Tema unirii..." />

Ochii oblici și reîntregirea națională a românilor

„Cereți unirea și o vom face!”
(Traian Băsescu, 17 iulie 2013, Chișinău)

Am scris sute de articole pe această temă. Iată ce scrie Claudiu Șerban în Adevărul, titrând: „Cui îi trebuie o Românie dodoloaţă?”: „Tema unirii României cu Moldova a reapărut în agenda publică odată cu vizita preşedintelui Băsescu la Chişinău.

O unire mai mică, prin intermediul integrării Moldovei în UE, e varianta ce poate avea sorţi de izbândă, dacă ar fi să dăm crezare oficialilor. Întrebarea care se pune este însă cui i-ar folosi o asemenea mişcare politică. Moldovenilor? Românilor? Ruşilor? Nemţilor?”

De sesizat din start confuzia cultivată conștient, la fel ca în presa rusă: cele șase județe din estul Moldovei istorice, numite „Republica Moldova” prin voința lui Molotov și Stalin, au devenit „Moldova”.

Confuzia merge mai departe, când autorul ne întreabă cui ar folosi unirea: „Moldovenilor? Românilor?”. Cu alte cuvinte, moldovenii și românii ar fi entități diferite. Claudiu Șerban ne face totuși o concesie duioasă: „cele două popoare vorbesc practic aceeaşi limbă”. Ca la Pravda, care vorbește despre „cele două popoare”, dar care admite deja că „limba moldovenească e marker politic”.

Șerban ne reamintește că „moldovenii” sunt de vreo patru ori mai săraci ca românii. Că Germania Federală a plătit un preț greu pentru reunificare, iar politicienii noștri nu ar accepta un asemenea preț. E adevărat că prețul reîntregirii naționale a Germaniei a fost și este încă foarte mare, că unii nemți din vest îi disprețuiesc pe conaționalii lor din landurile de est, că unii nemți din fosta RDG îi urăsc pe ceilalți, fiindcă nu au încă același nivel de trai, că Uniunea Creștin Democrată nu-și poate constitui măcar o filială în estul Berlinului. Nu contest că există și nemți stupizi. Nu pot nega existența lui Claudiu Șerban sau a lui Valentin Mîndrășescu, această instituție FSB de la Vocea Rusiei.

Tocmai de aceea, Helmut Kohl s-a folosit de momentul psihologic creat de prăbușirea Zidului Berlinului. Iată voința poporului: Unirea! Nimeni nu putea să spună nimic. Cu siguranță că, dacă ar fi organizat un referendum, cum le pretind rușii altor popoare să facă, majoritatea germanilor nu acceptau unirea.

Bunăstare, sărăcie, gheșeft, interes național

Reîntregirea națională nu e un gheșeft. Am făcut-o cu alte prilejuri. Am întâlnit oameni prosperi la Chișinău, București sau Timișoara, dar și mulți săraci. Dacă vreți sărăcie lucie, mergem în Călărași sau Olt.

Vom vedea realități cum nu găsești în județul Bălți. Sau credeți că săracii din Cahul au un benghi dublu în frunte față de cei din Vaslui? Mașini de mafioți bengoși, la fel de scumpe și inaccesibile, vezi și la București, și la Chișinău.

Stelian Tănase: „Eu nu vreau să împart bunăstarea mea europeană cu frații de peste Prut”

Frontul contra reîntregirii noastre naționale e larg și folosește tactici diverse. În 2004, a venit la Hotel Marriott din București Stanislav Belkovski, consilierul lui Putin, ce ne-a pus pe tavă unirea cu cele șase județe din Basarabia, cu două condiții: să lăsăm Transnistria în pace și să tolerăm „respublica” autonomă a găgăuzilor. Planul urma să se pună în aplicare peste zece ani, după integrarea României în Uniunea Europeană.

Adică în 2014. „Eu nu vreau să împart bunăstarea mea europeană cu frații mei de dincolo de Prut,” a spus atunci gânditorul Stelian Tănase. Emil Hurezeanu l-a contrazis: „Argumentele privind sărăcia din Basarabia sunt absurde“.

Mircea Druc a subliniat atunci că, din punct de vedere statistic, județul Chișinău are o economie mai puternică decât a județelor Cluj sau Iași. Primul șef de guvern ales democratic la Chișinău i-a replicat lui Belkovski, într-o rusă impecabilă, că Rusia „trebuie să se conformeze planului propus de Statele Unite ale Americii cu privire la Transnistria. Știți bine la ce mă refer…“

Mărul cel otrăvit

Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate al președintelui american Jimmy Carter, spunea în memoriile sale că frontiera României trebuie să fie pe Nistru. Există și ruși care gândesc la fel. Încă din 1991, Soljenițin recomanda Rusiei să abandoneze Basarabia care, spunea el, „e pământ românesc“.

Același lucru l-a afirmat recent Valeria Novodvorskaia, vechi disident antisovietic. Într-o emisiune la postul de radio Ecoul Moscovei, Novodvorskaia le cerea basarabenilor să se întoarcă din Occident și să se unească iar cu România, iar de la tribuna UE să lupte pentru Transnistria, fiindcă Rusia nu are ce căuta acolo.

Roman Konopliov, cel mai fin analist rus actual, declarat persona non-grata la Tiraspol, scrie frecvent că Rusia a pierdut partida pe Nistru, că Basarabia nu se mai întoarce spre ruși și că Ucraina vrea să înșface Transnistria și toată Basarabia.

Alexandr Soljeniţin: „Basarabia e pământ românesc”

„Сe să căutați în Uniunea Eurasiatică? Locul dumneavoastră e în Europa. Avem aceleași fețe. Eu nu am văzut pe nimeni cu ochi oblici pe-aici. Avem aceeași limbă…”, le-a spus Traian Băsescu basarabenilor. Apoi a dat cu bățul prin gard și a anunțat că intenționează să ceară cetățenia Republicii Moldova.

Pretext pentru Konopliov să noteze: „Personalitatea lui Băsescu este cunoscută şi dincolo de frontierele Moldovei. Fiecare vizită a lui peste malul Prutului e privită ca o expansiune a României. Conform unei scheme similare, în scopuri prieteneşti, Traian Băsescu ar putea să nu se limiteze la paşaportul moldovenesc. Politicianul român ar putea de asemenea să-şi depună documentele şi pentru cetăţenia Transnistriei şi astfel să-şi manifeste respectul nu numai faţă de autorităţile Republicii Moldova, dar şi faţă de cele ale nerecunoscutei Republici Transnistrene, iar mai târziu, promovând respectul cuvenit faţă de ambele formaţiuni statale, să le promoveze pe amândouă în spaţiul european. Şi în Transnistria Băsescu se poate folosi de popularitatea lui printre cei care solicită cetăţenia română”.

Iar Dmitrii Ciubașenko scrie în Panorama: „Dacă Băsescu intră în politica moldovenească, va deveni evident principalul protagonist. Pe fondul liliputanilor politicianişti de prin părţile locului, va fi pur şi simplu un Gulliver al valului european”.

Iată şi concluzia din bezna cugetării lui Claudiu Șerban: „Singura variantă în care ar exista un profit economic din această unire ar fi legalizarea prostituţiei”. Moldovenii au multă răbdare, dar și mână grea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

11 + 18 =