Pu..." />

rusia resurse energetice

Pâlpâie chiar şi lampa Rusiei

Puţini cred că ruşii n-au atât de mult gaz pe cât se laudă. Ei nu pot satisface nici necesarul Europei, dar pretind că pot vinde oricât. De fapt, speră să pună mâna iar pe resursele ţărilor din Asia Centrală şi să reexporte. Să sperăm că iarna ce-a trecut a fost decisivă. Crivăţul poate convinge UE să ia o decizie: ori caută alternative, ori rămâne cu mâna întinsă spre Moscova.

Război pe faţă pentru drumurile gazului spre Europa

Puţini cred că ruşii n-au atât de mult gaz pe cât se laudă. Ei nu pot satisface nici necesarul Europei, dar pretind că pot vinde oricât. De fapt, speră să pună mâna iar pe resursele ţărilor din Asia Centrală şi să reexporte. Să sperăm că iarna ce-a trecut a fost decisivă. Crivăţul poate convinge UE să ia o decizie: ori caută alternative, ori rămâne cu mâna întinsă spre Moscova.

Germania şi-a văzut sacii în căruţă după inaugurarea Nord Ost, dar UE nu şi-a rezolvat necazurile. Această iarnă a dovedit că situaţia energetică a continentului poate deveni dramatică. Dacă Rusia nu intră în conflict cu Ucraina, va simula orice ca să crească preţurile. Pentru UE, Turcia e un partener ca şi Ucraina, ce visează să fie putere regională, adică stat de tranzit obligatoriu spre Europa din Orient. Dar un conflict de interese Rusia – Turcia e inevitabil. Cine va reuşi să exporte mai mult gaz spre Europa va avea profituri mai mari. Însă când corul robilor se va auzi mai tare din Europa se va declanşa conflictul Turcia – Rusia şi vor interveni şi SUA. Până atunci asistăm la jocuri politice. „Proiectul Nabucco e o telenovelă fără happy-end“, ne asigură un strateg KGB de la „Ia Regnum Novosti“. Conform „Hurriyet“, o nouă variantă la Nabucco poate fi Gazoductul Transanatolian (Trans- Anatolian Gas Pipeline Project – TANAP), ce traversează Azerbaidjanul, ajungând în Bulgaria. Prin Nabucco se preconiza pomparea a 31 de miliarde mc de gaz. TANAP e calculat doar pentru 6 miliarde. Unii analişti consideră că noul gazoduct are şanse mari, fiindcă Ankara şi Baku nu au divergenţe. Se preconizează folosirea infrastructurii deja existente în Turcia.

Gigantul energetic german RWE a anunţat că i-a scăzut spre zero entuziasmul faţă de Nabucco şi îşi va revizui planurile în favoarea TANAP. Similar s-a exprimat şi Ministerul Energiei din Turcia: Nabucco nu mai e prioritar, Ankara vrea să promoveze TANAP. Un angajat Nabucco a comunicat pentru Financial Times că probabil e în lucru versiunea redusă a proiectului, ce va costa cu 40% mai puţin. Decizia Turciei era de aşteptat: se înrăutăţesc relaţiile Ankara – Bruxelles. Semnând cu Azerbaidjanul pentru construirea TANAP, Turcia permite Rusiei folosirea apelor sale teritoriale din Marea Neagră pentru gazoductul subacvatic South Stream.

Gazprom aşteaptă să culeagă benzinăriile Petrom

Austriecii de la OMV vor să vândă pachetul majoritar de la OMV Petrom, în valoare de peste două miliarde de euro. Petrom are numeroase active în petrol şi gaze şi o vastă reţea de rafinării şi staţii de benzină. Și analiştii, şi Gazprom Nefti susţin că în primul rând ar putea prezenta interes benzinăriile din România şi ţările vecine. În realitate, ruşii aşteaptă să scadă preţul. Mihai Maxim, preşedintele Camerei de comerţ şi industrie ruso-române, spune că „românii îi presează pe austrieci să vândă acţiunile OMV. Singurii ce şi-au manifestat interesul sunt ruşii“, scrie Kommersant. Gazprom Nefti ar fi cumpărătorul. OMV Petrom are monopol în extracţia de petrol din România. Asigură 45% din livrările de gaz. Vechiul Petrom era o gaură neagră pentru Adrian Năstase şi trebuia rentabilizat. A fost vândut. OMV a devenit în anul 2004 proprietar pe 51% din acţiuni, pentru care a plătit 1,5 miliarde de euro. Pe 8 februarie a.c., la Bursa din Bucureşti, pachetul majoritar costa 2,35 miliarde de euro. Extracţiile societăţii scad: 63 de milioane de barili în 2010, 66 de milioane anterior. Prelucrarea ţiţeiului e puţin rentabilă în toată Europa, spun ruşii. Petroplus, cu cinci rafinării în Europa, a oprit simultan trei rafinării, din Elveţia, Franţa şi Belgia, după ce i s-a refuzat un împrumut de un miliard de dolari. O rafinărie din Germania prezintă interes pentru Rosnefti. Rusia ar putea fi interesată de reţeaua de benzinării OMV Petrom, una din cele mai vaste din estul Europei: 546 de staţii în România, alte 268 mai ales în Republica Moldova, Bulgaria, Serbia şi Muntenegru. După ce Petrom a intrat sub controlul OMV, a cumpărat o parte dintre benzinăriile companiei-mamă. Preţurile gazului din România  trimestru din 2011 s-au importat 1000 mc de gaz cu 477 de dolari. Gazul de pe piaţa internă costă maximum 164 de dolari la mie. Conform datelor Petrom, compania vinde gaz propriu, nu de import. Pentru industrii, preţurile se indexează: au crescut de două ori în 2011. Chiar şi aşa, e greu de crezut că Gazprom va arunca peste două miliarde de euro pentru a cumpăra asemenea active. Nu are sens până nu se prăbuşeşte preţul.

Ruşii au înşelat Europa

Rusia mizează pe gazele altora. Gazprom a garantat livrări continue şi sigure de gaze ruseşti spre Europa. Dar a recunoscut că din cauza frigului nu a putut să satisfacă necesarul prevăzut în contractele cu Italia şi Polonia. Situaţia a fost raportată premierului Putin. Acesta nu a criticat pe nimeni şi a aprobat acţiunile monopolului, ceea ce duce la înrăutăţirea relaţiilor cu Europa. Gazprom e pasibil de amenzi. Construcţia gazoductelor ocolitoare din Asia spre Europa se va accelera. Pe 4 februarie, Putin şi vicepremierul Igor Secin au discutat cu Gazprom despre livrările insuficiente. Alexei Miller, şeful Gazprom, nu a fost prezent: era în concediu. Îi ţinea locul Andrei Kruglov, care a recunoscut că, din cauza gerului, Gazprom a fost nevoit să reducă livrările spre Italia şi Polonia cu 10%, dar că apoi a revenit la debitul din contract. E prima dată când Gazprom recunoaşte că nu poate satisface sarcina de vârf şi pentru Rusia, şi pentru Europa. Aşa că: da, pâlpâie şi lampa Rusiei. E clar că Gazprom nu-şi poate îndeplini obligaţiile, cu producţia zilnică (1,6 miliarde mc) şi gazul din depozitele subterane (630 de milioane mc) la vârful capacităţii. Nu a mai existat o asemenea situaţie, mai ales că în 2006 Gazprom şi-a îndeplinit obligaţiile, cu o iarnă mai dură. Dar de atunci Gazprom a redus  importurile din Turkmenistan de la 40 de miliarde mc la 10 miliarde mc pe an, iar acum a redus capacitatea la două gazoducte spre Vest (Orenburg – frontiera de vest şi Orenburg – Novopskov), cu 50 de miliarde mc pe an. După ce a fost inaugurat Nord Stream, capacităţile potenţiale de transport Gazprom au atins 210 miliarde mc. În realitate, la export nu ajung mai mult de 180 de miliarde mc. În perioadele geroase, e afectată şi depozitarea subterană a gazelor, spune expertul. Toate acestea au făcut ca Gazprom să nu fie în stare să-şi respecte contractele. Dar Putin nu a văzut aici o mare problemă. Pe 4 februarie, a spus că în perioadele geroase piaţa internă e „prioritară pentru toţi furnizorii de energie din Rusia“. Cu toate că, în timp ce se târguia din cauza preţurilor mari la gazele din Rusia (peste 400 de dolari pe mmc), Gazprom sublinia că principalul avantaj oferit europenilor e livrarea neîntreruptă. Bătălia se duce pe toate fronturile pentru ca Europa să rămână captivă. Sunt îndoieli asupra tehnologiei de extracţie a gazelor din şisturi bituminoase? La manifestaţiile aşa-zise antisistem din ianuarie, a apărut la Universitate o lozincă bizară: „Gazele de şisturi nu rezolvă  dependenţa României de Rusia!“. E clar, da?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

15 − four =