Când te duci în staţiunea Durău şi intri î..." />

Mănăstirea Durăului

Când te duci în staţiunea Durău şi intri în ritmul vieţii de turist, statul în situl staţiunii împleteşte traiul de turist, poate membru al laicatului creştin ortodox, cu traiul monahal. Şi dacă nu vezi mănăstirea, inclusiv dacă nu te gândeşti la ea nici măcar pentru un moment, ea tot este prezentă datorită unui aspect sonor specificlocului: toaca. Cine a fost la Durău ştie la ce ne referim. Cine a avut, în copilăria sa, unul dintre primele contacte cu credinţa în acest fel înţelege bine la ce ne referim. Asemenea lucruri îţi rămân în suflet toată viaţa. Redăm mai jos un articol despre Mănăstirea Durău scris de profesorul N. Macarovici, geolog și paleontolog român, membru corespondent al Academiei Române, în revista Calendar Săptămânal, numărul al doilea, din anul 1935.

 

Pitită în fundul văei cu acelaş nume, sub poalele Ceahlăului, este un loc retras, şi nu e vizitat de vilegiaturişti decât de vre-o 30 ani încoace. Numele de Du­rău, după părerea Preotului C. Mătasă (Călăuza jud. Neamţ) ar veni dela cascada „Duruitoa­rea“ de pe pârâul Rupturi, care e aproape de Mănăstire şi căruia poporul îi zice şi Durău.

 

De abia de câţiva ani Durăul a fost ridicat la rangul de mănăstire, mai înainte era schit, rămăşiţă din multele schituri înjghebate, încă dela întemeierea Moldovei, în jurul Ceahlăului. Multe au dispărut complet, cum sunt: Sahastru, Cerebuc, Călugăreni, Sofia, Sil­vestru, Poenile etc.

Altele se păstrează ca bise­rici de mir, cum sunt Schiturile Hangu şi Buhalniţa. Chiar to­ponimia împrejurimelor Cea­hlăului ne indică un trecut de sihăstrie, căci diferitele părae şi culmi poartă nume de schimnici ce au trăit prin acele părţi, din timpuri uitate, cum ar fi numirile: Poliţa lui Ghede­on, piciorul Sahastrului, Dealul Maicilor, Pârâul Maicilor (sunt 2 pârae cu acest nume), Dealul Maicilor, Şipotul şi pârăul lui Gherasim, Fânaţul „la Chilii“, pârăul Nicanului, obcina Chili­ei, vârful Toaca etc.

Biserica Mănăstirei Durău s’a zidit deabea la 1835, în apropiere de locul unei biserici mai vechi, care după tradiţie, a fost a unui schit de maici. În poiana mănăs­tirei este o bisericuţă de lemn numită schitul Maicei Sofia, adusă aici din Răpciuni. Acum 40 ani în jurul bisericei nu erau decât vre-o 2-3 chilii sărăcăcioa­se. Astăzi sunt multe.Înmulţirea lor se datoreşte scriitorului Gh. Panu, fost membru activ al Soc. „Junimea“ din Iaşi, care a stat în Durău, în fiecare vară, timp de 20 ani şi odată cu el veneau şi mulţi prieteni. Astfel datorită cerinţei s’au clădit casele din ju­rul Mănăstirei. Locul e minunat şi apropierea Ceahlăului îi dă un pitoresc ce captivează.

Durăul poate fi accesibil din­spre Moldova prin Piatra-Neamţ, de unde cei 52 km până la Răp­ciuni se străbat cu automobile. Tot cu autobuzele se vine şi dela Borsec (40 km). Cai se găsesc la Răpciuni. Cine vrea să cunoască frumuseţile Mol­dovei, nu va regreta dacă se va opri la Durău în drum spre spinările Ceahlăului.

Cascada Duruitoarea

Istoria Schitului Durăului va cunoaşte o nouă etapă, odată cu începerea zidirii noii biserici de piatră, în anul 1830, pe locul celei mai vechi, care era din lemn. Biserica a fost sfinţită în anul 1835, aşa după cum vedem şi din pisania de deasupra intrării, unde sunt amintiţi şi principalii ei ctitori. (FapteleCredinţei.ro)

Construcția bisericii actuale, cu hramul Buna Vestire (25 martie), a început în anul 1830, pe cheltuiala unor negustori înstăriți din Târgul Piatra și se încheie în 1835, după cum putem citi pe inscripția din pridvor:

Biserica Buna Vestire a Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, zidită în zilele preaînălțatului Domn Mihail Grigore Sturdza Voievod, cu blagoslovirea Preasfințitului Mitropolit Veniamin, cu ajutorul domnilor ce i-au năstăvit Duhul Sfânt, prin osârdia cuvioșiei sale părintelui Ghervasie și a negustorilor Dumnealor frați Gheorghe și Ioan Prosie și Vasile Iliovici – 1835.“

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

one × four =