În 2012, una dintre cele ma..." />

Noul Cod Vamal al Uniunii Europene

Apologia controlului fără frontiere

Războiul dintre CE și PE continuă în 2013 pe frontul Noului Cod Vamal

În 2012, una dintre cele mai dure bătălii pentru putere care s-a dat între Comisia Europeană și Parlamentul European s-a centrat pe votarea proiectului strategic numit ACTA.

Respingerea acestui text, care viza doar într-o foarte mică parte comerțul în mediul digital, se poate înscrie la capitolul “mari victorii” pentru PE și la cel numit “înfrângeri umilitoare” pentru specialiștii CE și ai firmelor de lobby de peste ocean. Dar, câștigând o luptă și nu războiul, PE se află în 2013 în fața unei provocări și mai mari: votarea noului Cod Vamal al Uniunii.

Acest “eveniment parlamentar” este programat pentru 21 mai 2013. Undeva, printre sutele de pagini ale acestui Cod, se găsește ascunsă o “bombă” de a cărei proveniență CE și PE sunt deplin răspunzătoare.

“Uniunea Vamală este competența exclusivă a Uniunii”

Printr-o astfel de exprimare generală și tautologică (în stilul clasic al limbii bruxelleze), responsabilitatea despre care vorbeam mai sus este pasată spre o populație de 500 de milioane de europeni (nu popoarelor din Europa) în virtutea reprezentabilității de care fac întotdeauna caz instituțiile UE. Criza financiară a declanșat în pedanta Europă un instinct maladiv de programare a vieții în cele mai mici detalii.

Mii de specialiști au întocmit nenumărate tomuri cu sfaturi și programe. În cazul problemei de față, “Strategia Europa 2020” a generat în domeniul vamal impulsul unor alte modificări aduse Codului Vamal.

În 1992, în “Regulamentul de Instituire a Codului Vamal Comunitar”, se preciza un fapt esențial: „Comunitatea se bazează pe o uniune vamală”. Cât de importantă este această uniune vamală, ne-o arată până astăzi complicatul șir al metamorfozelor acestui Cod (1996, 1999, 2000, 2012, 2013).

Dar privind mai bine la momentul actual, observăm că dintr-o “competență exclusivă a Uniunii”, noul Codul Vamal devine din ce în ce mai mult o responsabilitate exclusivistă a Comisiei Europene, a eurocraților.

Împuternicirile multiple pe care le solicită aceștia (dezvoltarea și implementarea sistemului electronic, utilizarea bazelor de date naționale ș.a.m.d.), dacă vor fi aprobate/votate de PE, vor împinge ireversibil statele din UE spre transformarea lor în simple regiuni cu nume arhaice precum România, Spania, Grecia.

Noul Cod Vamal, aplicat în forma solicitată de CE, ar devansa cu mult interesele “mecanismului spațiului Schengen”, care urmărește depășirea definitivă a erei națiunilor. Văzută din această perspectivă, Uniunea Vamală devine o mare piatră de poticneală a Uniunii.

Fraudofobia și tehnofilia UE

“Fiecare revizuire a codului, fără a institui bariere în calea comerţului internaţional, trebuie privită ca o şansă de a introduce instrumentele şi procedurile de prevenire a fraudei, prevenirea fraudei fiind unul din cele mai bune mijloace de a economisi banii contribuabililor, aşa cum se subliniază în concluziile Consiliului din 19 mai 1998” (Regulamentul PE și al CE, 2000).

Pe de altă parte, apetitul nejustificat de mare pentru tehnologizarea comerțului și a sistemului vamal european, care va costa bugetul Uniunii peste 500 milioane de euro în următorii 7 ani, arată gradul uriaș de neîncredere care există între țările europene.

Această situație dramatică ne face să înțelegem că acest Cod nu este unul al depășirii crizei financiare și revenirii la creștere, ci unul al supraviețuirii controlate a UE prin deșertul recesiunii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

twenty − sixteen =