Adevărul e că indust..." />

Profesia de lobist: percepţii şi realităţi

„Dreptul de a fi ascultat nu implică automat și dreptul de a fi luat în serios”.
Hubert Humphrey

O PROFESIE (PÂNĂ LA URMĂ) ONORABILĂ
Adevărul e că industria lobbyingului nu este percepută favorabil și nu beneficiază de o bună imagine în mass-media. Parte datorită propriilor acțiuni lipsite de transparență și de onestitate, parte ca rezultat al manipulării îndreptate împotriva sa.

Lobbyingul nu reprezintă o industrie despre care mulți dețin o înțelegere justă (impresia generală fiind că, prin metodele utilizate, se distorsionează procesele politice). 

Tocmai de aceea, nume celebre din domeniu au luptat pentru restaurarea profesiei de lobist. Unul dintre aceștia, Darryl Nirenberg, este ferm convins că: „Lobbyingul este, în mod necesar, onorabil, întrucât un lobist este reprezentat de însăși reputația sa. Iar construirea unei reputații nu se poate face decât printr-o atitudine deschisă și onestă. În cazul în care el nu spune întreg adevărul sau ocolește versiunea completă a poveștii, nu va fi credibil, lucru reflectat și de reputație. Atunci continuarea exercitării profesiei se va dovedi imposibilă”.

OCHII ȘI URECHILE PUBLICULUI
Dondero și Lunch (Interest groups, 2005) cred că lobiștii pot îndeplini trei funcții esențiale în arena legislativă:

1. diseminarea informațiilor utile în meșteșugirea legislației pentru legiuitori și echipa lor,

2. agregarea opiniei publice în jurul problemelor importante care le afectează clienții,

3. stabilirea agendei politice prin crearea de coaliții care să sprijine sau să se opună diverselor legi. De fapt, lobiștii sunt „ochii și urechile publicului”, furnizori de informații, reprezentanți ai clienților lor, cei care pot ajuta la configurarea agendei politice, creatorii coalițiilor și motorul legislației.

CREDIBILITATEA, MAI SCUMPĂ CA AURUL
Lobbyingul modern este competitiv, complex, profesionalizat (cu un buget pe măsură). Credibilitatea, acuratețea, flexibilitatea și concizia sunt instrumente mai utile decât finanțările pentru campanii sau eventualele relații.

Lobbyingul nu numai că cere competență și muncă asiduă, dar și multidisciplinaritatea indispensabilă lumii complexe în care trăim (distribuția puterii în interiorul guvernelor, viteza și volumul politicilor publice, înmulțirea competitorilor bine reprezentați).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eleven + twelve =