Probabil..." />

O drumeție la Poiana Narciselor din Munții Baiul Mare

În martie, înfloreşte, odată cu anemona, laleaua, zambila, vioreaua şi stânjenelul, frumoasa narcisă, despre care se spune din bătrâni că, dacă este arătată cu degetul, nu mai înfloreşte.

Probabil că lângă Sinaia, pe lângă Valea Rea, trăiesc oameni foarte bine educaţi, pentru că aici a apărut o superbă poiană a narciselor, remarcabilă prin frumusețea sa, în Munții Baiul Mare.

Ce trebuie să ai cu tine. Ce mănânci, cum te îmbraci

Ce simplu e să mergi pe munte: blugii, rucsacul, adidașii și pleci dimineața, vesel, plin de viață, în drumeție. Dar lucrurile nu stau chiar așa. Nu te îmbraci oricum. Pălăriuța cu borurile pleoștite nu e bună de nimic dacă vine ploaia.

• Îți trebuie un impermeabil de ploaie, ușor de compactat în rucsacul cu cadru. Tehnologiile moderne permit azi, cu o investiţie minoră faţă de beneficii, cumpărarea unui hanorac de ploaie cu GoreTex, sub care rămâi uscat şi pielea respiră.

• Pe munte, frigul poate veni subit. Bucegii şi masivele învecinate sunt recunoscute pentru instabilitate climatică. Un hanorac PolarWear (jignitor de ieftin faţă de beneficii) e indispensabil.

• Fără adidaşi: nu sunt pentru munte. Bocanci speciali, cu talpă antiderapantă. Special pentru ascensiuni periculoase de vreme bună, există pantofi speciali cu talpă aderentă de cauciuc.

• Niciodată nu mănânci dimineaţa, înainte de plecare, mâncare gătită – ciorbe, fripturi. Până se asimilează în organism, mai ales dacă faci mişcare intensă, trec patru – şase ore bune şi resimţi oboseala din lipsa aportului energetic.

• De preferat să bei un ceai (umple termosul cu ceai fierbinte), să mănânci alimente ce se asimilează rapid şi vin cu aport energetic rapid, ca pastele şi confiatele, cum sunt cele tip Musli.

• Rezerva de alimente din bagaj trebuie să conţină o spirtieră, un termos cu apă, lapte praf, paste şi musli în batoane sau pungi. Excelentă e mierea – nu uitaţi că Iisus în pustie a supravieţuit cu miere şi lăcuste, dar şi fagurii cu miere, puşi în acele pacheţele, cum vând apicultorii în piaţă.

Unde mergi

Scopul unei drumeții nu e să te cațări, precum capra de munte, pe culmile cele mai semețe (ce sunt pentru avansaţi), nici să urci cu telefericul „sus” şi acolo să bei o bere, apoi să spui prietenilor că ai fost la munte. Vrei să-ţi oxigenezi creierul, să elimini toxinele citadine. În munţii noştri minunaţi, cu o suprafaţă montană impresionantă, sunt mii de trasee mai puţin spectaculoase ca semeţele piscuri de piatră, dar extrem de frumoase.

Unul dintre marile pericole e ursul tomberonist. Atenţie la carierele de piatră (cu una ne vom întâlni şi pe traseul din această ediţie) şi la zonele din jurul oraşelor unde sunt gunoaie. Dacă daţi de un urs, atenţie din ce direcţie bate vântul: ursul vede cu nasul, nu cu ochii.

Traseul

Se pleacă din faţa hotelului Montana ori de la gară, pe marcajul punct albastru. Se traversează Prahova, apoi calea ferată, se merge pe str. Piscul Câinelui cam 300 m.

La capăt, urcăm pe un drum de căruţă ce ajunge la Cabana Piscul Câinelui, în patru serpentine largi şi încă cinci mai mici. Această cabană este bună doar de loc de popas, pentru că e închisă de mai mulți ani, pentru o perpetuă renovarece nu se mai termină. În fapt, e părăsită.

Avem şi o potecă cu scări, ce taie drumul mare, pentru ascensiune pieptişă, exact ca pe traseul Cabana Schiorilor – Cota 1.400. Drumul e prin pădure de conifere. Ajungi la Cabana Piscul Câinelui cam într-o oră de mers susţinut.

De aici, admirăm sudul Sinaiei, Şaua Păduchiosului, Vânturişu, Vârfu cu Dor, Furnica şi Jepii. 15 minute de pauză cu hidratare, apoi ne continuăm drumul spre culmea îngustă, uşor curbată spre dreapta, a Piscului Câinelui.

Vei avea nevoie de 10 ore ca să faci traseul dus-întors. E bine să pleci dis-de-dimineață și să ai la tine mâncare și apă suficientă. Pentru că soarele e deja puternic, nu uita de crema cu factor de protecție solară ridicat.

După o oră de urcuş mai dificil, ieşim din pădure şi panta se face mai lină. Se merge atent pe drumul de culme marcat cu punct albastru, evitându-se abaterile pe versanţii stânga – dreapta.

Pe dreapta, admirăm superba Vale a Doftanei. În faţă, pe sensul de mers, e culmea Baiului sau Gagului Mare.

Timp de 25-30 de minute, poteca lată merge pe culme, la 1400 – 1450 m. Pe dreapta este o splendidă plantaţie de zadă, iar în faţă, sub unul dintre vârfurile Culmii Câinelui, se vede o stână.

De la Piscul Câinelui se poate coborî spre Sinaia sau putem continua traseul spre Baiul Mare. Pentru că adevăratul traseu montan de-abia acesta este, iar cel de pe Piscul Câinelui poate fi considerat încălzirea.

Coborârea prin Valea Rea, spre Sinaia, e marcată de trecerea prin nişte cariere, unde e posibil să ne întâlnim cu rămăşiţeţe mândrului urs carpatin, transformat de noi în urs tomberonist.

Pe traseul acesta, în martie – aprilie, poate fi văzută (şi merită să ne pierdem în ea pentru 15 minute) minunata Poiană a Narciselor, care a fost pretextul nostru. Rezervația naturală botanică Poiana cu Narcise, din Munţii Baiului, peste 18 ha suprafaţă, aflându-se în apropiere de Azuga.

E situată pe un versant al Baiului Mare, la 1.500 de metri, într-o zonă ce încântă prin frumuseţea naturală, cu izvoare şi pâlcuri nenumărate de narcise albe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eight + four =