Majoritatea transportatorilor români..." />

Performanță printre gropi

Majoritatea transportatorilor români și europeni e formată din IMM (cam 80%). Au în exploatare mai puţin de 10 camioane. Nu sunt destul de preocupați de managementul costurilor. Simțim că totul merge mai greu cu o infrastructură slabă.

Prețul comenzilor de transport scade în condiții stabile. De multe ori, unii transportatori trec, fără să simtă imediat, limita profitabilității. Elementul cel mai neglijat e influența infrastructurii.

Costurile în ecuație

Problema creșterii costurilor de transport și influența lor asupra profitabilității e creată deseori de întârzierea transmiterii creșterilor de costuri în tarife. Există sisteme de management al costurilor bine fundamentate, dar preocuparea continuă pentru comenzi le face ignorate.

Oamenilor nu le plac lucrurile complicate. Tot ce pot face managerii e să supravegheze atent costurile influențate de infrastructură, pentru că de scăzut vor scădea după îmbunătățirea ei.

Un lucru simplu ce se poate face e descrierea termenilor legați de infrastructură ce intră în analiza costurilor. Infrastructura intră direct în calculul costurilor prin taxele de drum și indirect prin costurile vehiculului. Prețul vinietelor e clar. Majoritatea plătesc vinieta anuală, iar costul e previzibil.

Costul vehiculelor e dat de depreciere, carburanți, lubrifianți, anvelope și reparații. Un transportator avea comenzi foarte bune pentru sudul Kazahstanului, într-o zonă cu infrastructură slabă.

Sumele vehiculate erau mai mult decât bune. Explicația sa pentru faptul că erau puțini doritori a fost simplă: „Drumurile sunt atât de proaste pentru un camion, încât chiarși la 30 – 40 km/h trebuie să repari camionul anual.

Asta pentru doar câteva sute de kilometri din totalul cursei din Italia până acolo”. Păstrând proporțiile, orice drumuri sub medie generează costuri ce trebuie supravegheate atent.

Analiză individuală

Deprecierea este calculată de contabilii tuturor societăților de transport și are un nivel ce ține de valoarea contabilă a vehiculelor. Infrastructura slabă nu poate încărca repartiția anuală, dar consumă constant din ce rămâne după fiecare an.

Un vehicul amortizat contabil pe o infrastructură proastă e mai slab cotat la revânzare. În anunțurile de revânzare ale unor mașini încă mai găsim accentuat: „Nerulat în România”.

Consumul de carburant e dat de constructori pe două categorii: urban și extraurban, uneori mixt. Pentru transportatori ar putea fi făcute estimări pe kilometrul de infrastructură proastă.

Nu doar pentru existența defectelor de drum, ci mai ales pentru drumuri de categorie slabă, conexiuni neoptimizate ce duc la congestii şi trafic ce impune alte regimuri decât cel economic.

Sunt elemente cărora fiecare manager de transport le acordă atenție, și cel cu trei, și cel cu 20 sau mai multe camioane: corelarea consumului cu fiecare vehicul și șofer, instruirea șoferilor, motivarea și controlarea lor.

Un concept intens promovat în perioada actuală e conducerea economică, denumită și ecologică sau rațională.

Și conducerea economică, și celelalte măsuri au efecte în limitele permise de calitatea infrastructurii.

Toate efectele infrastructurii slabe sunt transmise la vehicul prin anvelope. Cu excepția accidentelor, când efectul fizic e direct în cazul accidentelor la care cauza este calitatea drumului.

Gropile slăbesc anvelopele, frânările dese accelerează uzura, iar costul de mii de euro al unui set contează la profitabilitate. Dacă în costul pe kilometru carburantul deține până la 30%, anvelopele punctează și ele cu 2,5%.

Pentru a onora comenzile primite, transportatorii mențin vehiculele în bună stare de funcționare. Inima camionului, motorul, este sensibil la regimul în care e folosit.

Un regim constant, chiar sub sarcină, asigură o durabilitate mai mare. Pornirile dese şi accelerările repetate sau bruște cresc uzura. Partea mecanică se uzează în directă legătură cu existența gropilor sau a denivelărilor.

La începutul perioadei de colaborare a RATB cu firmele occidentale, se zvonea că acestea nu puteau da aceeași garanție ca în Vest pentru cutiile de viteză automate tocmai din cauza calității drumurilor.

Chiar și șasiul capului tractor sau structura semiremorcii sunt afectate de calitatea infrastructurii. În concluzie, un camion rulat pe drumuri proaste îl costă mai mult pe transportator.

O operațiune de transport la infrastructură slabă se schimbă radical. Am vorbit despre efectele directe asupra costurilor cu vehiculul.

Dar și un șofer pe drumuri slabe e mai obosit, mai nervos și mai expus la greșeli. Amenzile sunt mai multe, asigurările sunt mai scumpe și furturile sau incidentele din parcări mai dese.

Orice măsuri sunt limitate ca influență, așa că preocuparea pentru o infrastructură mai bună este esențială.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two × one =