Va trebui să acceptăm că Drag..." />

Lungul drum spre Mecca Românilor

Marian Mihai, preşedintele Asociaţiei Culturale „Rădăcini”, împreună cu primarul Viorel Bodea din comuna Orăştioara de Sus, Hunedoara, a organizat la Costeşti o conferinţă pe tema originii Dragobetelui şi Mărţişorului. Chiar de Dragobete. Cea mai mare surpriză nu a fost conferinţa. Nu mă aşteptam ca localnicii să suporte prelegeri de peste patru ore. „A fost o frumoasă lecţie de istorie şi vă mulţumim”, a spus primarul Viorel Bodea la final.

La poalele Sarmisegetuzei Regia, Dragobetele nu există. Nu mai există, chiar dacă e o zonă arhaică. El nu apare nici în Maramureş, nici în Oaş, nici în nordul Moldovei. Unii vor să-l suprapună peste Glavoobriatenia (Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul) de la bulgari sau ucraineni.

Că s-ar fi produs nu-ştiu-ce metateză, care explică numele actual. Sărbătoarea Aflării Capului e la sfârşitul lunii februarie, dar nu explică Dragobetele. Alţii pretind că Dragobetele şi-ar avea originea într-o altă tradiţie pravoslavnică – Ian Kupala, dar aceasta se ţine pe 24 iunie.

S-ar potrivi mai degrabă cu Sânzienele noastre, dar tot inexactă e şi această apropiere. E adevărat că Dragobetele e un fel de Eros, un Cupidon mai obraznic, un Pan mereu senzual, care nu le iartă pe fetele sau nevestele rătăcite prin păduri, mai ales pe cele ce nu-i cinstesc ziua. De Ian Kupala, ruşii alergau despuiaţi prin păduri şi petrecerile lor se terminau cu unele trăiri orgiastice, lucru care îi punea la grea încercare ideologică pe activiştii bolşevici, tare vigilenţi la morală. Chiar şi pe timpul lui Brejnev ritualul se mai păstra încă.

Unii etnologi susţin că Dragobetele e un personaj demitizat de olteni prin sufixul lor peiorativ „-ete”: Brabete, Juvete – Dragobete! Atunci, ar trebui să admitem că Dromichete era tot un fel de oltean şugubăţ, ce le alerga pe muierile iabraşe prin codrii patriei.

Va trebui să acceptăm că Dragobetele face parte din acel panteon popular extrem de vechi, care a coexistat cu doctrina monoteistă a zalmoxianismului (credinţa în Zău Moş), creaţia elitelor spirituale din Dacia. Vine din timpuri imemoriale, la fel ca Zburătorul sau Ielele, acest tabu pentru mai vechile Sânziene. E o sărbătoare a primăverii la fel ca Mărţişorul, de care aparent s-a desprins. Şi asta pentru că dacii, la fel ca romanii, sărbătoreau Anul Nou la 1 martie. Era sărbătoarea Soarelui Neînvins (Sol Invictus).

Prin urmare, şi Mărţişorul e o sărbătoare a dacilor. Un talisman pe care fetele îl ofereau flăcăilor, purtat de războinici, cum se vede şi din urmele găsite în mormântul de la Schela Cladovei: un tânăr luptător purta la gât Mărţişorul alb-roşu. Este împletirea eternă dintre viaţă şi moarte. Albul, la vechii români, era culoarea doliului, iar roşul simbolizează viaţa. Şi astăzi, fetele din Basarabia şi din Bucovina dăruiesc mărţişoare feciorilor. În restul României, femeile au învins definitiv…

Era să uit: la întâlnirea de la Orăştioara de Sus s-a lansat şi cartea „Dacia secretă” a lui Adrian Bucurescu. A doua ediţie. Adăugită şi îmbunătăţită. Autorul ne surprinde din nou cu asocierile lui frapante, dacă nu eşti obişnuit cu scrierile vechi.

Urmă de urs

După conferinţă, am plecat la… hotel. Ne-am ţinut după caii lui Florin Râmbetea, pe o potecă întretăiată doar de sălbăticiuni. Cerul coborâse pe vârfurile brazilor şi cernea mărunt. Omătul trece de genunchi. Doi paşi înainte – unul înapoi. „Uite, asta-i urmă de iepure, asta-i de câne, asta-i de lup… uite şi laba de urs… Nu, nu hibernează cum crede lumea”, spune Florin Râmbetea, un fecior de 26 de ani. Care are deja un băiat. Profesorul Vasilescu a obosit şi trebuia să-l ajut, cu toată răbdarea. Şi iar ne odihnim. Şi iar pornim. Din nou ne poticnim. Ploaia a pătruns până la piele. „Aici au fost îngropaţi bunicii noştri de demult. La rădăcina prunilor”, povesteşte Florin. Cum să duci mortul desăgeşte pe cal, până la biserică? Şi apoi, veşnicia parcă-i mai aproape de casă dacă-l ai pe moşul aici, lângă perete. De ce să te temi? Morţii nu pot să facă nici un rău. Spaimele nu au fost ale noastre, vin de la alţii.

Un boc e o cioată, un chituc, o bucată de lemn retezat, numai bun de despicat şi de pus pe foc. E adevărat că Emil Boc a fost pe-aici…

După aproape trei ceasuri, am ajuns la căldură. Florin a pus un… boc pe foc şi soba ne-a împins spre pat. Un pahar de vinars a făcut minuni: dacologul nostru era ca nou, iar Adrian Bucurescu a început un cântec despre noaptea când se fură caii… M-am dat mai aproape de gazda noastră, un bătrân vînjos şi iute, cu părul alb şi des ca peria, cu mâinile bătute de muncă. Nu se lamenta, nu aştepta să vină Guvernul sau jandarmii să îi dea omătul de pe lângă pereţi, cum boceau cei de prin Călăraşi, Buzău sau Vrancea… Chiar dacă aici mai dă şi ursul câteodată şi-şi ia dreptul.

„Spânzul traje tăt răul”

Îmi povesteşte cum îşi tămăduieşte el animalele, când veterinarul nu mai ajunge până aici sus.

„Spânzul traje tăt răul din animal. Îl pui în ureche la porc. La vacă se pune la chept, sub pele. Acolo unde începe cerbica de la capu cheptului. Se face o pană şi se înfige cu sula un fir de spânz: se umflă acolo cât o pită. Aşa traje şi se umflă. Şi încet-încet începe a scăde şi pică un dărăbuţ de-acolo, aşa, cât îi gura de păhar. Cade tăt rău’ adunat în juru’ spânzului. Dar când îl pui cu sula, faci o roată aşa cu sula în pele. Şi pică pelea cât ai înţepat. O pus unu’ spânz la picior, ca să nu meargă la armată. S-o infectat picioru, nu s-o mai vindecat. Îi bun spânzu şi ceai de reumă. Îl fierbi şi bagi picioarele în apa cu spânz. Dar trebuie să ştii cât să foloseşti: să pui cât un ac de cusut, nu mai mult sub pele la vită. Un centimetru lungime, nu mai mult. Dacă vrei să uşti un copac falnic, împlânţi un fir de spânz sub coajă. Şi se uscă. La porci poţi să-l foloseşti la ureche: trage răul, dar rămâne gaură în ureche. Veterinarii ştiu de spânz, nu folosesc, dar recunosc că-i bun.

Dacă vaca se umflă, era bună jinţura. Creşte numai pe custuri. Are floare galbenă şi creşte numai pe steiuri. Jinţura se pune în vinars sau o tai mărunt şi o pui într-o sticlă cu apă. E bună şi pentru fiere, pentru plumâni la vite. Dar mai beau şi oamenii. Steregoaia se face numai pe marginile munţilor. Are floare albă. Se scoate tulpina cu rădăcină cu tăt. Se bate mărunt cu muchea toporului şi-o laşi o noapte-n apă rece. Mai demult se fierbea într-un ceaun. Stropeşti cartofii cu zeamă de steregoaie şi şapte-opt ani nu ai necazuri cu gândacii de Colorado. Cartofii nu au nevoie, se pot mânca. Pe mine m-a învăţat un bătrân de pe Dealul Ludeşti să caut steregoaie. Aici, pe Grădiştea Muncelului, nu creşte steregoaia”.

Nimeni nu răspunde pentru destinul Cetăţii Sarmisegetuza Regia

A doua zi, am stat de vorbă cu primarul Viorel Bodea din Orăştioara de Sus despre oameni şi locuri. Despre cetăţile de care se face atâta caz şi nu se întreprinde nimic.

Ce oferte aveţi pentru cei care vor să vină aici ca la Mecca tuturor românilor?
Aici se găsesc trei cetăţi dacice prinse în patrimoniul UNESCO: Costeşti, Blidaru şi Sarmisegetuza Regia. Ne mândrim că am rămas locuitori ai zonei. Mă nemulţumeşte că aceste cetăţi dacice încă nu sunt puse în valoare. Nici acum nu se ştie măcar cine le administrează.

A venit premierul Emil Boc şi a zis că face şi drege.
A venit şi a promis, banii n-au venit. Că se vor acorda 10 milioane de lei pentru prospecţiuni (100 de miliarde de lei vechi). Până acum, arheologii veneau de la Cluj, săpau şi noi nu eram obligaţi, dar veneam să-i ajutăm cu materiale, le dădeam mâncare. Nu aveau cu ce plăti transportul până la Sarmisegetuza. Nu sunt lipsit de modestie. Am ajutat cât am putut, dar nimeni nu ne dă buget pentru cetăţile din comuna noastră. Cetăţile sunt pe teritoriul comunei şi lumea crede că noi am fi răspunzători. Dar aici e răspunzător şi Ministerul Culturii, e şi Ministerul Mediului, cu pădurile.

Plec de la Orăştioara de Sus cu sentimentul că domnul primar chiar are cu ce se lăuda în campanie în faţa concetăţenilor. Nu stau la fel şi cei ce nu vor să clarifice statutul Cetăţii Sarmisegetuza Regia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × 3 =