O destinație surprinzătoare: Bulgaria

Pentru transportatorii români, Bulgaria e în general ţară de tranzit. Cărăuşii noştri nu fac mari transporturi în sau din, ci prin Bulgaria, în primul rând spre Turcia, dar şi spre Grecia şi chiar mai departe, în sudul Italiei, cu ferry-boat-ul, din sud-vestul Greciei în sud-estul Italiei. În general, aceste trasee sunt condimentate pentru transportatori cu contracte pe livrări de legume şi fructe din Turcia, Grecia şi Italia. Traseele intra-UE, spre Grecia şi Italia, au avantajul comodităţii transportatorului, ce se mişcă mai uşor în spaţiul comunitar. Sunt şi excepţii. De două feluri într-un singur exemplu. Hugo Boss a concediat câteva sute de salariaţi ai săi din SUA şi se extinde în „Noua Europă” – România şi Bulgaria, precum şi în Turcia. Avem cel puţin un cărăuş român ce aduce în Germania confecţii din Turcia, intrând în UE, tranzitând apoi Bulgaria, România, Ungaria şi Austria. Alteori aduce marfă din Bulgaria sau din România. Drumul se scurtează. În aceste transporturi intra- UE ce tranzitează vecinul nostru de la sud, principala problemă rămân unele drumuri proaste din Bulgaria, care, exact ca şi noi, nu are nici o autostradă terminată şi pare preocupată să-şi dezvolte mai curând axa est-vest decât direcţia nord-sud. Când ne referim la autostradă, ne gândim la accepţiunea legală veche din Codul Rutier, conform căruia aceasta te duce dintr-o graniţă într-alta. Acum exprimarea aceasta a fost eliminată. Aşa, faptul că România şi Bulgaria au în prezent doar tronsoane, nu autostrăzi, poate fi trecut cu vederea mai uşor. Chiar dacă vecinul nostru mai balcanic anunță pe Internet că are şase autostrăzi, toate cu semnul „drum în lucru“. Două tronsoane pornesc din Varna, spre Şumen şi Burgas. Din Sofia pleacă altele trei. Unul se opreşte dincolo de Botevgrad, spre Plevna, spre nord-est – aşa-numita Autostradă Hemus. Celălalt, mai scurt, înaintează până aproape de Dupnitsa. Al treilea, de la est la vest, ajunge aproape de Burgas, dar o lungă porţiune e în construcţie, începând puţin dincolo de Stara Zagora şi cam până la jumătatea drumului Yambol – Burgas. Unde autostrada e gata nu înseamnă că e şi bună. Tronsonul ce iese din Varna (şi încă nu ajunge spre Ruse) e rupt de mult timp. Una din cele mai bune şosele e între Varna şi Burgas, pe litoral. Toată şoseaua dintre graniţa cu România şi Burgas este bine întreţinută şi se poate merge cu 100 km⁄ h, ceea ce îi face pe turiştii români ce pleacă vara pe litoralul bulgăresc să vină în România şi să laude şoselele din Bulgaria. Care, repetăm: de multe ori sunt foarte bune, dar uneori sunt rupte. Singura problemă e că oraşele nu sunt mereu la şosea şi intersecţiile pot fi ratate uşor, de parcă bulgarii, când şi-au făcut sistemul de șosele, s-au gândit că într-o zi o să le vină astfel mai uşor să le transforme în autostrăzi şi să facă exit-uri spre localităţi. De exemplu, se trece, chiar prin spatele Capului Kaliakra, prin Kavarna, chiar înainte de Balcic, dar… treci pe lângă un oraş din care se vede doar o cotă de semnalizare pe şosea. Există unele staţiuni, ca Boroveţ, parcă prăfuite, cu hoteluri mari, comuniste şi târguri de suveniruri tipice balcanilor, de unde poţi să-şi iei deopotrivă ciorapi, şireturi, aparate foto de unică folosinţă. Orice pofteşti, ca un bazar turcesc. Şi în sud, în Masivele Rila şi  Pirin din Munţii Rodopi, unde bulgarii s-au întrecut pe ei, şoselele sunt foarte bune. Aceasta nu înseamnă că ai şi autostrăzi, ce ar necesita investiţii majore în lucrări de artă costisitoare. Bulgaria a fost oprită de criză în eforturile sale de a-şi reface şi moderniza reţeaua de drumuri şi autostrăzi. Aproximativ 465 de kilometri se fac din Bucureşti până la Boroveţ (1.896 de metri altitudine) în opt ore, până în Munţii Rila (în bulgăreşte „munţii bine udaţi“), plini de lacuri glaciare, ideali pentru schiat.

Se observă tendinţa bulgarilor de a-şi dezvolta axa est-vest, încercând să sară România şi mizând pe ruta alternativă la Coridorul IV European, dinspre Serbia, poate pe la Vidin, sigur dinspre Sofia, ajungând la zone puternic turistice ca aceea montană din sud şi litoralul estic, în timp ce legătura pe autostradă cu România, prin Ruse, pare o chestiune de domeniul viitorului. Merită subliniat că bulgarii ştiu să folosească mai bine decât noi fondurile structurale. Se pare că spre Vidin, la Vraţa şi Montana, deja au ajuns cu infrastructură pe patru benzi, în timp ce noi, dacă ne mai străduim mult, pierdem finanţarea pentru podul Calafat – Vidin. Dacă ne referim la Bulgaria ca ofertă de rute turistice, avem mai multe de găsit decât aşteptăm, când suntem trimişi în destinaţii estivale all-inclusive, unde facem plajă, ne odihnim, mâncăm, orice în afară de o minimă încercare de a înţelege unde suntem şi ce reprezintă Bulgaria ca tradiţie şi cultură. Să luăm de exemplu cazul unor localităţi eclipsate de strălucirea vecinelor dintre Varna şi Burgas: Balcic, Nessebar şi Pomorie. Balcic: reşedinţa preferată a Reginei Maria Balcic e una şi aceeaşi cu antícul Kruni trac şi staţiunea greacă Dionissopolis. În apropiere e splendidul Cap Kaliakra. În staţiune e Castelul „Cuibul liniştit”, locul unde îi plăcea Reginei Maria să se retragă. Castelul e înconjurat de o grădină botanică ieşită din comun, în special datorită colecţiei de cactuşi. Balcic a fost supranumit Oraşul Alb, datorită dealurilor albicioase din jur. Din acelaşi motiv, întregul ţărm a fost numit Coasta de Argint. În prezent, staţiunea e supranumită „perla litoralului bulgăresc“. Nessebar: punct strategic militar de secole Nessebar e o staţiune la nord de Burgas, pe o peninsulă lungă de 850 de metri şi lată de 350, pe care se ajunge printr-un istm. În timpul existenţei şi-a pierdut în mare o treime din teritoriu. Sub apă, la 80 de metri de ţărm, se pot vedea zidurile fortăreţei. În prezent, e conservat zidul de vest, cu poarta ce apăra oraşul de continent. Unul din cele mai vechi oraşe europene, construit pe ruinele Mesambriei trace. Grecii au colonizat aşezarea în anul 510 d.Chr.. Patronul oraşului a fost Apolo. Grecii au construit un templu şi un teatru în onoarea sa. Din secolul al II-lea d.Chr., aici au început să fie bătute monede de aur. Pomorie: staţiune balneoclimaterică şi loc încărcat de istorie Pomorie e în prezent un fel de prelungire balneoclimateric- turistică a Burgasului. Construit pe o mică insulă, legată de ţărm printr-un istm artificial cât şoseaua de traversare, e mărginit la nord de o lagună ultrasalină, cu nămoluri ce au fost loc de pelerinaj pentru reumatici încă din Grecia Antică, când staţiunea se numea Anchialos. Posibil fondat însec. al V-lea sau al VI-lea î.Chr., pe post de colonie a Apolloniei(azi Sozopol), Anchialos a fost menţionat în „Geographica“ lui Strabo ca „un mic oraş“. A fost pentru scurt timp capturat de Mesambria, în secolul al II-lea î.Chr., apoi rapid recucerită de Apollonia şi zidurile sale fortificate au fost distruse. Poţi vizita Muzeul Sării şi, între două şedinţe de plajă în minunata atmosferă salină, poţi vedea Biserica Naşterii Maicii Domnului, construită în anul 1890, Biserica Schimbării la Faţă a Domnului (1765) şi Mănăstirea Sf. Gheorghe (1856). Rila şi Pirin, perla turistică montană Adevărata frumuseţe turistică perenă, indiferent de anotimp, a Bulgariei, sunt masivele muntoase din sud Rila şi Pirin, o venă a Alpilor aruncată în inima Balcanilor. Nu înseamnă că trebuie să uităm de Masivul Rodopi sau de Muntele Vitosha de lângă Sofia. Vârful cel mai înalt din Rila, Moussala, are 2.925 de metri înălţime, lângă care este cel mai înalt lac glaciar din masiv, la 2.709 metri altitudine. Rila e al şaselea masiv muntos ca înălţime din Europa. Cultural, masivul e celebru prin Mănăstirea Rila, cea mai mare şi importantă din Bulgaria, fondată în secolul X de Sf. Ioan de la Rila. La 2.914 metri înălţime ajunge frumosul vârf Vihren din Masivul Pirin, care umileşte Moldoveanu şi Negoiu. În 1983, UNESCO a inclus Parcul Naţional Pirin în patrimoniul său. Ca suprafaţă geografică desfăşurată, Rila şi Pirin sunt sub Carpaţii din România, dar ca înălţime şi spectaculozitate verticală merită vizitaţi. Nimic exclusivist ca Bansko în Bulgaria montană Dacă tot e plin de snobi ce înainte vreme se duceau la Sinaia, iar acum invadează Ibiza şi Mallorca, le vom oferi un echivalent în Balcani, la 925 de metri altitudine, în apropiere de râul Glazane, pe piciorul nord-estic al Pirinului, chiar în apropierea celei mai înalte părţi a masivului. Bansko, un fost sătuc de munte transformat de bulgari în staţiune aproape exclusivistă, e la trei ore de mers cu maşina din Sofia. Dacă nu eşti atent la infrastructură, ai impresia pe alocuri că te afli într-un soi de Răşinari. Are două mari centre de schi: Chalin Valog, 1.100 – 1.600 de metri altitudine, dar şi Shiligarnika (1.700 – 2.500 m). Lungimea totală a pârtiilor de schi marcate e de 70 de kilometri. Iubitorii de snowboard pot să se relaxeze în primul parc de distracţie din Balcani. În toată aria montană a staţiunii sunt 80 de hoteluri pentru toate gusturile şi buzunarele, curate şi plăcute.

 

1 comment

  1. prutus

    O tara frumoasa….nu se compara cu Grecia…dar are destule locuri frumoase!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

11 + 10 =