Cu o frumoasă figură de ..." />

Micul stat elen sau despre Marele Rău

Cu o frumoasă figură de stil, domnul Lucian Bode, încă ministrul Economiei din România, afirma că „a venit timpul ca statul să fie băiatul deștept“. Prin aceasta, domnia-sa recunoaște public și oficial că statul roman post-decembrist a fost cam prostuț/prostit… până mai ieri. La câteva sute de kilometri mai la sud, în Grecia, „a venit timpul“ ca statul să fie arătat cu degetul Comisiei Europene, prin care curge sânge albastru, ca Marele Rău.

Situația îmi amintește de o afirmație întâlnită într-o carte despre manipulatorii popoarelor. Scria acolo că unii inventează probleme „grave“ pentru ca, ulterior, prin „soluții geniale“, să primească toți laurii. Cam aceasta este și situația din Grecia. Nu o spun de la mine, ca observator îndepărtat și amator, ci ca unul care am ascultat cu mare atenție discursul recent al unui grec la el acasă. Dar ce spunea acest domn? În esență, spunea următoarele: „Statul grec, condus de forțele de stânga, a extins angajările la stat pe salarii de câteva mii de euro, spre a-și recompensa / cumpăra alegătorii. În concluzie, statul acesta care monopolizează viața economică a Greciei este foarte răspunzător pentru criza datoriilor și pentru ineficiența afacerilor sale. Soluția optimă este întărirea sectorului privat, care a fost neglijat de socialiști, și spargerea monopolului de stat în perioada imediat următoare.“ O gândire de dreapta, am putea zice la prima vedere. Sau poate o ideologie propagată recent în UE? Comisarul european responsabil pentru piața internă și servicii, Michel Barnier, spunea de curând: „…deschiderea pieței achizițiilor publice generează beneficii la nivel mondial și european. Piețele noastre sunt deschise pentru activități comerciale și suntem gata să le deschidem și mai mult, dar numai dacă toate întreprinderile pot concura în aceleași condiții“. Încet, dar sigur, politicile socio-economice ale statelor europene vor cădea în dizgrație. Precedentul l oferă micul stat grec. Se agită la orizont pseudo-soluția ieșirii din criză: „deschiderea piețelor achizițiilor publice“. Ce sinonim mai bun am putea găsi pentru sintagma de mai sus, afară de acesta: „amurgul suveranității“? Ideea aceasta este dezvoltată pe larg de Excelența-Sa, domnul ambasador Leonidas Chrysanthopoulos, în articolul său din acest număr al revistei. Să reținem esența:

„Grecii devin cetăţeni de rangul al doilea în propria lor ţară, care îşi pierde suveranitatea şi independenţa. Păcat că s-a vărsat atâta sânge pentru obţinerea şi păstrarea lor“.

Daniel Mazilu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

5 − two =