În acest număr al rev..." />

Pagini interbelice. Leuke, Insula Şerpilor

De Ing. C. Burghele – Sulina
Membru al „T.-C.R.”, Secţia „Frăţia Munteană” – Cluj-Sibiu

În acest număr al revistei, vă prezentăm un text publicat prima dată în anul 1940 de C. Burghele, fost director în Direcţiunea Dunării Maritime. Dl. Burghele scrie cu farmecul tipic al limbii române interbelice. Nu este greşeala noastră: în revista Enciclopedia Turistică Românească, volumul VIII, din anul 1941, textul este exact aşa cum apare el în publicaţia noastră, 71 de ani mai târziu: cu foarte multe virgule între subiect şi predicat, după regulile noastre de azi. Îl reproducem ca atare.

Istoricul grec Arrian (sec. II) ne-a lăsat scris că a găsit insula nelocuită, cu templul lui Achille, o staue în lemn, foarte veche, a eroului şi câteva capre care, după obiceiu, erau jertfite în schimbul unor daruri în bani, pietre scumpe, inele, aduse e acei care se adăpostesc sau vin anume să se închine la Insulă, pe altarul templului; în felul acesta, o comoară nepreţuită s’a adunat în templu. foto: Geografia.at.ua

Lauke, tăiată din stânca roşie silicioasă a Dobrogii, vechea piatră de strajă dela Gurile Isterului, a rămas astăzi, doar călăuză pentru navigatori şi un monument natural.

Ruptă din trupul ţării – greutate pusă în talerul albastru al unei balanţe cereşti – aşezată la răscrucea drumurilor fără urme, care dau ocol Mării Negre, Insula fusese din capul locului croită să fie temelie de templu.

Trei din laturile podişului stâncos, alcătuite din lespezi mari, se înalţă drept, 40 metri, deasupra Mării; latura dinspre Răsărit, cuprinde o parte mai joasă, numită Insula Mică, mai puţin prăbuşită şi adăposteşte o plajă, acoperită cu pietre de toate mărimile, rotunjite prin puterea valurilor, care le rostogolesc şi le fac să sune, fără răgaz.

Patru poteci, cotite printre pereţii stâncoşi, duc până la creştet, de unde priveliştea, deschisă către toate zările, fără de hotar, cuprinde brazde verzi, albastre şi umbre cenuşii de nori, până la mari depărtări, şi trece, pe sub soare, în orbitoarea scânteere a crestelor de valuri.

Pe partea de Miazăzi, un drum pietruit cu lespezi, pare să fie una din cele mai vechi mărturii ale trecutului. Pe coasta apuseană, pot fi văzute din turla farului – urmele unor despărţiri, făcute din pietre îngrămădite, care sunt dovada unor aşezări străvechi.

Pe povârnişul dinspre Miazănoapte, câteva lespezi mari, asemănătoare unor monumente funerare celtice, par să fie rânduite şi nu dărâmate întâmplător de natură.

Numeroase cioburi de sticlă vechi, toarte, bucăţi de olărie de culoare pământie sau roşcată, unele chiar îngrijit lucrată, cu desemne greceşti, negre, roşii sai albe, ies mereu la iveală, iar ploaia, ori de câte ori face jghiaburi în coasta sudică de argilă roşie, descoperă monezi, vârfuri de săgeţi şi frânturi de bronz.

Soarele, valurile şi vânturile, sunt astăzi stăpânii insulei. La sfârşitul lunei Aprilie şi în Mai, vin şi alţii: pescăruşii ies din găcoacele coapte de arşiţă pe piatră, în cuiburi de ierburi şi puf, şi forfotesc printre tufe şi stânci, sub privigherea gălăgioasă din zbor a pescarilor bătrâni, care deasupra mării deschid aripile, se prăbuşesc glonţ în apă şi aduc hrană celor tineri. Când pescăruşii au prins putere să-şi ia zborul la apă, tăcerea le ia locul. Doar câţiva ereţi urmăresc păsările ostenite în trecere prin insulă.

Şerpii de apă, ăescari şi dânşii, stau încolăciţi pe scările naturale de la Răsărit, în bătaia soarelui.

Gunoiul sumedeniilor de păsări şi putregaiul de plante, au acoperit podişul cu un fel de pământ vegetal, şi sub bătaia soarelui puternic, care încinge pietrile, ierburile cresc repede după fiecare ploaie şi se ofilesc dacă nu vine curând alta.

După un ropot, tufele de muşeţel şi de măcriş îmbracă insula în toată bogăţia. Într’un an, Primîvara şi Toamna trec de mai multe ori pe la insulă.

De priveliştea încântătoare şi de poezia insulei, se bucură, în felul lor, patru observatori de far şi soldaţii pichetului de marină, care aşteaptă cu nerăbdare să fie înlocuiţi după fiecare lună şi să primească hrana.

Vasul Direcţiunii Dunării Maritime, care îndeplineşte acest serviciu, este în acelaşi timp, vas de excursie.

Românească de când sunt românii

În antichitate s-a numit Leuke (Albă). E pomenită întâi la 777 î.H. Mitologia greacă: zeiţa Thetis s-a rugat de Neptun să scoată din adâncul mării o insulă pentru fiul ei, Achile, erou al Troiei. S-a mai numit o vreme Insula Fericiţilor: grecii credeau că sufletele eroilor morţi locuiau aici.

După stăpânire grecească, bastarnă, persană, romană, bizantină va ajunge în stăpânirea themei Paradunavon, apoi a genovezilor, a lui Dobrotiţă, Mircea cel Bătrân si sub stăpânire moldoveană.

Cronologia raptului

1484: Insula Şerpilor intră sub stăpânire otomană. Tratatul de pace de la Bucureşti, de la 1812, prevedea ca insulele să nu fie ocupate şi luate în stăpânire. Rusia taristă anexează teritoriul.

septembrie 1829: Tratatul de pace de la Adrianopol stabileşte graniţa pe braţul St. Gheorghe, Delta şi Insula Şerpilor fiind încorporate în Rusia.

26 dec. 1856: Tratatul de la Paris atribuie abuziv Delta Dunării şi Insula Şerpilor Imperiului Otoman. Fusese pe tapet chiar o cedare a Bolgradului de Turcia în schimbul Insulei Şerpilor şi Deltei.

13 iulie 1878: Tratatul de la Berlin decide, la art.46: „Atât insulele formând Delta Dunării, cât şi Insula Şerpilor şi sandjacul Tulcei sânt adăugate României”. Tot atunci se recunoaşte României Dobrogea.

1917: În primul război, nava germană Breslau bombardează insula, distrugând farul (reconstruit de România în 1922).

28 oct 1920: Tratatul de pace de la Paris întăreşte stăpânirea românească. Conferinţa din 18 august 1938. de la Sinaia, trecea sectorul Dunării maritime, inclusiv Insula Şerpilor, sub administraţia deplină a României.

august 1941 – august 1944: Insula Şerpilor în subordinea Comandamentului german.

28 august 1944: Un detaşament de marinari sovietici ocupă Insula Şerpilor.

10 feb. 1947: Tratatul de pace semnat şi ratificat şi de URSS lăsa implicit Insula Şerpilor României.

4 feb.1948: La Moscova, Petru Groza şi Molotov semnează un protocol, ce prevede că Insula Şerpilor intră în URSS.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one × four =