Mihai Lupu, șeful Comisiei pentru Transporturi și Infrastructură a Camerei Deputaților: Efectul accizei suplimentare la carburanți nu poate fi decât negativ

Interviu realizat de Christian DUMITRESCU

Explicaţi, vă rugăm, de ce a fost necesară înfiinţarea (de dată recentă) Comisiei de Transporturi şi Infrastructură a Camerei Deputaţilor. Nu erau suficiente comisiile existente de servicii, industrie etc. De ce? Care sunt avantajele existenţei unei comisii de sine stătătoare pentru transporturi şi infra­structură?

Necesitatea înfiinţării Comisiei pentru Transporturi şi Infra­structură, atât în cadrul Came­rei Deputaţilor, cât şi în cadrul Senatului, este dată de comple­xitatea domeniului de reglemen­tare în ce priveşte toate tipurile de transport din ţara noastră, respectiv: transporturi feroviare, rutiere, fluviale, maritime şi ae­riene, infrastructura transportu­rilor, şi aici vorbim de tot ceea ce înseamnă infrastructura tuturor tipurilor de transport, sistemati­zarea, organizarea şi reglemen­tarea Transporturilor, siguranţa acestora şi transportul public. Avantajul funcţionării unei astfel de comisii ar fi, în primul rând, acela că în cadrul acesteia lucrea­ză aleşi cu o mare experienţă în domeniul Transporturilor, după cum se observă.

Sunteţi una dintre cele mai titrate comisii permanente, în sensul că aceasta are printre membri doi foşti miniştri ai Transporturilor, Miron Mitrea şi Alexandru Nazare, mem­bri ai unor partide diferite. Infrastructura rutieră este însă unică, la fel şi problemele transportatorilor. Cum obțineţi în cadrul dezbaterilor acordul asupra unor probleme caresunt destul de puţin de natură politică?

În cadrul dezbatererilor asu­pra proiectelor care, de altfel, sunt de cele mai multe ori pur tehnice, considerăm că suntem suficient de pregătiţi profesional şi maturi politic încât să ne axăm pe interesul naţional în ceea ce priveşte dezvoltarea socio-eco­nomică a ţării noastre.

Daţi, vă rugăm, câteva exemple de acte normative importante care vor intra în dezbaterile co­misiei în următoarea perioadă.

Pe agenda de lucru a comisiei se regăsesc: proiectul de Lege privind aprobarea OUG 69/2007, pentru modificarea şi comple­tarea OUG 195/2002, privind circulaţia pe drumurile publice; proiectul de lege pentru com­pletarea Legii 38/2003, privind transportul în regim de taxi şi regim de închiriere; proiectul de lege privind respingerea OG 27/2011 privind transporturile rutiere; proiectul de lege pentru modificarea și completarea OG 29/1997 privind Codul aerian civil; proiectul de lege privind aprobarea OUG 87/2011, pentru efectuarea investigațiilor teh­nice privind siguranța în cazul accidentelor din transportul ma­ritim; proiectul de lege privind aprobarea OG 7/2010, pentru modificarea şi completarea OG 43/1997, privind regimul drumu­rilor.

În opinia dv., cât de mari credeţi că vor fi efectele recent-introdusei accize supli­mentare la carburanţi asupra transportatorilor rutieri?

Când cresc taxele, efectul în eco­nomie nu poate fi decât negativ. Discutăm despre un efect nega­tiv asupra inflaţiei, ce ar fi mai mult decât semnificativ, atât prin influență direc­tă, prin preţul combustibililor, reflectat în indicele preţurilor de consum, cât şi indirect, prin preţurile de producţie, care se vor reflecta în ultimă instan­ţă în preţurile la consumator şi la alte produse.

Există două acte normative importante pentru conducătorii auto şi firmele de transport: OG 27/2011 şi OG 11/2013, care nu au ajuns încă în forma de lege, în pofida vechimii lor. Care este explicaţia? Când vor fi dezbătute, amendate şi adoptate?

Cele două acte normative sunt într-adevăr foarte importante pentru toate categoriile de transport auto, indiferent că vorbim despre firme de trans­port local, naţional sau internaţional. Ele sunt funcţionale azi, în sensul că sunt în vigoare şi trans­porturile rutiere se desfăşoară în conformitate cu ele. Nu vorbim despre un vid legislativ! Pe adresa comisiei au fost înregistrate foarte multe amen­damente vizând aceste două ordonanţe. Ele sunt puse în discuţie cu cei vizaţi – transportatorii, ca beneficiari ai reglementărilor, şi Ministerul Trans­porturilor, ca reglementator naţional. Sperăm să reuşim cât mai curând adoptarea lor, dar în acelaşi timp dorinţa de a legifera reglementări durabile e cea care ne scuză întârzierea.

Transportatorii români acuză discriminări în ra­port cu transportatorii străini, în unele cazuri. Ei spun că li se cer plăcuţe cu masele şi dimensiuni­le vehiculelor, în condiţiile în care nu există prevederi prin care să se ceară aceleaşi lucruri şi transpor­tatorilor străini din România. De asemenea, susţin că sunt discriminaţi faţă de cei străini (când aceştia săvârşesc abateri în România): sancţiunile aplica­te ultimilor nu există sau sunt infinit mai blânde. Cum se pre­zintă lucrurile în opinia dv.? Ce puteţi face pentru a introduce un climat de concurenţă loială între firmele româneşti şi cele străine?

OG 27/2011 reglementează, la articolul 73, obligaţia dotării ve­hiculelor cu plăcuţe, din care să rezulte dimensiu­nile şi masele maxime autorizate ale vehiculului, în scopul facilitării controlului vehiculelor utilizate de operatorii de transport. De altfel, aspectele sunt prevăzute şi de Ordinul 980 din 30 noiembrie 2011, pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi activităţilor conexe acestora, stabilite prin OG 27/2011, privind transporturile rutiere.

În prezent, fiecare consiliu judeţean, fiecare primărie are libertatea de a introduce aproape orice taxă doreşte în traficul rutier profesionist, pentru utilizarea infrastructurii gestionate. Vedeţi cazurile din Constanţa sau Hunedoara, unde taxele la drumuri judeţene sunt mai mari decât rovinieta. Dv., Ministerul Transporturi­lor, al Finanţelor – cine trebuie să facă ordine în această situaţie? Sunt aceste taxe perfect legale şi justificate?

Din câte ştim, introducerea acestor taxe a fost atacată în instanţă de asociaţiile şi firmele de transport. În urma câştigării litigiilor, taxele au fost eliminate. De asemenea, conform Tratatului de aderare a României la UE, aceste tipuri de taxe sunt considerate ilegale, având în vedere necesita­tea unui flux transfrontalier în Transporturi.

Adresaţi, vă rugăm, mesajul dv. firmelor româ­neşti de transport, cititorilor Revistei Mişcarea.

România, ca membru UE cu drepturi depline de la 1 ianuarie 2007, are nevoie de o politică a secto­rului de infrastructură foarte bine definită, de obiective şi strategii orientate spre piaţă, pentru a asigura dezvoltarea echilibrată şi durabilă a sistemelor naţionale şi industriei de transport, în vederea atingerii nivelului de performanţă şi efici­enţă a ţărilor din Europa de Vest, şi de asemenea pentru a se ridica la standardele internaţionale de siguranţă şi mediu. „Un transport durabil şi efici­ent” – e dezideratul comisiei noastre. În calitate de legiuitori ai acestui important domeniu, asigurăm toţi transportatorii, ca beneficiari ai reglemen­tărilor, că interesul nostru este şi va rămâne ca România să beneficieze de un transport competi­tiv, sigur, eficient, ecologic şi la standarde interna­ţionale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

nine − nine =