Gabi Tuchiluș, întreprinzător în Agricultură și proprietar de flotă de camioane „Trebuie să ne prețuim șoferii!”

Nu prea întâlnești asemenea opinii la fiecare pas, dar e perfect justificat modul de abordare: oamenii de afaceri dau pe mâna mecanicilor mașini, tractoare, instalații de tot felul. Foarte scumpe. Numai conștientizarea lucrătorilor că fac parte din joc, că vor deveni parte la profit alături de patron, asigură coerența și armonia afacerii. Și atunci, o mare parte a tensiunilor se rezolvă.

Gabi Tuchiluş a cumpărat recent încă două camioane MAN, pentru a-și dezvolta flota. La 5.000 ha, câte lucrează în satul Matca din județul Galați, are nevoie de transport eficient. Face parte din categoria agricultorilor care vor să depindă cât mai puțin de alți transportatori.

 

 „Sunt neamţ, îmi place ordinea”

Devine redundant să-l mai întreb de ce preferă tehnica germană. „Și eu sunt neamț: îmi place ordinea. La mine în fermă trebuie să fie execuție matematică, altfel nimic nu merge, oricât de modernă ar fi tehnologia”, spune Tuchiluș. „Folosesc cele două camioane MAN la transportul cerealelor. Am dat 40.000 de euro pe un cap tractor luat direct de la Viena și 10.000 de euro pe vagon. Celălalt a costat 125.000 de euro. Le-am luat cu banii jos. MAN are un service deosebit de serios. De aceea, am preferat să iau aceste camioane”. Tot nu pricepeam de unde atâta încredere în șoferi și tractoriști, categorii despre care circulă vorbe deloc măgulitoare. „Cine credeți că s-a dus să le cumpere? Șoferul și juristul. Am avut încredere să le dau atâția bani, sunt oameni de mare valoare. Le-am acordat încredere șoferilor și tractoriștilor întotdeauna și i-am respectat. Eu, dacă mă duceam ca director, ce știam eu? Atât timp cât șoferul meu lucrează pe un camion MAN, cum să n-am încredere în el? Nu mă pricep la asemenea motoare. Am plătit direct în Austria. Băieții s-au dus înainte, leau probat la reprezentanța MAN din Viena, apoi am venit aici, la reprezentanța MAN din Focșani. Nu poate să vină cineva să spună că le-am furat”.

Prin urmare, nu numai salariul este esențial pentru stabilirea unei relații corecte între lucrători și patroni. E obligatoriu respectul pentru lucrători. „Noi avem stabilitate în lumea șoferilor și a tractoriștilor, îi motivăm destul de bine. Avem încredere în ei și nu s-au petrecut probleme deosebite. Delegăm competențele și totul e în ordine. Sigur, noi delegăm răspunderea pe tot parcursul desfășurării muncii, pentru ca execuția să fie matematică. Ei își fac treaba, am grijă să-i motivez. Totul legal. Nu am vrut niciodată să ies din decor”, povestește Gabi Tuchiluș.

Informare și formare continua

 

Ca director la IAS Matca, s-a opus categoric distrugerii patrimoniului. Indivizi ce nu aveau nici o legătură cu agricultura voiau să pună mâna pe tot, doar pentru jaf. L-au amenințat, l-au bătut bestial, nu l-au învins. În toată confruntarea, specialiștii au rămas alături de Tuchiluș. Așa s-a putut salva această oază de performanță din România. Directorul a impus respect prin pregătirea lui profesională continuă. Pe lângă cultură mare și plante aromatice (coriandru, muștar etc.), Matca are acum o fermă de vaci, ce poate concur oricând cu cele din America sau Olanda. „Nu sunt mai liber ca înainte de 1990. Atunci era presiune psihică din cauza politicului, care te injecta.

Eu lucrez la fel ca atunci. Aveam elan tineresc și în doi ani am devenit inginer-șef la o unitate cu 5000 de hectare de teren, cu o fermă de 12.000 de animale, la Berești. Am venit la Matca, să fiu mai aproape de Cosmești, satul meu natal. Am făcut tot ce trebuia, am dat tot ce era mai bun din mine, intellectual și fizic. Nu am stat nici un moment fără să mă informez, să nu văd. Prima dată am ieșit din țară în 1992, când am vizitat ferme performante. Producția mea e însutită față de cum era înainte de 1990. Când am venit la Matca, se obțineau în medie 6,6 l de lapte de la o vacă. Am ajuns acum la 30 – 35 l la o vacă, prin progres genetic”, explică omul de afaceri.

Preferă soiurile de grâu autohtone, produse de școala românească de cercetare de la Fundulea, perfect adaptate la seceta și gerurile de la noi. Nu din patriotism ietin. Podișul Covurluiului e polul secetei din România. Cu excepția anului anormal 2014, aici temperaturile ajung frecvent vara la 40 – 50 de grade Celsius la soare, provocând insolații prelungite, prin radiații puternice (arșița), ce usucă plantele. „Întotdeauna, când am avut posibilitatea, am sprijinit cercetarea științificå din România și îmi mențin punctul de vedere. Statul va trebui să găsească o rezolvare. Așa cum facem loturi demonstrative pentru firmele concurente, putem să procedăm la fel cu soiurile create la noi. După doi-trei ani de testare în cultură, poți să iei un hibrid pe care să te poți baza.

Am luat un soi de grâu ce a depășit calitățile soiurilor românești de la o companie. Nu dă producție mai mare, dar are peste 34% gluten. Are indici de panificație mai bunidecât soiurile noastre, chiar și la secetă. Am putea continua cercetarea”.

Sistemul de irigații conceput de comuniști era contra naturii și deci excesiv de scump. Se pompa apa în trei trepte, din Dunăre, de la Galați, până la Matca, la altitudine de peste 90 de metri. O nebunie! Gabi Tuchiluș a reconstruit sistemul furat în timpul hidrotehnistului Ion Iliescu și a refăcut stația de pompare, ca să aducă apa prin cădere liberă, de la Siret. Mult mai ieftin. Guvernele s-au perindat, miniștrii au promis și s-au dus, soarele pârjolește mai departe culturile. Producția ar putea fi dublă prin irigare. „L-aș putea face singur, dar n-am atâția bani”, spune acest inginer inimos. „Economia românească e un morman de fiare

vechi”, așa suna semnalul din 1990 al lui Petre Roman. Efectul s-a văzut. Doar o mână de oameni s-au opus tăvălugului. Printre ei, Tuchiluș.

Doamna veghează de sus…

 

Mâna lui dreaptă în tot ce-a făcut a fost soția. A stat aici ani la rând, pe câmpul Covurluiului, alături de el. A plantat livada și 100 de hectare de vie în anul 1992, când totul se dărâma. A plecat prea repede, l-a lăsat singur. De-atunci, lumina micului altar din birou nu se mai stinge, florile nu se mai ofilesc. Andrei, unicul lor băiat, dă semne că-i calcă pe urme tatălui.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

2 × four =