Iarna capitalismului european pe ulița Balcanilor

Sute de oameni au murit din pricina gerului, a lipsei utilităților, a alimentelor, a bolilor de sezon, a solicitării organismului. Cine poate calcula toate aceste pierderi umane și materiale impresionante? Asigurătorii au deja frisoane. Zeci de întrebări își așteaptă răspunsurile. Cum a fost cu putință o așa iarnă strașnică?

Iarna care a coborât peste toată Europa, dar mai ales peste Balcani, este privită de mulți dintre noi ca un fapt rău. Se fac deja calcule în toate domeniile. Cad guverne. Inflația urcă. Veniturile multora scad și se vor mai menține o vreme pe acest trend. Transporturile rutiere, navale, aeriene au fost date peste cap. Dunărea a înghețat pe kilometri întregi, iar Marea Neagră, din Pontul Euxin, a devenit pontul de gheață. Sute de TIR-uri au rămas împotmolite în multe țări din Europa. Sute de curse întârziate sau amânate. Vămile au fost închise temporar la granița cu Serbia. Autoritățile, neputincioase. Pierderile cumulate, de sute de milioane de euro/zi. Desigur, mai afectați sunt exportatorii, căci Europa celor aproximativ 500 de milioane de locuitori, deși consumă mult, tinde și mai mult spre a exporta. Dar nu acesta este răul cel mai mare. La români circulă două vorbe: „iarna nu-i ca vara“ și „un rău nu vine niciodată singur“. Aceasta din urmă arareori este suficient de bine interpretată. Cel mai adesea, se înțelege că un rău se adună cu un alți răi și se năpustesc asupra omului, asupra țărilor și a popoarelor. Cumva aceasta este și definiția populară a politicii și a partidelor. Mai există o interpretare, prin care se afirmă că un rău este într-o legătură cauzală cu altele săvârșite în trecut. Ce scapă atenției de multe ori este a treia situație, când răul făcut în prezent deschide poarta altora care pot surveni. Nu obligatoriu, dar foarte posibil. Nu într-un mod cauzal, ci în virtutea unor precedente. Priviți din Balcani la Europa! Ce se întâmplă cu ea? Pare îngenunchiată de metri de zăpadă, încremenită din pricina gradelor cu minus, îngrozită de perspectiva inundațiilor. În decembrie 2011 era supraîncălzită din pricina speculațiilor; acum s-a răcit la -20 de grade. În ianuarie era neagră de furie din pricina agențiilor de rating; acum e albă toată. Tot pe atunci era descoperită din pricina datoriilor, acum este pe de-a-ntregul acoperită de zăpadă. Mergea în două viteze, acum stă împotmolită. Europa are, fără îndoială, o clipă de răgaz. Va medita oare în aceste săptămâni la destinul ei? Va percepe acest moment drept o invitație la o reanalizare a fundamentelor ei profund seculare? Iarna aceasta este ca o imagine în natură / în oglindă a comportamentelor dintre popoarele europene. Dezbinate, egoiste, reci, într-o goană după profit, după supremație. Peste tot acest amubuteiaj de ambiții, de frustrări, de minciuni, de răutăți s-a așternut imaculată voia Celui care a făcut Europa și lumea toată.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

6 − two =