Nu depart..." />

Firenze, o companie pentru îndulcirea Transporturilor

Nu departe de centura Ploieștiului e sediul companiei Firenze, ce împlineşte 20 de ani de existenţă. Administratorul firmei este ploieșteanul Teodosie Perjă. De ce Firenze? Pentru că primele importuri de dulciuri le-a făcut de la Firenze, adică de la Florența.

Acum, compania importă produse din aproape toată Europa: Spania, Belgia, Olanda, Danemarca, Germania… Aduce și vinde dulciuri premium, de calitate maximă. Evită brandurile minore, cu multe E-uri. Din toată cantitatea importată, 80% merge spre retailuri, dar firma are și distribuitori importanți.

 

Am discutat cu Ștefan Pană, director de logistică. Firma importă dulciuri de 20 de ani, pe care le distribuie în toate rețelele de magazine din România. Compania produce apă distilată, lichid de spălat parbrize, diverse soluții de curățat și întreținut mașinile etc.. Firenze e singurul producător din țară ce oferă lichid de spălare a parbrizelor fără metanol. Acesta e puțin mai scump, dar sănătos. Firma face huse auto personalizate pentru fiecare tip de mașină. Unicat în România.

„Avem lucrurile noastre și asta ne dă siguranță”

Compania livrează săptămânal în toată țara. O performanță. Are camioane proprii, de 22 t, cu care face transport internațional, iar pe retur aduce propriile mărfuri. Cu camioanele de 3,5 t face distribuție în țară. „Avem lucrurile noastre, inclusiv depozit cu temperatură controlată. Acest lucru ne dă un sentiment de siguranță”, spune directorul.

Această afacere integrată are la origine gândirea econimistului Teodosie Perjă. Cele trei camioane de 22 t (două DAF și un Volvo), cu temperatură controlată, le-a luat pentru a-și asigura transportul la mărfurile proprii. Având rute fixe, prezentând seriozitate maximă, alte companii apelează la el pentru transport frigorific.

„Noi am preferat activități pe care nu le fac mulți. Rigoare, deplasare în timp scurt pe o distanță foarte mare și piața a fost cucerită. În acest moment, noi facem Anglia”, spune Ștefan Pană. Totdeauna mașina se deplasează cu doi șoferi. Tirurile duc acolo carne preambalată.

„Folosim camioane noi. Cel mai vechi e din 2011. Suntem permanent atenți să respectăm programele, să nu avem întârzieri la descărcare. Creșteri de taxe au avut loc în Germania. Prin Ungaria, orice trecere costă 100 €. Dus – întors înseamnă 200 €. Toți clienții vor transport de calitate, dar nu acceptă creșterea tarifelor. Să încarci în România și să descarci în Anglia în două zile și jumătate este o performanță”, crede Ștefan Pană.

Toate taxele de drum se plătesc prin satelit. Nu mai stau șoferii să piardă jumătate de oră la tranzit. Recuperează TVA tot cu o firmă prin satelit. Toți șoferii au card, se monitorizează toate cheltuielile. E o chestiune simplă, deși e mai costisitoare.

Au scăzut importurile

A crescut volumul exporturilor, dar a apărut o mare problemă: volumul importurilor drastic scăzut, pentru că s-a micşorat puterea de cumpărare a românilor. Nu orice marfă ajunge în Anglia. Trebuie să respecte un standard strict de calitate. Se cere trasabilitatea clară. Lanțul frigorific trebuie respectat. Diagramele de transport se arhivează acum. Originea cărnii e problema exportatorului, nu a transportatorului. Mașina trebuie să fie impecabil de curată. Pentru carnea proaspătă, durata deplasării trebuie să fie scurtă. Ordinea e mult mai strictă în Anglia decât în restul Europei. Firma transportă de patru ani numai carne de pui din sudul țării.

Chiar dacă se fac multe campanii contra dulciurilor, Firenze aduce produse de calitate din Spania. Cu fulgi de ovăz, cu făină integrală. Fără E-uri. „Foarte indicate pentru copii, mai ales. Multe fără zahăr. Cunoscătorii știu și cumpără. Ceilalți nu au bani să ia asemenea produse. Aprovizionarea de Paști e foarte importantă. Realizăm și coșuri specifice, le aranjăm cu tot felul de produse”, spune Pană.

Fabrica de pișcoturi

Cum intri în curtea companiei, ești surprins să vezi un șantier, acum, când oamenii nu prea mai construiesc. Este un proiect pe fonduri europene pentru o făbricuță de pișcoturi și biscuiți, activitate complementară. „Când am început proiectul, sprijinul european era de 50%, dar ulterior s-a văzut că doar 30% sunt bani europeni”, spune directorul.

Va fi o marcă proprie de pișcoturi și biscuiți pentru retail, dar și pentru export. Calitatea va fi deosebită: utilajele noi vor fi din Italia, unde sunt producători consacrați. Firenze, care are 72 de angajaţi, va face exporturi în Ungaria, Slovacia, Slovenia, Polonia. Fabrica va fi automatizată. Probabil vor lucra acolo 12 – 13 oameni.

Taxele și clienții

Firenze trece camioanele cu feribotul spre Anglia, pe la Calais sau Dunkerque. Evită Eurotunelul, din cauza costurilor: „Clientul nu vrea să audă de feribot. O consideră tot o taxă de drum. Anglia are și taxă de drum după 1 aprilie. Până acum nu a avut. Prețul Transporturilor din România nu e ancorat în realitate. Totdeauna prețurile au fost mult mai mici decât la importuri. Cresc puțin prețurile corecte la export, dar au scăzut importurile. Sunt mai multe linii de feribot englezești și franțuzești. Prețul e acceptabil acolo: 155 €, dar poate ajunge la 180 – 190 € cu alte firme de feribot”.

La fel ca toți transportatorii, directorul e indignat de aberațiile legislative de la noi. Se dau amenzi exagerat de mari  și nejustificate: „Pentru depășire de program cu un sfert de oră, se dau amenzi de mii de euro. Nu avem infrastructură, plătim vinietă aproape 50 de lei pe zi. Nu am reușit în 25 de ani să facem măcar un singur culoar, care să străbată țara de la un capăt la altul. Din cauza drumurilor proaste, și consumul de motorină e exagerat de mare. Controale excesiv de multe. Există bază de date, dar nu și bunăvoință. Dacă au controlat un camion la două luni, să-l lase în pace. Am avut controale la un camion și de patru ori pe lună. Au scos avertismentul din legislație. Îl avertizezi, îl introduci în baza de date și a doua oară, dacă îl prinzi cu aceeași deficiență, deja e rea voință din partea lui, dar să-i dai o amendă din prima de 1.000 €… Un control poate dura o oră și ne afectează timpul. Lucrăm cu teamă, ne aflăm permanent sub presiune psihologică”.

Rivalitatea dintre români și unguri afectează grav transporturile. Se dau amenzi de 1.500 de euro pentru o jumătate de oră depășire.

O vacă de muls

„Plăcuțele de omologare sunt o aberație. Se trec cotele de gabarit și din fabrică. Se ștanțează pe remorcă. De ce nu le iau în considerare? Trebuie dați alți bani. Pe semiremorcă se trec toate cotele. De ce să mai dăm alți bani pe plăcuțe?”, îndreabă directorul.

„Ar fi bine să avem o bază de date cu antecedentele șoferilor la nivel național. Plătim o taxă la ARR, ca să fie consemnate într-un sistem electronic datele șoferilor, pentru a face dovada că sunt angajați ai firmei. Cine nu completează acea bază de date primește o amendă de 4.000 €. Era bine dacă apăreau și antecedentele. Așa, nu mă ajută cu nimic. Până la urmă, ei cer tot contractul de muncă, nu se duc la calculator să verifice dacă șoferul lucrează”.

Sistemul de pază trebuie verificat de un evaluator, să studieze obiectivul și să facă el un proiect de vreo 2.000 de lei și să spună că e în regulă ce a făcut firma. În Germania, Belgia, Luxemburg, motorina e mai ieftină ca la noi. Cum va fi cu acciza? Ce bine ar fi dacă ar auzi cineva ce spun acești oameni…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

eighteen + thirteen =