Majoritatea montaniarzi..." />

În Rezervaţia Naturală Piatra Craiului

Majoritatea montaniarzilor cred, uitându-se speriaţi la coama lungă a Pietrei Craiului, că aceşti munţi sunt greu accesibili unui turist obişnuit şi sunt o destinaţie turistică de specialitate.

Nimic mai eronat: nu te obligă nimeni să te repezi pe Coama Lungă, între vârfurile Lespezi (2.127 m) şi Grind (2.210 m). Chiar şi aici, pe vreme bună, respectând regulile, cu un ghid experimentat lângă tine şi echipament adecvat, nu ai probleme. Dar sunt alternative.

Ai două tipuri de trasee, pe marea lamă calcaroasă centrală, extrem de spectaculoase, mai toate cu marcaj roşu. Primul e superbul traseu al Crestei Pietrei Craiului, de 24 – 26 km. Poate fi parcurs de la sud-vest spre nord-est, ori invers.

Lama centrală e cel mai lesne accesibilă dinspre Zărneşti, aşa că e cel mai bine să pleci de la Cabana Curmătura dimineaţa, pregătindu-te să înnoptezi la Refugiul Vârful Ascuţit „Carol Lehman” (2.150 m), la jumătatea distanţei (nu vă aşteptaţi aici nici la Wi-Fi, nici la aer condiţionat).

A doua zi dis-de-dimineaţa pleci spre Casa de Vânătoare Piatra Craiului, la celălalt capăt al lamei masivului central. Nu e bine să ai cu tine cortul, nici rucsacul cu cadru, trebuie să fii sprinten și elastic.

Piatră cu piatră, pășești atent, echipat corespunzător, cu sânge rece. Ca o capră de munte, cum pot fi văzute uneori, ele fiind o atracţie a acestor munţi. Peisajul e superb, nu trebuie să te sperie hăurile ce se deschid.

Impermeabilul din Gore Tex nu trebuie să lipsească. Chiar dacă e vară, soare, senin, oricând poate veni o aversă. Un prieten era cu un grup de 10 pe creastă, la Coama Lungă, dincolo de Lespezi. Din nimic, cerul, foarte aproape, s-a făcut capac vânăt.

„Ne-am lungit pe burtă, în şir indian şi ne-am ţinut de pietroaie. A început să plouă. Nu era ploaie, ci un val furios de apă. Respiram în gluga de Gore Tex, cu gura deschisă. Apoi au coborât norii pe noi. Pe stânci, în jur, pârâiau descări electrice. Când norii au coborât sub noi, am început să ne prăjim la soare”.

Al doilea gen de traseu e urcușul pieptiș, din lateralele versantului, extrem de periculos. Pe Şpârla Tămaşului, pe la Refugiul Şpârla, trecând pe La Lanţuri, ajungi pe Şaua Grindului, având în stânga impozantul Vârf La Om (2.230 m), cel mai înalt din masiv, cunoscut şi ca Piscul Baciului.

Ascensiunea versantului face traseul La Jepi din Bucegi dulce poezie. Recomandăm coborârea numai alpiniştilor. Piatra Craiului are senzaţii tari pentru ei, fiind plină de brâuri, şei, poliţe, hornuri, ace şi chei extrem de frumoase.

A face o drumeţie montană în Piatra Craiului nu înseamnă neapărat să te caţări unde se avântă vulturii.

O tură în Piatra Craiului e un tribut şi o dovadă de respect acestui munte sălbatic, sec şi frumos, respirându-i aerul tare, mirosind a vipere cu corn.

Recomandăm călduros traseele din jurul masivului central. La sud, avem Masivul Pietricica, care cu Vârful La Arsură atinge 1.853 m. De la Cabana Dâmbovicioara, din sud, ai treabă multă, nu joacă.

Fenomenele carstice abundă, ca de altfel în toată această grupă de munţi. Relativ aproape, te dai în Cheile Plaiului Mare, la Peştera Urşilor.

Cam tot la fel de aproape e Curmătura Posadei, alături superbele Chei Mari ale Dâmboviţei. Apoi, mai ai tot la fel de aproape Cheile Cheii şi, în sfârşit, Cheile Dâmbovicioarei. Aici e Peştera Dâmbovicioarei. Toate aceste destinaţii turistice minunate se desfac radial în jurul Cabanei Dâmbovicioara.

În Piatra Craiului, vegetația e mai puțin bogată, din cauza calcarelor. Totuși, avem specii unice în lume de floră și faună, ca faimoasa Garofiță a Pietrei Craiului (Dianthus callizonus). Alte specii protejate sunt Floarea de Colț (Leontopodium alpinum) și Ghințura Galbenă (Gentiana lutea).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eighteen + eighteen =