Obiectul traseului pe..." />

Prin Rusia Europeană cu mărfuri generale

Obiectul traseului pe care îl parcurgem de această dată este transportul de mărfuri generale în Rusia Europeană. Traseul este unul destul de dificil şi obositor, nu numai pentru că e lung, ci mai ales pentru că şoferul iese cu marfă din Uniunea Europeană.

Variantele de traseu prezentate sunt orientative. Şoferii profesionişti de TIR îşi aleg întotdeauna ruta în funcţie de diferite variabile: calitatea drumului; parcările sigure; benzinăriile cu motorină de calitate; punctele de vamă mai libere; locurile unde se poate mânca bine. Camionul poate face şi bucle spre Kazan, Samara sau Toliatti.

Primul traseu traversează Moldova de la sud la nord şi ajunge drept la Kiev, apoi se îndreaptă spre nord-est, la Moscova, după care, dacă necesităţile contractuale o cer, poate ajunge până la Ufa sau Chelyabinsk, la vest de Munţii Ural, acolo unde se termină Rusia Europeană.

Al doilea traseu face pasajul Galaţi – Giurgiuleşti – Reni, apoi o ia spre est, până la Odessa, ajunge în nord, la Kiev şi în continuare rulează iar spre Ural. La Reni, se pot schimba şoferii cu alţii care au paşaport moldovenesc şi nu au nevoie de viză pentru spaţiul CSI.

Există firme care lucrează cu şoferi basarabeni, care circulă la fel de uşor şi prin România, şi prin spaţiul CSI. O posibilitate este să mergi pe unul dintre aceste două trasee venind din Turcia. Sunt mai multe firme originate în România care fac ruta aceasta şi mai difi cilă: vin din sud-vestul Turciei Asiatice, din Asia Mică, de exemplu de la Izmir, cu legume şi fructe pe care le transportă în Ucraina sau Rusia, după contract.

Marfa perisabilă e transportată cu remorci frigorifice. Iarna, pe frigurile cumplite din Stepa Rusă, camionagiii nu opresc motorul, pentru că le îngheaţă motorina în rezervor, iar paguba ar fi mai mare decât dacă ar consuma motorină nonstop. Anul acesta, de exemplu, în Munţii Ural s-au înregistrat -39 de grade. La soare! Vara însă, ca să consume mai puţin carburant, se răcoresc la volan, aerisindu-se cu sisteme ad-hoc de aer (ne)condiţionat, prin deschiderea geamurilor în cabină.

Motorina se scumpeşte

În Ucraina motorina e un euro/ litru, la ruşi 60 de eurocenţi/ litru, dar preţul creşte. Camionagiii nu pot evita motorina mai scumpă de Ucraina. Ce poţi face e să faci plinul la ieşirea din România, încercând să acoperi cât mai mult din traseul ucrainean cu această motorină.

În Ucraina cumperi cât să ajungi în Rusia, apoi treci pe costuri mai mici până revii în Ucraina. Iarăşi, ca şi la dus, faci plinul la ieşirea din Rusia şi te străduieşti să acoperi cât mai mult din Ucraina cu această motorină.

Există pericolul ca, dacă nu alimentezi cu destulă motorină în Ucraina, să rămâi fără carburant înainte de frontieră, ori să nu ajungi la prima pompă de benzină din Rusia, respectiv România. Adică să faci „pana prostului“.

Dai şpagă, treci repede şi mai spui şi mulţumesc Şoferii preferă să dea şpagă şi să treacă frontiera repede, decât să stea acolo zile în şir. Nimeni nu cere explicit bani. Sistemul e croit însă astfel încât, dacă nu dai şpagă, eşti pus la index, pe aşteptare. Pierzi bani dând şpagă, dar câştigi mai mult livrând marfa conform contractului.

În Ucraina nu există taxă de drum, totul se plăteşte în vamă. Aici, un camion are de obţinut şapte avize. Grănicerul, dacă nu ai cotizat, nu deschide poarta. Poliţistul de frontieră la fel: nu-i pui în paşaport „darul“ ori „salutul“, cum se numeşteşpaga, îţi dă paşaportul şi te ţine până primeşte banii.

La verificarea integrităţii camionului (pentru marfa de contrabandă), în mod normal ar trebui să fi e desfăcute toate sigiliile maşinii, apoi verificată marfa, apoi documentele de expediţie, apoi făcut proces verbal.

Toate acestea durează. Acest sistem de verifi care la sânge este practicat de vameşi în unele state ca formă de grevă de exces de zel, pentru că este evident că astfel se blochează vama. Dacă dai „salutul“, nu se mai deschide nimic, nu se mai controlează. Vama ucraineană lucrează repede, graniţa devine brusc „moale“, aşa cum ne-au povestit mai mulţi şoferi experimentaţi care sunt obişnuiţi cu aceste trasee.

În mare, banii pe care îi ia oficial statul ucrainean de la şoferi, la care se adaugă şpaga, pot ajunge, de la o vamă la alta (pentru că diferite servicii costă diferit în diferite vămi), la o sumă, grosso-modo, care se cifrează între 50 şi 100 de euro.

Spre Ural, „rakeţii“ sunt acum „bandiţi“

Rakeţii au apărut şi în Ucraina, dar ei sunt prezenţi mai mult la ruşi, pentru că i-a scos la vânătoare de bani criza. Te abordează pe drum, pentru că, pasămite, ei răspund de porţiunea respectivă, de protecţia ei, să nu ţi se întâmple nimic rău şi prin urmare îţi cer o taxă de trecere.

Nu se mai numesc „rakeţi“, ci „bandiţi“, dar procedează cam în acelaşi mod ca rakeţii anilor 90. Taxa de trecere poate ajunge la 100 de dolari. Dacă nu negociezi şi nu dai ceva, îţi taie cauciucul sau furtunul de aer, dar cel mai des îţi aruncă o piatră în parbriz şi… te-au rezolvat. Astfel, eşti condamnat să-ţi rezolvi problema: poliţia nu va permite niciodată unui autovehicul să circule cu luneta spartă.

Republica Moldova percepe taxe de dezinfecţie

Pentru vehicule se percepe o taxă de dezinfecţie de circa 10 lei noi, la intrarea în ţară. Nu se plătesc taxe de drum. Taxa de poluare pentru transportatorii străini din Republica Moldova a fost anulată.

Ca şi în Ucraina, sarcina maximă admisă pe osia simplă e de 11 tone. Mai există o taxă vamală ad valorem, ce se calculează în vamă în funcţie de valoarea mărfii şi tariful vamal.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

sixteen + 17 =