Ce este ACTA..." />

Întrebări justificate despre ACTA în Transporturi

Ce este ACTA?

 ACTA e un acord, semnat de SUA, Japonia, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Singapore, Coreea de Sud, Maroc, Mexic şi Elveţia, ce urmăreşte să combată contrafacerea în sens larg, de la medicamente la filme sau produse muzicale descărcate ilegal de pe Internet. Acordul e analizat acum şi de UE. Discuţiile despre protejarea proprietăţii intelectuale sunt justificate. Trebuie doar să se găsească modalitatea rezonabilă de protejare a lor. Contestarea ACTA are la bază tentativa grosolană de încălcare a drepturilor fundamentale ale cetăţeanului şi a vieţii private, pentru a proteja interesele unei adevărate industrii, ce prosperă pe lângă creatorii de produse şi patente.

Comisia Europeană a decis recent trimiterea ACTA la Curtea Europeanăde Justiţie (CEJ), în contextul îngrijorărilor cu privire la incompatibilitatea acordului cu drepturile si libertăţile fundamentale.

 De ce a semnat România ACTA?

Problematica ACTA şi implicaţiile au fost analizate cu superficialitate de cei responsabili, fără o dezbatere publică. Multe decizii sunt luate pornind de la premisa că, dacă UE face ceva, trebuie să ne conformăm. România a anunţat pe 24 februarie că va amâna ratificarea Acordului, până la pronunţarea CEJ, după ce mai multe state suspendaseră ratificarea.

 

Va influenţa ACTA Transporturile?

Transportatorul desfăşoară o activitate ce-l expune la riscuri, chiar când respectă procedurile de lucru. Deteriorarea mediului de afaceri prin reglementări gen ACTA creşte direct riscurile şi pentru transportator. Textul ACTA nu are prevederi care să afecteze direct transportatorul, dar trebuie monitorizată implementarea.

 

Ce acte normative definesc răspunderea transportatorului?

Răspunderea transportatorului e stabilită în principal de Convenţia CMR şi Codul Civil, prin descrierea contractului de transport. Convenţia CMR stabileşte condiţiile transportului internaţional, cu referire la părţile implicate în transport. Codul Civil stabileşte condiţiile transportului pe teritoriul României, stabilind şi relaţia cu terţii. Prevederi din multe alte acte normative au importanţă pentru descrierea răspunderii transportatorului: Codul vamal, Convenţia TIR, Codul Fiscal etc. De exemplu, acceptarea unei facturi incomplete poate să-i creeze transportatorului probleme. Încadrarea greşită a mărfii în codurile vamale poate implica şi transportatorul în litigiu. Transportatorul consideră că transportă mărfuri generale şi, de fapt, ele sunt accizabile şi ar fi trebuit să facă alte demersuri legale.

 

Ce obligaţii are transportatorul la încărcare?

La primirea mărfii, transportatorul e obligat să verifice:

a) exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură, referitoare la numărul de colete, cât şi la marcajul şi numerele lor;

b) starea aparentă a mărfii şi ambalajului ei.

 

Dacă transportatorul nu are mijloace rezonabile de a verifica exactitatea menţiunilor din paragraful de mai sus, el va înscrie în scrisoarea de trăsură rezerve, ce trebuie motivate. Transportatorul nu e obligat să examineze dacă documentele de la expeditor şi informaţiile furnizate sunt exacte sau suficiente. Expeditorul e răspunzător faţă de transportator pentru toate daunele ce ar putea rezulta din lipsa, insuficienţa sau neregularitatea acestor documente şi informaţii, in afară de cazul în care culpa e a transportatorului.

 

Trebuie să ceară transportatorul factura mărfurilor sau alte documente?

Transportatorul trebuie să ceară documentele vamale, fiscale, sanitare etc. de care are nevoie pentru finalizarea contractului. Situaţia generală e aceea în care transportatorul nu are nevoie de factură. Dacă, spre exemplu, trebuie să deruleze formalităţi vamale înainte de descărcare, factura mărfurilor trebuie să fie la el sau la agentul destinatarului. Transportatorul va trece pe CMR documentele primite la plecare. Deseori autorităţile cer documente suplimentare şi pentru situaţii în care acest lucru nu se impune şi se creează cutume, respectate apoi de transportatori.

 

Are transportatorul obligaţii privind originalitatea mărfurilor?

În acest moment, nu. Există o obligaţie de minimă diligenţă, în relaţie cu prevederile legale, ce spune că transportatorul poate semnala expeditorului dacă ceva i se pare suspect sau poate cere înscrierea de rezerve în CMR. Aceste demersuri trebuie să fie însă justificate. Constatarea contrafacerilor e o procedură ce necesită personal specializat, iar pentru transportator e recomandabil să nu deruleze proceduri pentru care nu e instruit.

 

Care sunt riscurile pentru transportatori?

Riscul cel mai des întâlnit e cel în care, pentru marfa susceptibilă a fi contrafăcută, se dispune blocarea temporară într-un depozit. Camionul transportatorului e blocat până la transbordarea mărfii şi vor fi dificultăţi la încasarea banilor pentru cursă.

 

Care e cel mai dificil scenariu cu litigii referitoare la contrafaceri ?

În relaţia cu autorităţile, transportatorul poate fi blocat, iar marfa să nu fie descărcată într-un depozit. Fiindcă în toate ipotezele vorbim doar despre transportatori corecţi, putem lua în considerare că va fi şi amendat pentru eventuale nereguli asociate cu transportul, mai ales obligaţiile la încărcare.

 În relaţia comercială cu terţii, deţinătorul unei mărci contrafăcute poate constata că producătorul mărfurilor este din China, iar destinatarul e din altă ţară sau e o firmă-fantomă şi decide să dea în judecată transportatorul. În mod normal, dacă transportatorul şi-a respectat obligaţiile, va câştiga procesul, dar va consuma resurse. După câteva procese pierdute, e de aşteptat ca deţinătorii unor mărci protejate să mai mizeze pe această variantă doar ca metodă de descurajare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

six + ten =