În douăzeci şi una de luni,..." />

Ministerul Tranzitului Ministerial

În douăzeci şi una de luni, Ministerul Transporturilor a fost ca Staţia CFR Mărăşeşti ori Războieni: un punct de tranzit, de care nu-i pasă nimănui şi care pare a avea pur şi simplu rol de treaptă, de pe care te aburci, eventual, în drumul tău spre mai departe.

Mai mănânci un sandviş, mai bei o cafea. Un han prăpădit la etajul gării (dacă există etaj), unde poţi să pui capul câteva ore, pe un pat cazon, cu o pernă cu cocoloaşe, între două trenuri.

La începutul anului 2012, ministru era Anca Boagiu. Acum, se pare, ar fi urmărită penal. I-a urmat Alexandru Nazare, rămas azi simplu parlamentar, cu partidul intrat în dizgraţie electorală. Au rămas proiecte pe care urmaşii celor doi le-au continuat sau nu.

Fostul minister al Transporturilor şi Infrastructurii a ajuns sub oblăduirea lui Ovidiu Silaghi. Acesta e acum europarlamentar… şi urmărit penal. Există un fel de blestem al penalităţii potenţiale la acest portofoliu extrem de important. Urmaşul lui Silaghi de după alegerile legislative, Relu Fenechiu, are şi el mari probleme… de aceeaşi factură.

Odată cu debutul acestui an, fostul MTI a devenit două instituţii: actualul Minister al Transporturilor (MT) şi un departament pentru mari proiecte, condus de Dan Şova, despre care revista Capital a calculat că de la începutul anului ar fi construit 17,8 kilometri de autostradă.

După Relu Fenechiu, la MT ar fi trebuit să vină iar Silaghi, dar a ajuns în loc un fost europarlamentar prestigios, Ramona Mănescu, care practic a făcut rocada cu fostul parlamentar sătmărean, ajuns în Parlamentul European. În Gara Mărăşeşti e, în ultimul timp, mai mult curent şi du-te vino ca niciodată.

Să sperăm că acum s-au închis uşile. Scopul acestui minister este să facă astfel ca în România infrastructura să fie cât mai performantă. Altfel, vom pierde în continuare enorm în business, rămânând dezarticulați pe rutele de comunicare est-vest şi nord-sud.

Infrastructura e ca vascularizaţia unui organism. Nu funcţionează bine, apar cangrene economice. Diferenţa faţă de cele dintr-un organism viu e că pot fi vindecate printr-un management inteligent, investiţii şi anticorupţie. Dar şi dacă nu faci acest lucru se infectează tot organismul.

„Să luăm aminte!” – cum spune părintele la predică…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

4 × 2 =