Adrian Porumboiu nu e transportat..." />

Flotele lui Adrian Porumboiu

Adrian Porumboiu nu e transportator de profesie. Însă pentru afacerile lui din agricultură are nevoie de o flotă puternică. Și a construit-o. De fapt, are două flote: una de camioane, alta de tractoare. Ambele impresionante.

Se miră când îl întreb câte TIR-uri are, fiindcă nu prea le mai știe șirul. „Am vreo 200 de camioane care deservesc numai agricultura. Pe ansamblu, în total, să tot fie 400. Mercedes și DAF, dar Mercedes predomină“, mă lămurește omul de afaceri.

La care se adaugă 128 de combine New Holland de ultimă generație. Multe tractoare John Deere de diverse puteri, cisterne moderne pentru lapte şi uleiuri, mașini diverse pentru pâine și deservirea celor 282 de magazine de la Suceava, Vatra Dornei, Gura Humorului, Vaslui, Bârlad.

A înțeles din start că e vital să aibă propriul transport. De fapt, Porumboiu și-a conceput strategia afacerii ca o arhitectură de holding. A vrut să închidă cercul și a izbutit: de la grâu la telemea, unt și pâine, floarea-soarelui și rapiță la uleiuri. Dacă Ceaușescu a transformat Vasluiul, un târg de glod, într-un oraș muncitoresc, cu industrie și tehnologii occidentale, Porumboiu a readus pe hartă un oraș mortificat de tranziția noastră spre nicăieri. Desigur, păstrând proporțiile, economia Vasluiului (și viața lui socială) nu ar mai însemna mare lucru fără afacerile coordonate inteligent de Adrian Porumboiu.

Până aici însă drumul a fost lung. Era necesară multă experiență, pentru ca Adrian Porumboiu să producă peste jumătate din necesarul de pâine al României. Cifrele așa arată. S-a născut pe 27 septembrie 1950, în satul Beceni, Buzău. A absolvit ASE la Iași, iar din 1982 a fost director la Întreprinderea Comercială Alimentară de stat. Jucase fotbal la Viitorul Vaslui, apoi din 1985 a devenit arbitru internațional. După lovitura de stat din decembrie 1989, avea destui bani ca să cumpere Hotelul Racova din centrul Vasluiului.

„Agricultura va fi aur curat peste ani”

Tata lucra ca maistru mecanic, mama era casnică. Bunicul fusese proprietar de terenuri pe timpul Regimului Regal. „Probabil că de la el s-a transferat ceva din trăirile mele pentru agricultură. Nu credeam vreodată că voi avea suprafețe atât de mari, că voi fi atât de implicat. Acum lucrez 48.000 de hectare, pământuri arendate și cumpărate. De la Galați la Iași, pe tot malul Prutului, dar ceva suprafețe și în Neamț și Suceava. Precizez că toate terenurile mele nu au nici o legătură cu proprietatea statului”. Așa este, lucrează numai pământurile abandonate de țăranii prea îmbătrâniți sau de orășenii prea ocupați cu lucrurile serioase, ca să ajungă acum să-l invidieze.

„Eram un om informat. Când am cumpărat fostul OJT, cu Hotelul Racova, cu restaurante, fusesem în America. Hotelul costa un miliard atunci. Ce mai înseamnă azi un miliard? Timpul trece. La fel și agricultura, care va fi aur curat peste ani”

Cumpărase depozitele Comcereal de la Vaslui. Nu venea nimeni să-i dea grâu spre păstrare. A decis să cultive pământuri. Acum avea cereale și nu i le primea nimeni. „Mai vino pe la noi, dar nu ți le luăm acum”. „Era grâu mult atunci, se vindea cu 70 de dolari tona. La Pambac era ‘nea Răducanu, un tip cu umor, un om simpatic: «Băi nea Porumboiule, îmi aduci mie grâul aici, verific calitatea și-ți dau banii când oi putea!». Mi-a dat un imbold fantastic. Eu nu puteam să stau, fiindcă începeam un nou ciclu de producție și îmi trebuiau banii. Nu m-a învățat nimeni ce så fac. De 25 de ani, nu am nici un fel de pasiune pentru agricultură. Și totuși, m-am lansat în agricultură când am cumpărat Comcereal Vaslui, în 1997”, își amintește omul de afaceri. Iar acum, într-un an normal, produce 150.000 de tone de grâu, adică mult peste jumătate din consumul anual al României.

Produce peste jumătate din consumul anual de grâu al României.

De aceea a cumpărat Întreprinderea de Morărit și Panificație Mopan Suceava. Fabrica era în faliment total. Din 900 de oameni, mai lucrau 120. Totul era închis. Prin liniile de fabricație trăiau laolaltă câini și pisici. În armonie! A făcut din Mopan o fabrică de nivel european. La fel a procedat și la Bârlad.

Evaziunea străinilor și scoaterea pe tușă a românilor

Tot așa s-a întâmplat cu floarea-soarelui și cu rapița. Primea te-miri-ce pe ele și atunci a cumpărat ULEROM Vaslui, pe care a modernizat-o cu tehnologie de ultimă oră. A investit 50 de milioane de euro în ea. „Fac și biodiesel. Au apărut probleme, prin modificarea Codului fiscal și fabrica de biodiesel stă închisă. Era o lege când am construit-o și am pus-o în funcțiune, a apărut altă lege. Sperăm să reglementăm treaba asta.

„Pe de altă parte, noi am rămas foarte puțini producători autohtoni în România”, spune afaceristul. Dacå nu ne trezim noi și guvernanții nu pricep pericolul la care ne expunem în anii următori, vom avea o mare problemă. Există traderi mari, ce acaparează toată materia primă de pe piață, o exportă, o plimbă cu vapoarele, mai evazionează statul.

Guvernul se lasă păcălit când vrea. Când vrea să fie dur, o face cu oamenii care respectă legea. Se exportă foarte multă materie primă și importăm apoi produse finite din aceeași categorie de produse. Atunci cum ar fi mai bine: dăm totul străinilor sau îi încurajăm pe puținii investitoti români, pe care oricum îi invidiem? Realitatea e cumplită: la uleiuri au mai rămas două – trei firme românești cu capital autohton, restul aparțin unor multinaționale. „Prețurile la floarea-soarelui și rapiță sunt totdeauna mult mai mari decât produsul finit sau ca uleiul brut. Te întrebi cum rezistă acei oameni. Sunt calcule pe care le facem și nu le înțelegem logica”. Cred că înțelege foarte bine că producătorii români trebuie scoși total pe tușă.

„Ne vor face lapte praf și pe noi!”

„Degeaba ai cereale, dacă nu ai zootehnie”, îmi spune Adrian Porumboiu, privindu-mă atent. A înțeles perfect că animalele valorifică cel mai profitabil cultura mare. Are acum 2.800 de vaci rasa Holstein. Nucleul genetic l-a adus de la cele mai performante firme din America. A construit două ferme de elită: Târzii și Bădeana. Toate grajdurile colorate în galben și verde, care evocă lanurile de grâu și rapiță. Fabrica de lapte e colorată în verde-galben. Lucrătorii lui poartă salopete cu verde și galben. Aceleași culori le vedem acum pe tricourile echipei de fotbal FC Vaslui.

 Culorile definitorii: verde şi galben.

Dacă avea vaci, a cumpărat fabrica de lapte din Vaslui, ILVAS. A modernizat-o și pe aceasta cu tehnologie de ultimă oră din Germania, din Italia. A beneficiat de primul proiect SAPARD din România. Dar și aici s-a izbit de alte necazuri: concurența neloială a procesatorilor străini, care invadează piața României cu lapte praf.

„Pe etichetă nu se precizează ce procent de lapte praf este în produs. Noi avem lapte conform, produs în ferme de nivel european și ajungem în blocaj, fiindcă nu ne mai putem acoperi costurile. Avem produse de calitate standardizată, pe care le obținem numai din lapte natural. Nu vorbim aici despre protecționism, dar atâta vreme cât producătorii autentici nu mai sunt luați în seamă, nu mai înțelegem nimic. Ne vor face lapte praf și pe noi”. Grav e că toți guvernanții știu de două decenii aceste lucruri. Se dau despăgubiri pentru secetă numai pentru țăranii ce au până la 10 hectare. Ceilalți producători nu mai primesc nimic.

„Dacă de 20 de ani nimeni nu înțelege că agricultura n-a fost decât o masă de manevră pentru bătăliile electorale, ne aflăm într-o gravă eroare. Agricultura României e o afacere electorală. Au nevoie de voturi. Ținând cont de criza asta extremă a produselor agro-alimentare, ce se va întâmpla peste patru – cinci ani?”

Un management cu oameni selectați de viață

Adrian Porumboiu nu a decretat tinerețea o virtute absolută, așa cum procedează mulți gomoși de azi. Directorii lui au multă experiență de conducere și în celălalt regim. „Oamenii buni se aleg singuri. Expertiza lor se verifică în timp. Automat, îi evaluez și după experiența de dinainte de 1990”.

Șoferii și tractoriștii formează un personal fluctuant. Unii au fost în Italia și acum se bucură că pot lucra acasă. Holdingul organizează cursuri de calificare în fiecare iarnă. Vin specialiștii de la Mercedes şi New Holland să-i instruiască pe șoferi și tractoriști: „Nu poți să conduci un TIR sofisticat fără experiență”.

Se comportă normal, nu sesizez la el aroganța idioților care s-au îmbogățit pe seama celorlalți, prin afaceri frauduloase cu statul, așa cum i-am cunoscut eu în ultima vreme. Copiii lui nu se plimbă cu bolizi de lux, ca alți feciori de bani gata. Și-a făcut un conac la Muntenii de Jos, lângă Vaslui. A construit o școală nouă în sat, evident cu un excelent teren de fotbal. Atunci satul a pus numele lui pe frontispiciu: Școala Generală „Adrian Porumboiu”.

1 comment

  1. gurau gheorghe

    vreau sa vand actiuni pambac,un procent de 1,08%=firmeii d-l porumboiu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

two × 3 =