale în domeniul transporturilor de mărfuri şi al circulaţiei informaţiei în mediul digital.

Nu ştiu care vor fi măsurile adoptate de autorităţile europene în cazul ratificării ACTA, însă pot să vă spun că, în cadrul legislaţiei noastre, la ora actuală, dincolo de ACTA, există norme şi măsuri care se iau în cazul pirateriei, contrafacerii, transportului sau comerţului ilegal de mărfuri contrafăcute: Legea nr. 8 din 1996, privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.

 

Nivelul coerciţiei din acordul ACTA e unul foarte ridicat: amenzi foarte mari, puşcărie pentru mai mulţi ani. Pe de altă parte, lupta cu traficul de droguri, persoane, armament şi materiale pornografice pare că a devenit secundară în faţa problemei drepturilor de autor. În cazul unor aplicări arbitrare a prevederilor ACTA, cine va răspunde pentru încălcarea drepturilor fundamentale ale omului?

Deşi promovează o idee legitimă – a proprietăţii intelectuale, riscul prevederilor ACTA e de a forţa furnizorii de servicii de Internet să desfăşoare activităţi de supraveghere la nivelul reţelelor proprii şi să furnizeze deţinătorilor drepturilor de proprietate intelectuală informaţii cu privire la un anumit abonat, suspectat de încălcarea drepturilor titularului, permiţând astfel încălcarea gravă a vieţii private a utilizatorilor.

 

Aşa cum spuneam, e dificil de stabilit care sunt avantajele semnificative pe care ACTA le oferă cetăţenilor UE în plus, faţă de cadrul internaţional existent. Din start, Acordul comercial de combatere a contrafacerii (ACTA) a pornit de la premise nedemocratice, fiind negociat în secret, într-o totală lipsă de transparenţă decizională.

 

Că tot vorbim despre pedepse penale şi coerciţie: un lucru care s-ar putea reproşa tratatului e ambiguitatea. Textul în sine te forţează să apelezi la ajutorul unui jurist specializat în probleme legate de proprietatea intelectuală. Aşa cum arată el, tratatul pune drepturile de proprietate intelectuală mai presus de drepturile fundamentale – să nu mă înţelegeţi greşit, nu vreau să spun că primele nu ar conta.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

15 + six =