În SUA, lobbyingul e o p..." />

Lobbyingul american & european, sub lupă

În Statele Unite ale Americii, lobbyingul este o practică de business îndeobște recunoscută și mai lesne acceptată decât în orice colț al lumii, beneficiile sale fiind înțelese pe deplin.

Legăturile dintre elita politică și mediul de afaceri în Statele Unite sunt mult mai strânse decât în Marea Britanie (țara de origine a lobbyingului), fapt susținut și de numărul de oameni de afaceri care dețin poziții strategice în guvernul american.

Factorul determinant în dezvoltarea și menținerea acestor bune relații rezidă în finanțarea campaniilor electorale. Prin intermediul Comitetelor de Acțiune Politică (PACs), a donațiilor individuale sau a celor oferite de corporații, companiile furnizează candidaților sume mari de bani și continuă prin exercitarea influenței asupra reprezentanților aleși (uzând uneori de amenințări privind retragerea fondurilor).

Istoria lobbyingului la Bruxelles este una relativ recentă, primele grupuri de interese formale apărând în perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial. Scopul acestora era de a înțelege: structurile organizaționale ale sistemului politic european și modelul lobbyistului de succes la Bruxelles.

Odată cu alegerile directe pentru Parlamentul European (din 1979), s-a înregistrat o creștere vizibilă a numărului de lobbyiști – determinată de nevoia de a furniza informații și de a influența activ procesele decizionale din acest spațiu (echivalentul reprezentării organizate a intereselor).

Din anul 1986, a crescut rolul Parlamentului, conducând astfel la crearea votului cu majoritate, cerută pentru luarea deciziilor în Consiliu, la creșterea complexității legislației Uniunii Europene și la importanța lobbyingului pentru diverse categorii de stakeholderi. UE se transformă într-un factor politic decisiv la nivel mondial și devine ținta lobiștilor.

Comisia Europeană a avut un rol major în evoluția grupurilor de interese, prin preocuparea directă a unor oficiali care au sprijinit constituirea lor, prin oferirea de resurse pentru dezvoltare și prin măsuri care să faciliteze accesul la structurile sale.

Procesul legislativ de la Bruxelles diferă considerabil de cel din Marea Britanie (de exemplu), iar firmele britanice care oferă servicii de lobby trebuie să demonstreze că, înainte de a-și putea desfășura activitățile în țara de orgine, pot influența legislația Uniunii Europene.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

twelve − 11 =