UE, la marginea unui scenariu

Este greu de crezut că suntem în mijlocul unui scenariu pus în practică la milimetru de „băieţii deştepţi“ ai finanţei mondiale. Dar şi mai greu este a crede că suntem în afara oricărui scenariu. Convingerea mea, privind evoluţia recentă a situaţiei statelor europene, este că ne situăm la marginea unui scenariu. Ce presupune aceasta? Marginea este o lume a posibilităţilor, o lume a încercărilor, a reuşitelor sau a erorilor. Marginea poate fi totodată un loc al nerăbdării, al angoasei. Că este aşa, vedem şi din cuvintele comisarului european, Olli Rehn, care spunea cu puţină vreme în urmă că „intrăm într-o perioadă critică de 10 zile“. Un pic mai sincer, ministrul britanic de finanţe, George Osborne, anunţă pentru Marea Britanie „mulţi ani de austeritate“.

Ion Bumbaru – un lup singuratic rulând spre Iran

Cât de uşor e să fii transportator mare sau mic azi? Un întreprinzător mărunt are griji mai puţine, comparativ cu unul de anvergură? Poţi să mai renunţi, dacă ai pornit pe un astfel de drum? La ce-ţi mai folosesc regretele, dacă ai intrat într-un fel de inerţie sistemică? Asemenea întrebări îmi veneau în minte când îl ascultam pe Ion Bumbaru, un om care a plecat într-o afacere pe propriile picioare şi cu posibilităţi reduse. Acum, când lucrurile nu prea merg, îi pare rău pentru pasul făcut.
S-a născut la Fundu Răcăciuni, spre Gâşteni, în Bacău. Măicuţa lui are 90 de ani şi e mândru de ea, că se întreţine singură acolo, pe malul Tr otuşului. În 1969 a term inat şcoala de şoferi. A făcut doi ani la Marină, ca şofer la Costineşti. A lucrat angajat civil la o unitate motorizată militară din Ghencea. Apoi la Tribunalul Militar. La Tribunalul Bucureşti, cu Dumitru Apostoiu, după care la Gospodăria de partid, la parcul de oaspeţi. Avea dosar bun pentru coloanele oficiale. I-a plăcut meseria de şofer. A vrut să intre în sistem şi mai bine că nu a intrat. A venit revoluţia şi cine ştie ce mai ieşea de-aici.

Se schimbă ceva în iarna 2011 – 2012?

Curăţarea drumurilor naţionale şi a puţinelor tronsoane de autostrăzi pe care le avem, pe timpul iernii, dă an de an bătăi de cap tuturor şoferilor din România. Încă din luna noiembrie, când apar primii fulgi, televiziunile de ştiri încep să difuzeze reportaje despre circulaţia îngreunată pe şoselele, în special la deal şi la munte. Se va schimba ceva în această iarnă?

Pe trei roti – Carver One, pasărea-automobil

Era cumva pasăre? Sau poate că avion! Nu, era triciclul Carver One, jumătate motocicletă, jumătate autoturism. Din păcate, compania care l-a produs şi-a declarat falimentul în anul 2009, din cauza crizei economice care i-a restrâns piaţa drastic. Din fericire, există o întreagă industrie manufacturieră alternativă de tricicluri motorizate, pe care pasionaţii din întreaga lume le realizează din motociclete şi autoturisme clasice modificate.

Sistemul maghiar de autostrăzi

În primăvara anului 1997, îl întrebam pe ministrul de atunci al Transporturilor de ce nu începe construcţia unei reţele naţionale de autostrăzi. Mi-a explicat că taxa pe suta de kilometri ar fi prea mare (35 de dolari) şi autostrăzile ar rămâne fără încărcare. Demnitarul se numea Traian Băsescu.

“Soluţii comune pentru probleme comune” – A XX-a adunare generală a BSEC URTA – Istanbul, 24 noiembrie 2011

În perioada 24 – 25 noiembrie 2011 au avut loc la Istanbul lucrările celei de a XX a Adunări Generale a BSEC URTA. În cadrul adunării au fost dezbătute o serie de probleme regionale care afectează major domeniul transportului rutier. Printre acestea, cele mai importante se referă la facilitarea transportului rutier în regiune, simplificarea procedurilor de trecere a frontierelor, problema vizelor pentru şoferii profesionişti – eliminarea acestora sau facilitarea obţinerii de către şoferii profesionişti a unor vize cu multiple intrări, precum şi probleme legate de infrastructura din zona BSEC şi găsirea unor modalităţi de finanţare a proiectelor regionale

Rusia, cărăuşul absolut pentru resursele de energie ale Europei

Tragedia de la Fukushima a venit mănuşă pentru Rusia. Cu ecou până în Germania. Pe 6 septembrie, Gazprom a început să pompeze gaz metan în conducta Nord Stream, pe care ruşii au construit-o pe fundul Mării Baltice ca să ocolească Ucraina, „o ţară prea labilă politic“. Aşa sună explicația oficială. Adevărul e că Moscova dorea să trimită pe drumul cel mai scurt hidrocarburile spre beneficiarii cei mai bogați ai continentului.