Trei pătrimi din Transporturi se realizează cu auto..." />

Invenţiile

Autovehiculul – dar al îngerilor sau blestem?
Comisar Dragoş Andrei Ignat (Academia de Poliţie Al. I. Cuza)

La început mergeam natural, cu ajutorul picioarelor pe care ni le făurise Dumnezeu. Apoi, a apărut targa. Spirit iscoditor şi inteligent, am inventat căruţa, la care am înhămat animalele pe care le domesticisem.

Unii doreau să fie duşi în pas alene, de către semenii lor, pe care îi desconsiderau pur şi simplu. Am revenit la o formă dezvoltată a tărgii – lectica. Mai departe, marele Leonardo însuşi a fost interesat în domeniu.

Şi au mai trecut câteva veacuri până când, pe vremea Regelui Soare, au apărut caleştile şi cabrioletele. Dar de-abia în 1769 un căpitan franţuz, Nicolas Cugnot, a reuşit imposibilul – motorul cu abur, iar căruţa atingea astronomica viteză de… 4 km/h.

Dar începutul fusese făcut. Au urmat oameni celebri: Ampére, Faraday, Korff, Benz, Daimler, Maybach, Ford. Şi aşa s-a născut autovehiculul.
Însă tânărul„zeu” începea să-şi ia tributul încă din veacul al XIX – lea.

A trebuit să creăm legi şi drumuri, conducători şi pasageri, pietoni şi automobilişti, poliţişti rutieri ş.a. Fără îndoială, autovehiculul a devenit un „modus vivendi”.

Mai mult, au apărut modele ce tind frecvent spre 300 km/h. ABS, ASR, ESP, TCS sunt deja abrevieri uzuale şi obligatorii, în formă şi în conţinut. Trei pătrimi din Transporturi se realizează cu autovehiculul.

Dar pier anual apoximativ 1.500.000 de oameni. Un adevărat război, în tranşeele căruia ne aflăm cu toţii, zi de zi. Să luăm aminte, aşadar!

Tehnologia are întotdeauna efecte secundare
Dr. Daniel Mazilu (ARTRI)

Mișcarea omului pe pământ presupune întotdeauna eforturi și deprinderi iar transportul bunurilor costuri și riscuri. Dacă privim istoria Transporturilor prin prisma numărului de invenții (de la roată la GPS) înțelegem că omenirea se găsește într-o competiție inegală și stranie cu cel mai mare transportator de oameni și bunuri care este Terra.

Multe din invențiile cunoscute astăzi sunt reacții omenești la o frustrare inutilă. Terra ne duce, ne însoțește, dar nu ne conduce. Din acest motiv cred că cele mai fericite inovații auto au fost și vor fi cele care vor păstra oamenii într-o stare de echilibru cu semenii lor, cu natura, cu Dumnezeu și cu ei înșiși.

Nenumărate avantajele tehnologice au ușurat povara generațiilor actuale, dar, în același timp, altele au accelerat procesul alienării. GPS-ul, de exemplu, este o călăuză relativă, care pe termen lung va provoca dependență de subordonare și orbecăială urbană.

Interioarele hipertehnologizate ale autovehiculelor, încercând să ofere un maximum de confort și de control, generează iluzia unei insularități sociale.

Mașina super-dotată devine un scop și nu un mijloc. E bine? E rău? Până una-alta, e ceea ce își doresc să ne convingă dealerii auto. Inventica actuală rimează bine cu marketingul.

Dar cu morala? Întrebarea rămâne deschisă generațiilor prezente. Inventatorii vor trebui să înțeleagă că produsele lor nu pot fi “neutre”, că tehnologia, pe lângă beneficii, are întotdeauna efecte secundare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

five × 1 =