Compania Logistic E van Wijk..." />

Logistic E van Wijk în România

Compania Logistic E van Wijk oferă servicii integrate de transport şi logistică în Olanda, România şi Ucraina. Fondată în Olanda, în 1949, în anul 2012 împlineşte 20 de ani de când activează şi în Româ­nia. Prin performanţă şi promptitu­dine, a devenit un partener respectat printre transportatorii din România. De curând, 11 şoferi au primit diplo­me de excelenţă IRU.

Eram curios să ştiu de ce un investi­tor olandez şi doi acţionari clujeni şi-au încredinţat afacerea unui tânăr din Ro­mânia – directorul general Gavril Mircean. Domnul Van Wijk a avut iniţiativa afacerii în România. Businessul – por­nit de tatăl domniei-sale. Star­tul românesc a fost în 1992, cu două camioane. Acum s-a ajuns la o flotă de 170 de cami­oane, cu trei depozite, la Cluj, Bucureşti şi Arad.

Logistic E van Wijk creşte ca feciorul din poveşti, chiar dacă perioada pare improprie dez­voltării. 170 de şoferi în 2009, 229 în 2011. 127 de camioane în 2009, 170 în anul 2011. Venitul pe kilometru în 2011: 0,8 – 0,91 euro/km. „E îmbucurător că în 2011 nu am avut evenimente rutiere notabile. Am pierdut un camion, au fost câteva eve­nimente rutiere, dar n-am avut decese“, spune Mircean. În anul 2009, Logistic E van Wijk avea în medie 12.700 mp de depozit, în 2011 are 15.200.

Firma se remarcă prin numărul mare de TIR-uri cu remorcă. Aşa poate ajunge un camion să aibă volumul maxim de 120 mc, faţă de cel mult 100, în cazul unui trailer mega. Ţinta predilectă sunt clienţii ce au nevoie de acest gen de transport de volum. Mircean spune că E van Vijk a încercat să dezvolte „liniile de grupaje pe ţări, zilnice şi săptămânale, pe majoritatea ţărilor europene. Cu Ungaria, avem linie zilnică Budapes­ta – Cluj – Bucureşti. Pe Bu­cureşti – Sofia, avem linie de două ori pe săptămână. Avem camioane ce parcurg aceste distanţe în ambele sensuri cu o frecvenţă bine stabilită“.

„Aş face o remarcă specia­lă: şoferul Alexandru Fazekaş are cei mai mulţi kilometri parcurşi lunar: 13.000 de kilo­metri“, precizează Gavril Mir­cean. Camioanele care au făcut transport intern au o medie pe 2009 de 6500, 2010 de 6000 şi 2011 de 7100 km/camion. Cei mai mulţi kilometri parcurşi în transportul intern i-a făcut Dragoş Simion.

Marea problemă a transporta­torilor e scumpirea combustibilu­lui. În 2009, un litru de motorină era în România 75 de cenţi fără TVA, iar acum a depăşit un euro. Mircean încurajează reducerea consumului: „2011 a fost un an de mare stres. În 2009, am cobo­rât consumurile la nivel de flotă sub 32%. În 2011, scăderea a fost semnificativă, prin sistemul din cabină, ce-i ajută pe şoferi să op­timizeze stilul de conducere. La acest capitol premiantul e Matei Marton“. În transportul intern, cel mai bun consum l-a avut şo­ferul Adrian Văcar.

Sistem de conducere inteligent

Logistic E van Wijk a adop­tat în 2010 un proiect compu­terizat integrat de supervizare a activităţii, constând în 169 de computere de bord pe camioa­ne şi în module funcţionale, cu care se lucrează pe planificare, financiar, comercial şi admi­nistrativ. „În perioada imediat următoare, colegii din depozit vor beneficia şi ei de alt sistem de lucru integrat, prin care in­formaţiile vor circula mult mai repede, iar raportările vor veni în timp. Chiar dacă acum ne e mai greu să-l învăţăm, să-i ce­rem ce ne dorim, cu siguranţă, după o perioadă de acomoda­re, vom avea un sistem ce ne va ajuta foarte mult“, explică Gavril Mircean.

Pentru 2012, Logistic E Van Wijk urmăreşte finalizarea in­vestiţiei, ce se ridică la apro­ximativ un milion de euro, pe fonduri europene, gândit din 2008, confirmat la finalul anu­lui 2010. În 2012 firma va achi­ziţiona 20 de camioane pentru transport internaţional, în valoare de peste 2,3 milioane de euro, ce vor lucra în comu­nitatea europeană. Se va face şi o sală de training pentru con­ducătorii auto.

Un erou necunoscut

„Dacă la nivelul anului 2009, la reparaţiile camioanelor ne-am încadrat la 47 de cenţi pe mia de kilometri, în 2011 am coborât sub 46 de cenţi. Cred că aici am avut câteva intervenţii remar­cabile. Cel mai bun exemplu e şoferul Gigi Rusu – unul dintre cei 11 şoferi premiaţi de IRU, cu câteva reparaţii pe care le-a făcut pe parcurs pentru a evita costuri suplimentare“, povesteş­te Mircean. Aş fi vrut să-l cunosc când am fost la Cluj, dar era plecat în cursă. Rusu a primit premiul pentru reparaţiile cele mai eficiente pe şosea, aducând economii firmei.

Mircea Mureşan, unul din acţionarii români de la Logistic E van Wijk, a relatat o întâmpla­re absolut remarcabilă cu acest om: „În Luxemburg a avut o defecţiune majoră la cutia de viteze. La telefon, mi-a spus că poate s-o repare el, ca să ajungă în Olanda. L-am sunat pe dom­nul van Wijk, i-am spus despre ce e vorba. Acesta a vorbit cu şe­ful de atelier, care i-a spus că nu se poate rezolva în drum, trebuie să meargă la service. L-am sunat iar pe Gigi. El mi-a spus că, dacă primeşte sculele de care are nevoie, face maşina în drum. L-am sunat din nou pe domnul van Wijk, care mi-a spus că se duce chiar el cu trusa de scule, «dar sunt convins că reparaţia nu se poate face aco­lo». Gigi a reparat însă cutia de viteze şi e cel mai bun şofer. Un exemplu pentru toţi“.

Un dezastru: plata licenţei la Bucureşti

Mircean spune: „Deranjează mult acest lucru. Dacă atunci când eram mici contribuabili plăteam taxa pentru maşinile pe care le înmatriculam în Cluj, aşteptam maximum şapte zile talonul. Acum te duci la Bucu­reşti, plăteşti taxa, mai pierzi cel puţin o săptămână până poate pleca un camion din curte. Mi s-ar părea absolut normal ca autorizaţiile să se poată obţine rapid. Aş înţelege să dureze mai mult dacă am avea o firmă nouă, dar deja discutăm despre o firmă veche, cu tradiţie. Pentru orice document să aştepţi perioade lungi – mi se pare exagerat“.

Şeful E van Wijk România e de acord că trebuie să-ţi faci pre­viziuni, să fii atent la detalii, dar rezolvarea ar trebui să fie mai rapidă. E van Wijk a început să se bugeteze, de la intrarea cami­onului în curte până la plecare (vopsirea camionului în culorile firmei, inscripţionarea numelui pe prelată, uşile, autorizaţiile, trecerea prin Registrul Auto Român, plata taxei de poluare, licenţele), cam o lună, în cazul cel mai fericit.

Transportatorii susţin că n-ar trebui să dureze peste două săp­tămâni. Degeaba am intrat în UE, dacă ne macină tot birocra­ţia. Aceste decizii trebuie luate la nivel local, nu la Bucureşti.

Formarea şoferilor

Logistic E van Wijk îşi şco­larizează singură şoferii. E un efort financiar şi uman consi­derabil, dar, curios, nu i s-au aprobat fonduri europene. Mo­tivul? Şoferii nu sunt o catego­rie importantă pentru România! Mircean spune: „Am luat decizii corecte la momentul potrivit. Îi antrenăm de ani. Pe lângă trai­ningurile efective pe diferite teme, trainerul face curse efec­tive, cu şoferul în dreapta sau în stânga. De la caz la caz, cu şoferii ce au nevoie de un ajutor suplimentar“.

Sistemul e mai complex în companie. Când E van Wijk alege un şofer, se procedează astfel: 10 şoferi-mentori preiau începătorii. Urmează o perioadă de monitorizare de către echipa de planning. Apoi, van Wijk îşi dă seama dacă trebuie continuat trainingul. Pe cheltuieli proprii, dar e totuşi mai ieftin decât să apară accidente, mărfuri de­teriorate, întârzieri sau clienţi nemulţumiţi.

Logistic E van Wijk alege caractere. Cele mai bune rezul­tate sunt pe baza recomandă­rilor. Apoi, se face testarea: o parte pe Resursele Umane, alta pe cunoştinţele tehnice: timp de condus, cunoştinţe tehnice minime. Dacă trec, ajung la şoferii-mentori, apoi se fac eva­luările plannerilor. Apoi se constată dacă trebuie să intre în acţiune şi trainerul.

O hibă legislativă. Modul cum se dau amenzile pentru depăşirea masei e aberant. „Mi se pare intolerabil să plăteşti 300 de milioane amendă pentru că ai depăşit cu 100 de kilograme greutatea pe axă“, spune Mircean. Există companii care au circulat cu mase de 50 de tone şi peste, în loc de 40 de tone, cât e legal.

Aşa se distrug drumurile şi camioanele devin pericol public. Dacă eroarea unui şofer, ce încarcă doar cu 100 – 200 de kilograme mai mult pe axă, poate fi amendată la fel, diferenţa e enormă. Amenda trebuie să fie în acord cu fapta.

Trebuie făcută diferenţa între cei ce încalcă legea pentru a-și mări profitul şi cei ce greşesc. Epedepsit cel ce face expediţia, nu adevăratul făptaş, care e uneori clientul transportatorului. Aici lucrurile ar trebui clarificate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

seven + 3 =