De 15 ani, marcarea drumurilor naționale e practic monopolul unei singure firme private. Caietele de sarcini la licitații sunt croite astfel că doar această firmă se poate atinge de aceste lucrări. Situația a scandalizat celelalte companii din domeniu. Acestea au trimis o scrisoare de protest ministrului Transporturilor, Ovidiu Silaghi. După ce au văzut că acesta nu are nici o reacție, s-au plâns și premierului.

Speriați că încă odată vor fi nevoiți să spună adio licitației programate de CNADNR pentru marcarea celor 15.000 de kilometri de drumuri naționale, cinci firme din domeniu au ieșit public, pentru a acuza ceea ce consideră a fi, de 15 ani, un monopol acordat, în mod obscur, unei firme cu acționariat majoritar suedez, dar în care 10% dintre acțiuni sunt deținute de către CNADNR.

Firmele active în marcaje și semnalizări rutiere, Marcaplast SA, Loial Impex SRL, Vesta Investment SRL, Dumava Semnalizare SRL și Kisan Marcaje SRL, au trimis în prima parte a lunii octombrie 2012 o scrisoare prim-ministrului Victor Ponta, în care acuză CNADNR de „încălcări flagrante ale legislației din materia achizițiilor publice” și că se urmărește „perpetuarea unui monopol” în domeniu.

Tipurile de marcaje

Pentru a înțelege disputa, sunt necesare câteva cuvinte despre marcajele rutiere. Ele sunt mai mult decât vopseaua pe care o vedem cu toții așternută pe șosea sau, cel puțin, sunt realizate din diferite tipuri de vopseluri, cu diferite caracteristici și utilaje necesare.

În primul rând, avem vopseaua în strat subțire, de genul celei folosite de Plastidrum, firma ce deține monopolul marcajelor. Grosimea acesteia e de 0,4 – 0,6 mm, iar vopseaua se aplică la rece.

Aceasta e recomandată pentru marcajele temporare, spre exemplu cele aplicate la intrarea pe tronsonul de autostradă București – Ploiești, dinspre Centura Capitalei, deoarece în viitor intrarea pe autostradă va fi reconfigurată. Prețul pentru aplicarea vopselei pe un metru pătrat de asfalt e de 3,5 euro, de aproape cinci ori mai puțin decât cel al vopselei în strat gros.

200,81 milioane de lei – valoarea estimată a lucrărilor de marcare a șoselelor naționale în următorii doi ani

Calitatea diferă. Dacă vopseaua subțire ține patru – şase luni, după care e necesară reaplicarea ei, cea în strat gros costă 17 euro pe metru pătrat, dar rezistă trei ani. Ea se aplică la cald, la temperaturi de aproximativ 200 de grade Celsius. Grosimea ei e de 1,5 – 2 mm (vopsea tip spray).

Procedeul este aplicat în majoritatea țărilor UE, cu excepția celor scandinave, unde grosimea este de 3 mm (procedeu termoplastic), deoarece condițiile de mediu sunt mai aspre.

În plus, dată fiind grosimea mai mare în cazul vopselurilor spray sau termoplastice, e posibilă introducerea în ele a unor particule reflectorizante sau așternerea lor în straturi rezonatoare (acele marcaje care, călcate de roțile vehiculelor, produc zgomote de atenționare).

Mașinile sunt și ele diferite. Dacă aplicarea vopselei subțiri se face cu maşini mai ieftine, ce costă 50.000 – 70.000 de euro, cea groasă se aplică cu utilaje ce costă între 200.000 și 400.000 de euro.

Cuiul lui Pepelea

Ceea ce nemulțumește firmele semnatare ale scrisorii adresate premierului e că începând din 1996 CNADNR cere participanților la licitații, prin documentați, să facă dovada că au așternut marcaje în strat subțire cu o valoare uriașă, condiție ce poate fi îndpelinită doar de Plastidrum și de cele câteva firme pe care aceasta le-a avut subcontractori.

La următoarea licitație, ce era programată pentru luna octombrie, CNADNR cerea, prin nota de fundamentare a achiziției, așternerea a 3,13 milioane de metri pătrați de straturi subțiri și 2,04 milioane de metri pătrați de straturi groase. Ori, spun firmele nemulțumite, în restul UE această proporție e de 95% straturi groase şi 5% straturi subțiri.

 „Ne rezervăm dreptul de a sesiza, în această problemă care duce la o gravă distorsionare a concurenței și a principiilor europene aplicabile în materie de achiziții publice” – firmele semnatare ale unei scrisori de protest

Ei dau și justificarea. În HG 1391/2006, art. 8, se stipulează că autostrăzile, drumurile expres și cele europene trebuie să aibă la extremitățile părții carosabile marcaje rezonatoare, pentru avertizarea șoferilor la ieșirea de pe carosabil.

Marcajele rezonatoare nu pot fi obținute decât prin aplicarea stratului gros. Dacă o șosea are trei marcaje longitudinale, adică două spre extremități și una mediană, două dintre acestea, cele dinspre extremități, trebuie să fie cu vopsea groasă.

De-abia al treilea marcaj, cel median, poate fi din vopsea subțire. Luând în calcul că linia mediană e de cele mai multe ori întreruptă, proporția între maracajul gros și cel subțire ar trebui să fie de 3/1, dacă nu chiar de 4/1, ori prin caietul de sarcini el e de 4/6.

Până în prezent, CNADNR a cerut la licitațiile de acordare a unor contracte pe doi ani, în principal capacitate de așternere de marcaje subțiri și doar în cazuri excepționale a acceptat marcaje groase.

Semnatarii scrisorii acuză că astfel de cerințe pot fi îndeplinite doar de Plastidrum și subcontracori ei – Kokkinakis Ltd (actualmente numită Shotblast SRL), Heoscont România SRL și Aduna Servimob  SRL. Într-una dintre licitațiile anterioare, Kokkinakis a fost descalificată, însă tot ea a făcut apoi lucrarea, ca subcontractor Plastidrum.

Afacerea a devenit de altfel subiect al unei investigații a Consiliului Concurenței. Ca urmare a acestei situații, semnatarii scrisorii acuză cu reclamații la Directoratul pentru libertatea pieței și concurență loială din Comisia Europeană, în cazul în care situația nu va fi remediată.

Ce este Plastidrum?

Firma a fost înființată în anul 1996, ca asociere între Plastiroute Elveția (al cărei acționar e Geveko Suedia) și Administrația Națională a Drumurilor (actualmente CNADNR), prima având 60% dintre acțiuni. Ulterior, CNADNR a rămas cu doar 10%. Plastidrum a și cooptat directori CNADNR în consiliul său de administrație, plătindu-i destul de bine.

Nu este de ici – de colo dacă, pe lângă salariul tău de bugetar, mai vine lunar o indemnizație egală de la o firmă privată. Potrivit declarației sale de avere, Dana Răchilă Galben, director în minister, a încasat, din participarea sa la ședințele CA Plastidrum, în anul 2011, 34.000 de lei, în condițiile în care din salariu a primit 38.000 de lei.

Acum patru – cinci ani, Plastidrum a intrat în atenția opiniei publice, după ce a achitat pentru 20 de directori CNADNR costul unei deplasări de patru – cinci zile la Amsterdam, cu cazare la hotel de lux, prilejul fiind un forum dedicat siguranței rutiere.

Firma Plastidrum e condusă la vedere de Marian Măgureanu, fiul fostul șef al serviciilor secrete, Virgil Măgureanu.