Despre relația de..." />

Moralitate până la Schengen, corupție dincolo

Despre relația de „bună vecinătate”dintre Spania și Franța circula o vorbă în secolele trecute: „Adevăr până la Pirinei, minciună dincolo”. Și, fiindcă nu se mai știa exact cine a rostit-o, lumea se întreba pe bună dreptate: din care parte a privit autorul Pirineii?

Schengen-ul descrie astăzi la fel de bine relațiile de „bună vecinătate” dintre „statele” Uniunii Europene. România și Bulgaria, clasate iarăși la categoria „coruptele Europei”, au mai primit o amânare.

Sceneta aceasta europeană – de la „JAI-ul informal din Bruxelles (7 – 8 martie)”, ca să fiu riguros în exprimare – mă duce imediat cu gândul la britanicul Colin Turner, care, într-o maximă de-a sa, spunea că „amânarea este cea mai criminală formă de negare”. Și de unde atâta renegare?

Despre România auzim până astăzi că nu merita să intre nici măcar în UE (vezi proaspăta perorație a altui britanic, Nigel Farage). Ni se dă astfel de înțeles că „pretenția” de a adera la spațiul Schengen depășește cu mult mărinimia regiunii occidentale a UE. De ce?

E oare Schengen un spațiu al hipermoralității, iar Balcanii unul al corupției generalizate? Este oare Schengen spațiul infracționalității minime, iar Balcanii unul al criminalității maxime? E oare Schengen spațiul unui paradis social, iar Balcanii unul al infernului? Depinde de care parte a Schengen ne aflăm.

Dar haideți să punem problema și altfel. Suntem noi, românii, siguri că înțelegem bine Schengen din afară? Nu ne încântă oare prea mult ceea ce pare un „loc al fericirii în vremuri de criză”?

Cred că Schengen nu este un proiect al poporului român. E o carte pe care o joacă anumite grupuri ale clasei politice de la noi și de aiurea. Mai mult: Schengen nu a fost un proiect nici pentru popoarele care se găsesc deja înăuntru. Schengen înseamnă „epoca postnațiunilor”. E un program de rescriere a istoriei pentru anii ce vin.

Astăzi, nimeni nu îndrăznește să vorbească despre „Arhipelagul Schengen”, dar istoricii de mâine o vor face. Și e interesant de văzut ce s-ar putea spune despre România. Într-un exercițiu de imaginație, s-ar putea nota așa: „În 2016, România a aderat la spațiul Schengen.

Costurile directe au depășit câteva miliarde de euro, iar cele indirecte sunt imposibil de estimat. Țările implicate în amânarea intrării României și-au atins toate scopurile urmărite. România s-a dezmembrat teritorial și a devenit o piață docilă la mâna investitorilor strategici de la Răsărit și de la Apus”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

19 + twenty =