Scopul unui orăşean, atu..." />
SURSA TreiBrazi.ro

O drumeţie de o zi sub Masivul Bucegi

Scopul unui orăşean, atunci când merge la munte, cu cât ajunge mai rar, este să îşi oxigeneze creierul şi să uite de greutăţile pe care le întâmpină zilnic, încărcându-şi bateriile.

Pe traseul pe care-l vom descrie există terase, unde te poţi opri să bei o bere. Şi nu numai una. Dar dacă ai ajuns pe un astfel de traseu, este de preferinţă să elimini toxinele din organism, nu să ţi le altoieşti cu alcool.

Dacă pleci dimineaţa din Predeal, la orele opt sau nouă, după ce ai mâncat un lapte cald cu musli şi unul sau două cornuri proaspete cu unt şi şuncă, ai ocazia să faci un traseu relativ simplu ca grad de periculozitate, dar pe care nu-l vei uita multă vreme. 

Din staţiune pleci cu piciorul spre sud, spre Azuga, pe DN1 şi faci la dreapta la ieşirea din Predeal, pe DN73A, care te duce spre Râşnov şi Zărneşti, până hăt, în Parcul Naţional Piatra Craiului.

Aerul este moale, ozonizat puternic, o plăcere! Uneori e curent, pentru că se formează un culoar de vânt între Vârful Diham, pe stânga, şi Culmea La Şipote, pe dreapta, dar o căciulă şi un hanorac de vânt, dacă este vară, ca acum, rezolvă problema.

Drumul de la Predeal până la Pârâul Rece durează maximum trei ore de mers relaxat. Sunt opt kilometri pe şosea. Cel mai enervant este că te vâjâie turiştii, care se deplasează prin staţiuni cu tu-tu-ul, c-aşa e la modă acum.

TRASEU
Predeal Sud (via DN73A, 8 km) – Pârâul Rece (5 km) via Valea Râşnoavei – Cabana Trei Brazi (7 km) – Predeal Nord

O soluţie alternativă mai silenţioasă, dar care consumă mai multă energie, este traseul paralel de pe Culmea La Şipote, care duce tot spre Pârâul Rece. Oricum este o frumuseţe. Pârâul Rece nu mai e cabană, ci a devenit o mică staţiune cu câteva hoteluri cochete de diferite categorii, unde ai tot confortul.

Poţi să bei şi o bere. Noi nu vom proceda astfel. Mergem pe firul şoselei, până ajungem la vechea Cabană Cerbu. Imediat după ea, pe dreapta, greu de văzut de către cei mai puţin curioşi, începe o scurtă potecă, pe lângă dependinţele cabanei.

În cinci metri, poteca dispare şi în faţă se întinde o poieniţă superbă, înclinată la 45 de grade, spre Valea Râşnoavei. „Poieniţa” asta iarna este mica pârtie de schi abruptă de la Pârâul Rece. Pe dreapta şi pe stânga este pădure de brazi, unii care atunci când am fost prima dată aici erau de-abia plantaţi.

Stăm pe iarba grasă, parfumată, 30 de minute, bem o cafea şi apă plată, ca să ne hidratăm la soare şi mâncăm puţin ceva musli cu fructe confiate şi o conservă de carne cu puţină pâine, pe care o putem prăji olecuţă, dacă avem o minibutelie de gaz. Când vii la munte nu mănânci mult şi niciodată când te afli în drumeţIe.

La Pârâul Rece ai deschideri superbe spre Cabana Trei Brazi – în față, pe Muntele Moraru (altitudine maximă 1.153 m, altul decât cel din Bucegi), spre Piatra Mare și Postăvaru din Masivul Postăvarului. De la Trei Brazi vezi, peste Valea Pietrosului, Pârâul Rece, Masivul Bucegi şi, dacă ai noroc de o zi senină, baţi cu privirea până ăn spate, la fierăstrăul lung al Pietrei Craiului. Un aparat foto bun nu strică niciodată, iar un microcard de rezervă pentru acesta aduce mult optimism.

După ce strângem resturile ospăţului nostru regesc şi le aruncăm la gunoi la cabană, pentru că respectăm ecologia, ne continuăm coborârea de puţin peste jumătate de kilometru spre clisosul pârâu al Pietrosului din Valea Răşnoavei.

Când ajungem pe malul său argilos, galben, umed, ne odihnim puţin, prăjindu-ne la soare, pentru că ne aşteaptă un urcuş serios până la Trei Brazi, la peste 1.128 de metri altitudine.

După zece minute de odihnă, începem urcuşul, prin poieni superbe şi brădet. Când am ajuns sus, la cabană, este bine să ne odihnim iarăşi jumătate de oră, că nu dau turcii.

Spre nord, prin poieniţe şi pădure de brazi, este drumul spre Cabana Poiana Secuilor, dar acolo, sub Cheile Râşnoavei, poate că vom ajunge altă dată. Acum, după ce mâncăm doi mici cu muştar şi puţină pâine (dar nu mai mult) şi ne hidratăm bine, putem pleca pe şoseaua liniştită spre Predeal, care la început urcă în serpentine, apoi începe să coboare. Dacă nu ne prinde ploaia din urmă e perfect.

Odată reveniţi în nordul Predealului, după ce trecem de Hotelul Orizont, da, putem să mergem la restaurantul Hotelului Rozmarin, să bem o bere, să mâncăm o ciorbă de burtă şi să ne ducem la culcare, pentru ca să asimilăm cele montane şi gurmande petrecute peste zi cu somn dulce şi adânc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two × two =