Transportul gazelor din Europa s..." />

Nabucco moare, dar nu se predă

Transportul gazelor din Europa se combină tot mai mult cu politica. Numeroase mașini folosesc gaze lichefiate. Procesul e în ascensiune. Treptat, transportul gazelor devine o chestiune de geopolitică, de confruntare economică Est – Vest.

Apariția azerilor pe cai turceşti va complica și mai mult lucrurile, dar va tempera tentația șantajului politic practicat de Rusia față de beneficiarii gazului siberian. În acest context, proiectul Nabucco ar putea să mai pâlpâie.

Nou coproprietar: GDF Suez

Compania austriacă OMV a vândut aproximativ 9% din proiectul Nabucco către GDF Suez, mare actor energetic din Franța. Tranzacția vine la scurt timp după ce OMV a preluat participația de la fostul proprietar RWE, se arată intr-un comunicat OMV.

Tranzacția se va încheia în a doua jumătate a anului. Dupa încheierea tranzacției, GDF Suez va fi deținută de BEH (Bulgaria), Botas (Turcia), FGSZ (Ungaria), GDF Suez (Franța), OMV (Austria) și Transgaz (România).

Principala sursă de aprovizionare: zăcământul azer Shah Deniz II. După situație, gazele ar proveni și din Irak, Turkmenistan și Kazahstan. Cu Turkmenistanul problema e tranzitul pe sub Caspica: chestiunea granițelor maritime rămâne nerezolvată. La rezolvarea ei e nevoie de acordul Rusiei.

 „Prin consolidarea parteneriatului, suntem în așteptarea deciziei Shah Deniz II cu privire la rutele de transport spre Europa”, a declarat Gerhard Roiss, director executiv OMV. Prețul de achiziție și condițiile din contract n-au fost făcute publice.

Nabucco va aproviziona cu gaze 15 – 20 de țări, legând Austria de Turcia, trecând prin Ungaria, România și Bulgaria. Inițial, proiectul trebuia să lege Europa Centrală de frontiera de est a Turciei, însă, din cauza problemelor cu furnizorii, traseul a fost redus de la 3.900 la 1.300 de kilometri.

Nabucco ar trebui să furnizeze aproximativ 23 de miliarde de metri cubi de gaze (mmc) – 8% din necesarul de gaz al Europei, ce se ridică la 300 mmc anual. Lucrările vor începe în anul 2015. Livrările – în 2018. Proiectul inițial necesita două milioane de tone de oțel, 200.000 de segmente de țeavă de oțel și peste 30 de stații de comprimare.

Proiectul prevedea tranzitarea României pe 475 km. La noi, conducta trecea pe sub Dunăre, traversând ţara de la sud-vest spre nord-vest. Intrarea trebuia să fie la Bechet, iar ieșirea Nădlac.

Conducta urma să traverseze Dolj, Mehedinti, Caraș-Severin, Timiș și Arad, traversând 11 situri protejate, două parcuri naționale, trei rezervații naturale şi 57 de cursuri de apă: Jiu, Coșuștea, Cerna, Belareca, Timiș, Bega și Mureș, dar și afluenții lor.

Depăgubiri?

Nabucco putea fi o poveste frumoasă pentru România, ce a pierdut ce oricum nu avea: taxe de tranzit. Un pariu al lui Traian Băsescu, pierdut la masa roșie. Nu știm cât de fezabil e să cerem despăgubiri UE, chiar dacă e evident că nu doar calcule economice au stat la baza abandonării Nabucco.

„Deocamdată, România se consideră îndreptăţită să fie compensată pentru abandonarea Nabucco. În susţinerea ei, nu s-a aşezat între South Stream şi Nabucco, a spus pur şi simplu Nabucco”, le-a spus președintele ambasadorilor români, ce trebuie să ceară bani. Președintele a reamintit că South Stream „nu e decât o consolidare a hegemoniei Gazprom”, menţionând că nu-l deranjează să se facă, dar nu răspunde obiectivului european.

Compania poloneză PGNiG anunțase că ia în calcul construirea unei conexiuni Nabucco – Polonia.

De ce am merita despăgubiri? Am fost singurul stat ce nu a oscilat între Nabucco şi South Stream, ca statele vecine. Ei, și? În plin război economic, nu are timp nimeni de emoții și mângâieri pe creștet. Avem metode de coerciție pentru tandemul Turcia – Azerbaidjan? După vizita lui Victor Ponta la Ankara, se pare că nu. Turcii nu vor să ne primească nici oile la export: ar avea scrapie.

Enel Trade, divizie a Grupului Enel, a semnat un acord pe 25 de ani cu Shah Deniz pentru achiziţia de gaze din Azerbaidjan din 2019. Gazele vor fi aduse în Italia prin TAP, selectată de Shah Deniz în detrimentul Nabucco, şi vor acoperi cererea italiană. Livrarea gazului natural va fi făcută din anul 2019.

Gazele vor fi aduse prin 3.500 km de conducte, prin Azerbaidjan, Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria, Albania, pe sub Adriatica, în Italia. Conductele includ gazoductul Trans-Anatolian (TANAP), ce va transporta gaze în Turcia, precum şi TAP, ce va transporta gaze din Turcia spre Italia, prin Grecia, pe sub Adriatica.

 Pentru proiect, contribuția României stabilită inițial era de aproximativ 850 de milioane €, plătibili în patru ani.

SOCAR a anunţat că mai multe companii europene vor cumpăra gaze naturale din Shah Deniz II: Shell (Olanda), Bulgargas (Bulgaria), Gas Natural Fenosa (Spania), DEPA (Grecia), E.ON (Germania), GDF Suez (Franţa), Hera Trading (Italia), AXPO (Elveţia) şi Enel (Italia). Așa că și Bulgargaz a încheiat un acord cu Şah Deniz pentru achiziţia, pe 25 de ani, din 2019, aceasta fiind prima diversificare a furnizorilor realizată de Sofia.

Un mare joc geopolitic

Nabucco a fost un proiect strategic. A murit pentru că așa au vrut americanii. Când Rusia începea să ridice capul, din anii 2000, ea devenea principalul obstacol al planului de preluare a controlului rutelor energetice ce leagă Europa şi Eurasia, via Balcani, pe care strategii americani l-au programat şi început, îndeosebi prin războiul din Serbia, din 1999.

America şi UE aveau să înceapă atunci să încerce prin toate metodele să diversifice aprovizionarea ţărilor europene, pentru a-şi reduce potenţiala dependenţă de Moscova. Era debutul proiectului Nabucco, în prezent aproape total abandonat. Americanii l-au omorât fiindcă nu au dorit construirea unei arhitecturi de transport energetic eurasiatic.

Românii trebuie să se resemneze și să-și evalueze bine șansele. Până când dă Barroso banii pierduți, Transgaz a convocat Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor, pe 23 septembrie, pentru a aproba închiderea controlată a Nabucco Gas Pipeline International GmbH Austria şi a companiilor naţionale Nabucco, pentru care s-a alocat un buget total de 20 de milioane €.

Trebuie și un împrumut de maximum 7,5 milioane €, acordat de Transgaz şi OMV către Nabucco Gas Pipeline International. Bani ce ar trebui adăugați la alte 25 milioane €, cât a pierdut Transgaz cu iluzia Nabucco West.

Măcar OMV a pierdut 55 de milioane €.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two × three =