Ga..." />

Luptă surdă pentru rutele de transport a gazului din Europa

Gazul din Bazinul Mării Caspice va deveni o alternativă la cel rusesc. Uniunea Europeană susține diversificarea rutelor de transport gazeifer din Turkmenistan. Aşa a declarat Pierre Morel, reprezentantul special UE pentru relaţția cu Asia Centrală, după convorbirile cu preşedintele turkmen Gurbangulî Berdîmuhamedov.

Experţii sugerează că nu trebuie acordată o importanţă excesivă acordurilor de cooperare energetică a Occidentului cu Turkmenistanul – o cooperare mai mult teoretică, bazată doar pe promisiuni şi declaraţii.

Poziţia Turkmenistanului are o importanţă crucială pentru europeni, deoarece de aceasta depinde realizarea proiectului Nabucco. În domeniul relaţiilor cu Aşhabad, cei de la Bruxelles intenţionează să treacă la acorduri ferme, deoarece până la sfârşitul anului se preconizează semnarea unor contracte pentru gazele ce vor umple conducta.

„Gazeta Wyborcza“ din Polonia anunţă că negocierile vor avea loc în septembrie, la Varşovia. Până atunci însă UE trebuie să aibă o viziune precisă cu privire la posibilităţile de livrare a hidrocarburilor, principalii furnizori fiind consideraţi Turkmenistanul şi Azerbaidjanul.

După cum se arată în comunicatul Biroului de presă al preşedinţiei turkmene, Gurbangulî Berdî¬muhamedov şi Pierre Morel „şi-au exprimat interesul reciproc faţă de cooperarea în domeniul energetic, datorită atât nece¬sarului tot mai mare al ţărilor europene, cât şi poziţiei Turkmenistanului, care este convins că trebuie să aplice o strategie concretă pentru realizarea unui sistem cu mai multe rute pentru scoaterea resurselor sale energetice pe pieţele mondiale“.

Primul pas a fost făcut pe 8 iunie, în oraşul Kayseri din Turcia, unde a fost semnat un acord de sprijinire a proiectului Nabucco între consorţiul NGPGH şi ministerele de profil din cele cinci ţări de tranzit: Austria, Bulgaria, Ungaria, România şi Turcia. Conform proiectului, lungimea conductei va fi de 3.900 de kilometri, iar capacitatea ei va fi de 31 de miliarde de metri cubi de gaz pe an. Totodată, s-a modificat şi costul de realizare a proiectului – de la suma estimată iniţial, de 7,9 miliarde de euro, la aproape dublu.

Şi probabil nu este limita finală. Situaţia e agravată de faptul că Turkmenistanul şi Azerbaidjanul, considerate furnizori principali de gaz, nu se grăbesc să semneze acorduri, cu toate că nici nu s-au opus să exporte hidrocarburile lor spre Europa. Ambele state fac politică asiatică. Liderii lor zâmbesc, zic „Da!“ şi aşteaptă.

Controversa „lacului“ interior caspic

Unii experţi consideră că tocmai refuzul de a strica relaţiile cu Moscova este explicaţia lentorii cu care reacţionează Turkmenistanul. În plus, problema nerezolvată a statutului Mării Caspice creează obstacole politice pentru construirea conductei transcaspice de gaz (pe fundul Mării Caspice), fiindcă Rusia şi Iranul se opun acestei investiţii. Deşi aici europenii vor să forţeze nota: Marea Caspică este, din punctul lor de vedere, lac interior şi fiecare ţară face exact ce investiţie doreşte pe platoul ei continental.

Între timp, Teheranul a anunţat că doreşte să asigure necesarul de gaze pentru Lumea Veche. Recent, Iranul, Irakul şi Siria au semnat un acord prealabil pentru construirea unui gazoduct care să pornească de la zăcământul South Pars din Iran. Lungimea conductei va fi de 5.000 de kilometri, iar costurile construirii se ridică la 10 miliarde de dolari. Participanţii la proiect consideră că beneficiarii vor fi consumatorii de pe piaţa europeană. Gazul iranian va ajunge acolo după ce va trece prin Liban şi prin bazinul Mării Mediterane.

Vor accepta americanii? Greu de spus. Va avea vreodată Uniunea Europeană tăria să-şi cultive propria politică externă spre Orientul Mijlociu? După cum arată lucrurile acum, nu. Iranul se va deschide sau, mai precis, va trebui deschis. Are gaze pentru toată Europa. Revoltele induse din lumea musulmană au tocmai acest obiectiv: să forţeze accesul la resursele strategice. Dacă Iranul nu va sări în apărarea Siriei, va fi salvat.

În epoca plasticului, pe Drumul Mătăsii merg hidrocarburile

Pe aici, Moscova face tot posibilul pentru a-şi menţine monopolul asupra rutelor de transport pentru gaz metan. La insistenţele României, UE a înţeles pericolul şi a lansat proiectul Nabucco. Vladimir Putin a răspuns cu proiectul South Stream. Vrea România să construiască, în cadrul AGRI, la Constanța, un terminal pentru gazul lichefiat? Vladimir Putin anunţă şi el că va construi o uzină de lichefiere la Novorossiisk. Puţini politicieni de la Bucureşti pricep miza uriaşă a jocului.

De ce nu a primit Năstase gaze ieftine de la Putin?

De când s-a instalat circul politicianist pe sub sălciile de pe malul Dâmboviţei, auzim tot mai frecvent un refren demn de altă epocă: „E, dacă ne-am fi dat bine cu ruşii, ne dădeau gaze mai ieftine, dar aşa… Ce rost are să-i provocăm pe ruşi? Traian Băsescu e ranchiunos, el a iritat Moscova. Americanii rămân departe, ruşii tot vecinii noştri vor fi. Sigur că ne-ar da gaze mai ieftine…“. Şi tot aşa!

Campion ni s-a părut Adrian Năstase, care scria recent cam în aceeaşi cheie. Mai mult, dădea de înţeles de-a dreptul că scutul american de apărare anti-rachetă nu face două parale, dacă vor ruşii să ne lucreze. Bun, să zicem că lucrurile aşa stau şi ruşii ne-ar fi dat gaze pe dai-boj, dacă făceam sluj. De ce nu i-au dat gaze ieftine lui Ion Iliescu? Fiindcă atunci România lua gaze din Rusia la cel mai mare preţ din Europa.

Să ne înţelegem. În primul rând, ruşii nu-şi permit să facă pomeni, mai ales un om pragmatic, aşa cum este Vladimir Putin. Culmea paradoxului, ei au probleme grave cu aprovizionarea propriului teritoriu cu resurse de energie. Criza benzinei din Rusia este cel mai bun exemplu.

Dar să presupunem că Putin îşi călca pe inimă şi-i dădea lui Adrian Năstase gaze mai ieftine. De ce ar fi făcut-o? Partidul lui Ion Iliescu, deci şi al lui Adrian Năstase, a condus România timp de 12 ani, plus alţi trei ani, cât a stat în cârca liberalilor lui Tăriceanu. Ca în povestea cu bunicul mort şi pus de nepoţi la geam, ca să mai primească o lună pensia… ce Adrian Năstase nu a primit gaze mai ieftine de la Putin? Sigur că este o întrebare retorică, la care domnia-sa nu are nici un răspuns, dar aici vorbeşte repulsia lui irepresibilă faţă de Traian Băsescu, fiindcă preşedintele l-a împins spre colţul mesei.

Expansiunea Naftna Industrija Srbije (NIS)

Încă nu ştim precis ce se întâmplă cu acţionariatul din spatele OMV-Petrom. Proba¬bil că Adrian Năstase ştie mai bine, însă nu putem să-i facem proces de intenţie. După cum ne luminează „Kommersant”, compania NIS din Serbia, controlată de Gazprom Nefti, continuă expansiunea în Balcani. Acum, această companie, în cooperare cu trustul canadian East-West Petroleum Corp., exploatează patru zăcăminte din vestul României, unde există şi gaze de şisturi bituminoase. Adică o tehnologie curat americană va fi aplicată pe câmpurile petroliere din România.

Naftna Industrija Srbije(NIS) este deţinută în majoritate de Gazprom (51%). Ea a semnat un acord cu East West Petrole¬um Corp (EWP) din Canada, care a obţinut de la Agenţia Naţională pentru Resurse Mine¬rale din România concesiunea a patru perimetre petroliere: EX-2 (Tria), EX-3 (Băile Felix), EX-7 (Periam) şi EX-8 (Biled). Potrivit unui comunicat al celor două companii, acordul prevede cooperarea în vederea dezvoltă¬rii celor patru blocuri. Acordul trebuie aprobat de guvern.

Programul de explorare pre¬supune achiziţia şi procesarea de date seismice 2D de pe 900 de kilometri pătraţi şi 3D de pe 600 de kilometri pătraţi. Urmează să fie înfiinţate în cele patru perimetre 12 sonde. NIS va deţine 85% din acţiuni, urmând să finanţeze în întregime toate lucrările de mediu, achiziţiile şi prelucrarea datelor 2D şi 3D, precum şi costurile de foraj. East West Petroleum Corp va păstra 15% din acţiuni. Firma canadiană a obţinut dreptul de explorare a celor patru perimetre în cea de-a 10-a rundă de acordare a licenţelor.

NIS a fost achiziţionată de Gazprom în anul 2009, în urma unui acord încheiat între Serbia şi Rusia. Este una din cele mai mari companii din sud-estul Europei, având ca domenii de activitate explorarea, producereaşi rafinarea de ţiţei şi gaze naturale, precum şi vânzarea de produse petroliere.

NIS şi East-West Petroleum Corp. (EWP) din Canada au încheiat un acord pentru exploa¬tarea în comun a zăcămintelor din România. Cei de la EWP vor avea 15% din acţiunile proiec¬tului, iar 85% revin companiei NIS din Serbia, adică părţii mascat-ruse. “Vor exploata câmpurile petrolifere din Provincia Panonică din vestul României”, susţine “Kommersant”. Panonia este toată Ungaria, dar ruşii se fac că nu ştiu. În afară de ţiţei şi gaze naturale tradiţionale, zăcămintele mai conţin şi gaze de şisturi bituminoase.

Cine plăteşte?

La prima vedere, lucrurile aşa ar trebui să stea, iar noi chiar să credem: afaceri fără frontiere, şi ruşii sunt băieţi buni, ei fac business, nu busine¬ssul politicii şi altele asemenea. Cu totul altfel au procedat ruşii însă cu Republica Moldova. Au insistat să primească şi acolo o cotă parte la gazoducte. Au oferit gaze fără limită pentru mafia lui Igor Smirnov, liderul transnistrean.

Nu de dragul acestui individ a procedat astfel Vladimir Vladimirovici Putin. El avea nevoie să îndatoreze cât mai mult Trans¬nistria. Dacă prin absurd undeva, în viitor, Chişinăul reuşeşte să preia controlul constituţional asupra Transnistriei, Moscova le aruncă basarabenilor în spate datoriile făcute de Tiraspol. O mână spală pe cealaltă, iar gazul pe-amândouă.

Alternativa Nabucco

În contextul acestui război economic, Traian Băsescu a insistat pe lângă Bruxelles, dar şi la Washington ca Uniunea Europeană să-şi construiască o alternativă la resursele ruseşti de energie. Cu chiu, cu vai, a început să se urnească proiectul Nabucco. Pentru România, deci şi pentru basarabeni, cel mai profitabil ar putea deveni proiectul AGRI, adică acronimul de la Azerbaidjan – Georgia – România Interconector.

O carte grea pentru ţara noastră. O idee pe care Putin ar fi vrut s-o aibă el. Când a văzut că Turcia joacă tare şi că nu admite trecerea gazoductului prin apele ei teritoriale, Putin a ameninţat că va construi o fabrică de gaz lichefiat la Novorossiisk. După modelul AGRI, care va aduce gaz din Azerbaidjan, îl va lichefia în Georgia, îl va transporta apoi cu tancurile pe Marea Neagră, îl va regazeifica la Constanţa şi apoi va oferi astfel hidrocarburi Europei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

3 × two =