Sediul Popovici Internationale Transporte

Popovici Internationale Transporte preferă să opereze în Occident

În judetul Covasna, între Ozun şi Chilieni, la doar şase kilometri de Sfântu-Gheorghe, a apărut o clădire nouă. Este sediul cochet al companiei Internationale Transporte Popovici şi reprezintă rezultatul a patru ani de muncă asiduă.

Cifra de afaceri, ce depășește 20 de milioane de euro, şi cei 150 de angajaţi, situează compania Internationale Transporte Popovici printre societățile mari.

Mihai Popovici a început afacerea în 1997. Pe atunci avea doar 20 de ani. El s-a născut și a copilărit în România, dar a plecat cu părinții în Austria. Este cetățean austriac. Tatăl lui a fost șofer de TIR și l-a sprijinit în dezvoltarea afacerii.

„Visul a fost să se întoarcă și să înființeze o firmă de transport în locurile natale. E pasionat de camioane. Tatăl lui a fost șofer de TIR la ITA Brașov”, spune doamna Sarolta Bara, directoarea companiei.

Ea, dupa terminarea facultatii, a fost profesoară de matematică si a condus un centru de calcul în Sfântu-Gheorghe. În vara anului 1997 l-a cunoscut pe Mihai Popovici. Au lucrat practic de la început împreună, deși pare foarte fragilă. Patronul a pornit cu o camionetă MAN de 9,5 tone.

„Îi trebuia autorizație de transport și nu știa. A vândut camioneta și a luat alta de 7,5 tone, care nu necesita autorizație. Treptat, s-a conturat ideea despre ceea ce vrem să facem. Transport de mărfuri generale. Avea prieteni transportatori, primea comenzi prin ei”, își amintește directoarea.

Practic, patronul face naveta între România şi Austria, iar cu ajutorul Internetului este o prezenţă permanentă printre lucrători. „Noi avem contract cu o casă de expediții din Austria, care ne furnizează comenzile. Nu intrăm în contact direct cu beneficiarii care livrează mărfuri”, spune directoarea.

O cooperare profitabilă cu MAN

La început, se transportau mărfuri generale în România și în spațiul comunitar – Austria, Germania.

În Italia, în Franța, au intrat mai târziu. Afacerea a crescut foarte încet. În 2000, compania a cumpărat primul camion MAN de 20 de tone, iar timp de patru – cinci luni patronul firmei a stat la volan. Avea șofer din România angajat, dar au mers împreună ca să testeze camionul, traseele, consumul de motorină.

În 2001, deținea trei camioane şi lucra în baza unui contract de transport de cereale în România. În 2003, a început să cumpere mai multe camioane în leasing. În 2004, avea 10 camioane, cu ajutorul unei bănci din Austria.

„Noi nu am avut niciodată credite date de băncile din România. Pentru începătorii cu suflet în România nu există nici un ajutor. Au fost perioade în care am avut 150 de camioane. În anul 2008, flota avea 150 de camioane, dar, din cauza crizei, s-a redus la 130. În prezent, avem în jur de 100 de ansambluri de 20 de tone cu autotractoare MAN”, spune doamna Sarolta Bara.

Patronul a preferat să lucreze cu MAN. „A fost o colaborare bună cu MAN, explică directorul comercial Liviu Damian. Pe zona de service, deja există o rețea cu care cooperăm, sunt suficient de fiabile. Raportul calitate-preț este optim. Există pe piață mașini mai frumoase și mai economice decât MAN, dar foarte scumpe și există mașini mai ieftine decât MAN, dar la care consumul e mare și piesele de schimb sunt scumpe. Printr-o bună cooperare, am construit relații de durată, beneficiind astfel și de unele avantaje”.

Avantajele Vestului

Compania a rămas în continuare ]n mare parte pe mărfuri generale. „Avem de fapt trei departamente: mărfuri generale, frigorifice – pentru alimente în special – și transport de mărfuri vrac. Foarte puțin în România, majoritatea în Uniunea Europeană. Mașinile vin acasă doar pentru strictul necesar, ITP sau pentru verificări periodice. Cel mai frecvent transportăm în Franța, Italia, Germania, Austria, Olanda, Grecia, mai puțin în Spania și Anglia”, precizează directorul comercial.

Directoarea companiei explică avantajele externalizării: „Prețul motorinei e mai mic în România, dar e compensat negativ, prin calitatea proastă a drumurilor și atunci consumul este mai mare. Tariful pe kilometru depinde de multe aspecte – de tipul transportului, de contracte. Tariful net se situează undeva între 85 – 90 de eurocenți. Dacă mergi mult într-o țară unde taxele de drum sunt mari, atunci e rău. Îți ia din câștigul mașinii. Când lucram mai mult pe România, cheltuielile de reparații au crescut semnificativ”.

Sediul nou are atelier propriu de reparații, cu patru boxe, magazie, linie ITP.

Oamenii..

Şoferii sunt numai angajaţi din România. O mare parte provin din Covasna şi Brașov, dar sunt şi din alte zone ale ţării, precum Constanța, Iași, Vrancea. Antrenați să lucreze pe piața occidentală, șoferii reprezintă pentru companie marea provocare. Directorul comercial e la bază inginer chimist, a lucrat în industrie și știe să gestioneze oamenii.

Aici însă trebuie să lucreze cu o categorie mai dificilă… „Din experiența noastră, nu există test pe care un șofer să nu-l treacă și, când ajunge afară, tot îți face boacăne. Am avut perioade de pregătire. O săptămână i-am luat, i-am dus într-un loc separat, cu câțiva oameni din firmă ca să-i testăm. Aveam un psiholog şi un specialist mecanic, pentru a-i familiariza cu mașina”, explică Liviu Damian.

Este destul de greu de colaborat cu ei. Adevărul e că, pentru această meserie, trebuie să ai o structură specială, altfel nu poți să reziști. Daca ne gândim că ei stau mai mult în cabina lor de trei metri pătrați, singuri, cu stația care le chiuie în urechi, comportamentul lor este de înţteles. Nu oricine poate rezista, crede directorul comercial.

„O uscăciune strică toată pădurea…”

Marian Enciu lucrează de peste trei ani în compania International Transporte Popovici. Are umor și răspunde spontan. „Când plec de-aici? Mai am… nouă ani și-un pic… atunci ies la pensie. Merg cu mașina prin toată Europa. Cel mai rău este în Italia. Se comportă foarte urât. Noi avem o clasă în plus față de ei. În ce privește calitatea oamenilor, nu există pe pământ țară ca Franța, Belgia și Olanda. Am cunoscut o femeie de 80 de ani, care a scos mașina din curte și m-a dus la adresa la care trebuia să ajung. Italienii au devenit șovini. Probabil din cauza unora de la noi. O uscăciune strică toată pădurea…”

Strategie

Patronul nu-și propune lucruri fenomenale. Vrea să se mențină pe piață. „Dacă am făcut niște eforturi și am construit sediul timp de patru ani, trebuie să-l exploatăm la maxim, să pornim atelierul de reparații pentru terți, promite directoarea. Avem o linie de ITP. Putem construi și o hală pentru depozitare dacă apar solicitări. Vrem să punem o stație de alimentare în curte, ca să putem oferi celor din jur combustibil la un preț puțin mai avantajos decât alții. Și atunci le facem și lor un bine, avem și noi un mic profit”.

O perioadă, camioanele treceau și Prutul. Cozile interminabile din vamă şi comportamentul jalnic al autorităților basarabene au fost la originea renunțării la regiune. Mergeau și în Turcia. Autoritățile din Ungaria au devenit mai rezonabile față de șoferii români, însă au început fricțiuni în Franța, Italia, chiar și în Germania, din motive etnice.

Directorul comercial Liviu Damian spune: „Toată campania contra românilor ne afectează. Polițiștii din aceste țări manifestă exces de zel când e vorba despre șoferii români. Ei profită că România este departe, că șoferii români nu-i vor da în judecată acolo, nu cunosc legislația. Te costă mai mult avocatul decât litigiul. Noi plecăm de la o regulă cât se poate de clară: nu încălcăm legea. Și atunci lucrurile se simplifică. Îi educăm pe șoferi să se comporte civilizat, orice se întâmplă. Ei trebuie să anunţe dispecerul, care vorbește în locul lor. De multe ori, șoferii nu cunosc limba respectivă. Noi mergem pe experiența firmelor cu care colaborăm din Austria. Impunem modul lor de gândire. S-au creat niște legi nescrise, pe care le respectăm”.

Damian crede că transportatorii din România ar trebui să renunțe la individualism, să fie mai solidari, să constituie o uniune patronală la nivel național, care să bată cu pumnul în masa Guvernului atunci când li se încalcă interesele.

2 comments

  1. teposu

    daca sinteti asa de tari precum scrieti de ce se pling soferii ca ii exploatati si nu ii platiti cum trebuie……multi spun ca a-ti fugit din austria pentru ca acolo nu mergea cu hotia si cu spaga aci te mai lipesti de una de alta si te scoti dar pe argati tot ii exploatezi….ia gindestete ce se intimpla daca il aveai pe tactu sofer tot asa il hamaleai……..nu ai stiut sa respecti prietene…ai imbatrinit degeaba

  2. Stefan NEDELUS

    Am rugamintea sa nu mai vorbiti urat de firma Popovici. Sint o importanta sursa de bani pentru mine asa ca lasatio mai usor .

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one × one =